Anchor, gazdă pentru Popeye

TIPĂREȘTE

Dincolo de ziduri, de istorie, arhitectură, paleontologie, pictură şi sunete, în inima şi adâncimea unui micuţ golfuleţ, Anchor pe numele lui, există un alt fel de muzeu. Un muzeu vesel şi plin de nuanţe mai mult sau mai puţin şterse, locul a fost primul pe lista mea virtuală, cea mai importantă atracţie a Maltei din punctul meu de vedere :D. Asta dacă mă raportez la veselie şi agitaţie, lucruri adorate de mine într-o vacanţă.

Desigur că am rămas impresionată de TOATĂ insula, desigur că urmele şi paşii importanţi ai cavalerilor au marcat viaţa şi vieţuitoarele Maltei, amprenta lor stăpâneşte mierea clădirilor şi a stâncilor, totul acolo musteşte de energie. Şi e pozitivă, am simţit din plin asta.

La nord-vestul stâncoasei insule, la doar trei km de Mellieha, satul unui iubit personaj din desene animate, satul lui Popeye - marinar cu gust de spanac şi nu de rom;), este un muzeu în aer liber, un loc în care 19 colibe din lemn, aparent şubrede, aşteaptă să fie privite, explorate, admirate.

Pe un drum îngust marginit de un gard din piatră, printre cactuşi şi fructele lor delicioase, satul muzeu dispune de o parcare mare, gratuită. Acolo am găsit un restaurant şi un bancomat, câteva bărcuţe uitate de timp şi de oameni, probabil tot din recuzita muzeului. Două căsuţe pentru bilete erau aşezate la intrare, una pentru cei care fac rezervări virtual, iar alta pentru noi, cei care nu iubim reducerile şi biletele online :D.

Am intrat în căsuţa albastră, câteva persoane erau în faţa noastră, la rând. Să ştiţi că a sta la o asemenea coadă de bilete este o adevărată plăcere, tipa de după ghişeu făcea glume cu toţi turiştii, punea întrebări amuzante şi era pusă pe şotii, era tare dulcică.

Costul unui bilet era 14,5 euro, preţ de septembrie. În banii ăştia mă puteam poza cu animatorii, mă puteam plimba cu bărcuţa prin golf, puteam să mă cocoţ peste tot, puteam viziona filmul cu Popeye în căsuţa-cinematograf, aveam şezlonguri gratuite, mă puteam bălăci în apa lui Anchor. Am primit cu drag o brăţară, era biletul meu de intrare. În fiecare zi brăţările aveau altă culoare, preţul unui bilet diferă de la lună la lună, de la anotimp la anotimp, depinde de valuri, vânt şi soare, adică de condiţiile meteo.

Program de vizitare 9.30-17.30, odată cu brăţara am primit şi o hartă a satului.

Eu am fost acolo de două ori, avantaj datorită maşinii închiriate şi a copilului care a ales o altă zi pentru vizita la marinar. Am văzut turişti mergând pe jos, prin praful stâncilor, prin arşiţa soarelui, turişti care au coborât din autobuz la răscruce de... autobuze şi au pornit alături de copii, cărucioare şi bagajele aferente, pe drumul destul de lung care se oprea la Popeye. Avantaje şi dezavantaje cu autobuzele, v-am povestit deja aici - vezi impresii

Odată ce-am păşit în incinta satului, m-am declarat super încântată. O alee largă şi asfaltată coboară spre golf, o pantă serioasă ce trebuie luată în seamă la plecare, unii chiar s-au opintit. Panouri cu imagini din film pe stânga şi pe dreapta drumului, peisaj de poveste, un mic orăşel scăldat în lumina galbenului dar şi a stâncilor care par să alunece peste căsuţe.

Sincer, nu am fost topită după filmul Popeye avându-l pe Robin Williams în rol principal. Am iubit desenele animate, mă fascina piticania de personaj cu reclama lui la spanac, îmi plăcea teribil cum îşi manifesta iubirea faţă de aşchia de Olive Oyl=)), mă amuzau disputele dintre Bluto şi marinar.

Filmul a fost ca o piesă de teatru, decorul modest era dispus pe un spaţiu restrâns, scenele erau filmate aiurea, în aceleaşi locuri. M-am întrebat de atunci de ce pare teatru şi nu film, aveam să descopăr răspunsul abia acum, mai la bătrâneţe :p.

Căsuţele sunt un pic decolorate:(, bătute de vânt, de ploi şi de soare, au acoperişul strâmb pentru a înveseli locul, satul cuprinde mini muzee, locuri de joacă şi piscine pentru pitici, un mini teren de golf, un restaurant fast-food, două cafenele, plajă cu sezlonguri, bărcuţe colorate.

Golful Anchor este înconjurat de stânci superbe, câteva saltele şi tobogane gonflabile sunt vedetele din apă, plutesc legănându-se în bătaia curenţilor mării. Apa se adânceşte foarte repede, recomand încălţările pentru apă, locul e plin de pietre.

Baie am făcut dar apa era tulbure, marea era agitată, mi-a fost teamă de meduzele care nu existau dar mă speriase la Ramla, pe Gozo:(.

Am făcut şi plajă, eu pe sezlong, domnul C pe pat.

Am mâncat un hamburger nasol şi am băut o bere bună la restaurantul din sat, preţurile nu erau explodate, un expresso 1.40 euro, o bere 2.50 euro, un pepsi 2 euro, un burger 10.50 euro, exista un meniu şi pentru pitici. Se poate consuma şi din traistă, nu există restricţii.

Un salvamar supraveghează întreaga zonă de la înălţime, dar recomand multă grijă pentru copilaşi, sunt capcane la tot pasul.

Toaletele, duşurile şi cabinele de schimb sunt curate, se găsesc sub terasa restaurantului.

Dacă vântul nu agită apa se pot face plimbări cu bărcuţele, noi nu am avut noroc să admirăm satul de pe apă.

Personalul este foarte amabil, au zâmbetul nelipsit de pe chip, animatorii Popeye, Olive şi Bluto erau haioşi, adevărate vedete în mijlocul celor mici.

Am vizitat băcănia, oficiul poştal, barul, cinematograful, cabinetul de stomatologie, casuța cu suveniruri extrem de scumpe, cimitirul improvizat şi nu în ultimul rând căsuţa lui Popeye unde am văzut imagini despre şi de pe platoul de filmare.

Căsuţa marinarului m-a amuzat şi m-a încântat în egală măsură, era super aglomerată, decorată cu o dezordine hazlie şi colorată, era vie, avea un aer copilăresc de care am profitat din plin :). Şi nu o dată, ci de două ori. Prima dată am fost doar noi, adulţii, copilul făcea plajă pe stâncile de la Comino. A doua zi i-am îndeplinit dorinţa dar nu am ţinut cont de vântul care agita marea. Dar m-am distrat şi eu şi copilul, nu s-a putut scălda pentru că plaja dispăruse sub furia valurilor, marea era foarte nervoasă.

Indiferent în ce localitate vă aflaţi, sfatul meu este să mergeţi pe malul mării, să priviţi apa şi să adulmecaţi vântul. Malta este o insulă izbită de vânt mai mereu, marea îşi freamătă valurile cu o furie nemaivăzută de mine până atunci. Dacă marea este agitată, nu mergeţi în satul lui Popeye pentru că nu puteţi să faceţi plajă şi baie în golful Anchor, nu vă puteţi plimba cu bărcuţa. Preţul unui bilet diferă de la o zi la alta, v-am spus. A doua zi când am mers cu băiatul meu am plătit doar 13 euro pe bilet, o mică reducere din cauza naturii dezlănţuite.

În incintă există wi-fi şi funcţionează bine.

Spectacolul ud oferit de Anchor, răbufnirea apei care plesnea stâncile liniştite, scena satului, aroma de vacanţă şi ideea de a "mă copilări", toate acestea m-au făcut să scriu şi să recomand o vizită în satul-muzeu, satul adulţilor-copii. E drept că unii s-au plictisit, nu s-au amuzat, nu s-au îmbăiat, nu s-au cocoţat, sunt oameni serioşi, nu ca mine. Dacă nu aveţi simţul umorului şi vă lipseşte dragul de aventură, vă recomand siturile arheologice sau catacombele muzee, acolo vă veţi relaxa cu siguranţă. La Popeye acasă dragostea de viaţă și de aventură pluteşte în aer, oamenii abătuți nu vor fi încântaţi.

Alegeri inspirate vă doresc, mergeți cu inima deschisă şi veţi fi mulţumiţi.

---

VIZUALIZĂRI: 6826 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI