Apus de soare... pe Lacul Morii

TIPĂREȘTE

Una dintre marile mele iubiri este si va ramane, atat cat ma vor tine picioarele… bicicleta.

Cu ea sunt libera… fac trasee cat pot eu de lungi… cat imi permit genunchii, dar si infrastructura!!!

Mi-am cumparat-o ca si cadou de ziua mea acum 4 ani… si in vara primului an am facut cate 15 km in fiecare seara dupa serviciu, plus iesiri din Bucuresti spre Mogosoaia, Cernica, Chiajna, Voluntari, insumand la momentul cand a trebuit sa o trag pe dreapta din cauza vremii, un total de peste 2000 km!!! Deci un drum Bucuresti – Luxembourg!!!

Traseu preferat: digul Lacului Morii.

Stie toata lumea despre Lacul Morii, nu? Este un lac de acumulare creat in epoca de aur (1985 – 1987), pentru apele Dambovitei, pentru care s-au demolat, intr-un timp foarte scurt, peste 400 de locuinte, 2 scoli, plus un cimitir si o biserica, peste care s-a turnat beton.

Au existat multe legende care pe masura ce treceau din gura in gura, se infloreau si deveneau mai ingrozitoare. Cand eram copii, parintii nostrii, pe care ii suspectez ca voiau sa se asigure ca stam departe de lac, ne povesteau cum Ceausescu a inundat cimitirul si biserica, fara sa mute mortii, ca ieseau mereu oase si cranii la suprafata apei, ca daca te scufunzi intr-o anumita zona dai de cupola bisericii, ca daca mergi noaptea pe lac o sa te intalnesti cu fantoma mireasei sinucise care pluteste pe deasupra lacului cu valul in vant, in cautarea mirelui ucis, cum apar diverse lumini sau sunete ciudate, care au ingrozit pescarii nocturni….

Inainte ca povestirea sa se transforme intr-un film de groaza in toata regula, trec inapoi la lucruri frumoase si sanatoase… cum ar fi plimbarea pe digul Lacului Morii. Din toate momentele plimbarilor, cele mai spectaculoase imagini le-am prins la apus mereu. Soarele in scadere poleia efectiv luciul apei si facand abstractie de restul, puteai sa te inchipui oriunde in lumea asta larga.

Dambovita este un afluent al raului Arges, si trece chiar pe la coltul strazii noastre, inainte sa se verse in lac, printr-o cascada betonata (azi stricata) unde pe vremurile copilariei, mergeam si ne spalam covoarele. Era o harmalaie uriasa, va dati seama. Eram si cate 10 copii pe un covor, plini de sapun si de spuma, ne bateam cu galetile cu apa, ne dadeam pe “gheata” pe covor… saracul covor… numai de spalat nu avea parte! Si cand ni se facea foame… ne urcam inapoi pe dig si de acolo in corcodusii copti de pe mal si ne umflam burtile, doar sa nu ne intoarcem inapoi acasa!

De la mine de acasa ajung repede pe dig, fiind doar 2 km, urmand Bld Anul 1864, care se transforma in strada Anul 1864, odata cu trecerea podului hotar intre Bucuresti si sat Rosu (comuna Chiajna), facand stanga pe Bld 1918, si apoi facand dreapta, inainte de bifurcatie, pe o straduta fara nume, pe langa un magazin de flori.

Facand tot lacul la ocol, ma coboram pe treptele de langa baraj, cu bicicleta in brate, pentru ca nimeni nu s-a gandit sa faca si o cale pentru ea. Din pacate, pentru ca s-a construit mult in zona aia (pe Aleea Lacul Morii), si unele curti sunt chiar pana la lac (ba chiar si-au construit si pontoane), plus o biserica evanghelica care si-a ingradit terenul, trebuie sa ocolesc pe la sosea pana la str Dambovitei, dupa care sa fac dreapta intrand pe una din stradutele care dau in lac. Nu va hazardati sa o luati pe langa biserica aia, ignorand maidanul cu drum de pamant foarte accidentat… cainii maidanezi in haita adapostiti in balariile de acolo … nu-i veti putea ignora!

Digul care inconjoara lacul are 7 km lungime, iar drumul betonat, care il inconjoara a cam inceput sa se strice, aparand si capcane, crapaturi mari, dar dupa 3 ture, le inveti si le ocolesti. Ce-mi place este ca gasesti aici oameni care fac tot felul de activitati sportive sau de placere: jogging, plimbari cu bicicleta, trotineta, rolele sau pe jos, badminton, tenis etc. Am vazut chiar si fete calare… pe cai adevarati :)!

Cateodata campul gol si urat dinspre Giulesti se mai populeaza cu oi sau dau drumul calutilor sa pasca (nu stiu de unde vin) si la apus este chiar idilic!

Pe lac, in partea de nord, este si o insula, numita Insula Ingerilor (youtube), care a fost “impadurita” in 2011, de catre voluntari, cu foarte multi copaci. Copaci care au crescut fara sa-i mai ingrijeasca nimeni. De fapt, toata insula se salbaticise, vegetatia crescand in voia ei, iarba ajungand si la peste 1 m inaltime, iar constructiile (pavilionul si debarcaderele) s-au degradat, iar in cativa ani cred ca vor pica cu totul. Noroc cu proba gratarelor de la chefi la cutite, de anul trecut, ca au curatat-o luna, tunzand toata iarba si toaletand copacii, ca nu te mai vedeai om cu persoana.

Aici s-au tinut si cateva concerte de-a lungul timpului si daca cineva ar avea chef de o investitie, s-ar putea face aici un teatru de vara de senzatie!

Pe lac (si pe deasupra lui) s-au tinut tot felul de concursuri acvatice sau aeriene, care au strans sute de oameni. Se poate face plaja, dar nu este umbra decat sub copacii de pe insula. Cei care stau in blocurile dinspre Crangasi au o priveliste frumoasa si plina de liniste.

Mie imi placea sa ma plimb aici cu bicicleta si cand insula era plina de vegetatie salbatica, si am facut asta ori de cate ori mi-a permis timpul si vremea.

Am prins aici niste poze senzationale, dimineata, sau seara, in toate anotimpurile. Vi le arat si voua, si poate data viitoare, ne vedem cu bicla pe dig :)!

---

VIZUALIZĂRI: 3019 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI