Giola, piscina sirenelor

TIPĂREȘTE

Grecia si mai ales insulele ei, sunt heliodependente! Daca ploua-n insule, esti un om pierdut, te plictisesti, nu mai ai ce face. Din celelalte sejururi ale noastre petrecute in insulele Thassos si Zakynthos, tot in perioada mai-iunie, dintr-un total de 30 de zile de vacanta "a la grec", am avut o singura zi inorata…in rest, soare, soare, soare…eram deja obisnuiti cu faptul, ca, oricum ar fi vreme in restul Europei, in Gecia va fi doar soare! Dar ne-am inselat! De aceea e bine sa porniti la drum si cu niste carti de citit sau carti de joc sau sah si table si cu... o umbrela. Caci atunci cand ploua la greci…e jale mare! Grecia e o tara ce depinde de soare. Programe alternative, mai ales prin insulele ei, programe ca-n Bulgaria sau Turcia, sau in alte tari, cu animatori care sa te amuze, sa-ti faca un karaoke, o gimnastica de grup, o mini-excursie sau hoteluri cu piscine la subsol cu apa incalzita sau macar un micro-SPA, cu sauna, jacuzzi si masaj, pe-aicea nu gasesti. Nici la TV nu ai mai nimic interesant, decat 5-6 programe grecesti, cu multa publicitate si ne-subtitrate. Nicidecum n-ai 4 programe in limba romana ca pe litoralul bulgaresc. Auzi doar niste cuvinte ce de termina majoritatea in “os” sau “iki”, sau auzi cuvinte precum “politichia” si “democratia” de douazeci de ori pe zi…Exista un singur post TV cu muzica mai ca lumea, englezeasca, dar se vede "cu pureci". Macar se aude bine. Nici la masina inchiriata, la radio, nu ai decat mai multe posturi grecesti si unul singur international, cu muzica. Uneori posturile de radio sunt pline de paraziti. La TV, la rubrica meteo, nu ti se spune mai nimic concret si oricum, in insule vremea e extrem de schimbatoare…se poate schimba de 3 ori in decursul aceleiasi zile.

Deci cand mergeti in insulele grecesti, pentru a avea un sejur reusit, incercati sa cereti de la agentia turistica de la care luati biletul, sa va dea o vila cu vedere nu la mare, ci la “soare”, tot timpul…

Astazi e inorat, deci o pornim spre Giola! A curs multa “cerneala” din tastaura computerelor, despre aceasta “Giola”, o minune naturala a insulei. Thassos, ah, Thassos, cum de-a reusit Natura sa adune aici, pe aceasta stanca de marmura impadurita, atatea frumuseti? Giola, sau piscine sirenelor, e-o caldare de piatra plina cu apa de mare, situata chiar la marginea marii. Si ca specatacolul sa fie complet, aproape o jumatate din aceasta piscina ovala e acoperita de o bolta stancoasa. Cum ajungeti acolo? Simplu, din soseaua circuminsulara, dupa un drum destul de lung, printre maslini, in final coborati pe niste trepte de calcar, spre mare. Se pare ca Natura s-a gandit la toate chiar si la oboseala turistului. De fapt, se pare ca piscina s-a format prin eroziune, datorita actiunii valurilor si vantului, asupra rocii ceva mai putin dure.

Una din legende spune ca aici, la Giola, in "lacrima Afroditei", noaptea fac baie sirenele iar ziua, oamenii.

Noaptea, chiar daca sirenele sunt niste fete frumoase (pe jumatate) si curiozitatea masculina n-are limite, nu e bine sa le deranjati, caci ele devin rautacioase si puteti sa v-alegeti cu-o coada de peste peste gura! Nu confundati sirenele din Thassos cu inofensiva sirena a lui Vasile Roaita!

Asadar, am pornit spre Giola, ziua, cand noi, oamenii, avem "liber" la imbaiere.

Am pornit din Limenas dimineata devreme, pe malul vestic al insulei, mai stancos dar mai plat, fara atatea serpentine, suisuri si coborasuri, trecand prin Prinos, Skala Marion si Limenaria. Oprim cateva minute pe plaja Psili Amos, aproape goala din cauza vremii. In general cand e inorat sau ploua, mai toate plajele insulei sunt pustii. Stiam ca in Astris trebuie sa ne oprim si sa cautam drumul spre Giola dar Astris este un sat care nu prea se afla langa sosea, el se termina inca inainte de-a incepe, e prost semnalizat si e ascuns mai ales printre dealuri, asa ca treci pe nesimtite prin el si te trezesti c-ai depasit “cararea” care duce spre Giola. Am ajuns deci la o terasa de unde aveam o imagine grozava asupra manastirii Arhanghelu Mihail, am facut poze si ne-am intors, luand la intoarcere, altceva ca punct de reper, Hotelul Aeria. E cel mai bun reper, apoi, a aparut, la nici 100 de metri de el, pe sosea, un panou indicator cu “Giolahouse”…ei pe-aici trebuie sa fie! Am gasit cararea! Am mai intrebat si oamenii locului. Din sosea, Giola nu se vede, n-o veti gasi niciodata, nici cu caini dresati, nici cu busola, cu nimic…Nu e aproape, e la 2 Km de sosea…Pornim pe acea carare de langa hotelul Aeria si coboram cu masina vreo 200 de metri pe un drum de tara…o parcam langa plaja proprie a hotelului Aeria, o plaje minunata, in ciuda vantului si valurilor. Zabovim acolo o vreme, ca sa adunam niste pietre slefuite si colorate. De fapt, la intoarcere, fiecare turist din autocar si-a adus pietre, scoici sau ousoare de marmura prin bagaje, cu totii am venit mai “grei” decat am plecat, cauciucurile autocarului erau parca ceva mai pleostite.

De la plaja hotelului Aeria, situata undeva intr-un salbatic golf stancos si legata de hotel printr-o serie interminabila de trepte…vai de varstnicii care fac acest drum zilnic! , se face un drum spre stanga ce urca serios…apoi se ajunge pe un platou plantat cu maslini. La un moment dat, cam dupa 1,2 Km de la sosea, apare pe dreapta un gard de sarma si o mica ferma, apoi, dupa ce ati depasit gardul, drumul o ia la dreapta, coborand spre mare. Nu ratati aceasta intersectie!... pe pietrele mai mari veti vedea mereu cate o sageata ce va indica drumul spre Giola, pe care o veti vedea efectiv, doar in ultimul moment, cand sunteti foarte aproape de ea. Va mai ajuta cate un grup de turisti care vine dinspre Giola si care vorbeste in general romaneste, in acesta perioada a anului. Giola e mirifica! Verdele apei din piscina naturala, despartiata de mare doar printr-un parleaz stancos de o jumatate de metru, contrasteaza cu alb-galbuiul amfiteatrului stancos din jurul ei. Dimensiunile piscinei sunt de vreo 30x40 de metri, dar la astfel de aprecieri nu ma prea pricep. Adancimea, sa tot fie de vreo 8-10 metri. Pe fundul ei sunt arici de mare dar pe margine, eu n-am vazut nci unul. Poate i-a luat valurile. Marea era agitata si la fiecare val mai mare, apa inspumata trecea parleazul piscinei si o umplea cu apa, dar prea-plinul, refula din nou in mare. Era un “du-te vino” acvatic superb. Eram vreo 20 de turisti in jurul piscinei care admiram spectacolul naturii. Vantul batea domol dar mai cadea si cate o picatura de ploaie. Apa din piscina, care in zilele insorite se incalzeste puternic, acum era rece, asadar un singur tanar a sarit in apa si a facut o scurta baie.

Daca o porniti spre Giola, e bine de stiut ca distanta de la sosea pana acolo, e de aprox. 2 Km, o strabateti pe jos cam in 40 de minute, drumul are si suisuri si coborasuri, nu poate fi strabatut cu masina decat partial, ultima parte coboara abrupt spre mare si drumul e destul de accidentat. Locul e izolat, nu gasesti in jur mai nimic, nici un bufet, nici apa potabila, asa ca puneti in rucsac tot ceea ce e necesar. Echipati-va ca pentru o drumetie de 4-5 Km.

Cand ati ajuns, incarcati sa ramaneti acolo cat mai mult timp, popositi pe una din treptele piscinei si incercati sa admirati marea si stancile, spectacolul e unic. Noi, acasa la noi, in Romania, nu avem asa ceva! Admirati si vegetatia ce s-a dezvoltat printre stanci, faceti cativa pasi in jur si veti vedea in departare, alti pinteni stancosi care inainteaza in mare. In zilele cand marea e agitata, intre apa si stanca, se poarta o vesnica batalie din care intr-un final, va castiga intotdeauna, nu stanca ci minusculele si fragilele picaturi de apa.

Parasim Giola cu regret ca n-a fost o zi mai frumoasa si apa mai calda, potrivita pentru o baie dar si mutumiti de spectacolul naturii. Ne intoarcem pe acelasi drum, neuitand sa poposim in orasul Limenaria, care nu e departe de Giola, al doilea oras al insulei, si, pe o terasa acoperita, caci a inceput sa ploua de-a binelea, luam masa de pranz…un “mixt fish” la 10 euro si un snitel de porc la 7,5 euro, o sticla de Cola la 2 euro si o bere Mythos la 3 euro. Aici, in sudul insulei, totul e mai scump, dar esti servit repede, la cateva taverne situate chiar pe faleza. Din pacate, seara ne-am tinut o vreme de burta si am trecut pe ceaiuri, uleiul in care erau prajiti pestii, calmarii, sardinele (crude), tonul, langustinele si carnea de porc si cartofii, era refolosit…asa ca atentie, pe frumoasele terase ale falezei din Limenaria, serviti mai bine ceva grill sau doar o cafea sau o inghetata, evitati ceea ce e prajit in ulei. Singurul spital din insula e departe, la 40 Km, la Prinos.

Ce sa va mai zic? ... daca ajungeti vreodata in insula Thassos, nu ratati piscina sirenelor de la Giola, e un spectacol al naturii impresionant!

---

VIZUALIZĂRI: 8087 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI