Bibury, 'cel mai frumos sat din Anglia'

TIPĂREȘTE

În această toamnă am vizitat pentru a doua oară Londra și nu mi-a mai plăcut la fel de mult ca acum cinci ani. În primul rând, punctele de lucru în care se făceau reparații la unele obiective turistice (zona gării principale Victoria, Trafalgar Square, Leicester Square, Covent Garden etc) arătau jalnic: folii rupte de vânt, frunze peste tot, materiale de construcții lăsate aiurea și multă mizerie. În al doilea rând, în timpul scurs de la primul sejur petrecut în orașul de pe malurile Tamisei am vizitat și altceva, iar acum am putut să fac comparația cu alți ochi.

”Tot răul spre bine”, pentru că am putut să-mi îndeplinesc un deziderat mai vechi, acela de a vizita zona rurală a Angliei pe care o știam din cărțile citite sau unele filme cu desene animate. Am studiat cu atenție ofertele turistice de pe net și în final am ales Cotswolds, o regiune din sud-vestul Angliei declarată ”zonă naturală de o frumusețe remarcabilă”.

Aflat la aproximativ 2 ore de mers cu mașina (cu trafic cu tot) de centrul Londrei, ținutul Cotswolds este unul de poveste. Drumurile șerpuite printre câmpuri verzi, pădurile, iazurile cu rățuște și lebede, căsuțele din piatră de tip cottage, bisericile cu turnuri înalte și foarte vechi, toate acestea alcătuiesc un tablou idilic ce încântă orice privire.

Bogăția ținutului Cotswolds a fost adusă din comerțul cu lână încă din evul mediu, oamenii de aici fiind vechi crescători de oi. Pe dealurile din jur se văd și acum pajiși verzi împrejmuite de garduri vii, în care oile pasc nestingherite de nimeni. O altă sursă de venit pentru vechii locuitori ai ținutului a constituit-o comerțul cu piatră de Cotswolds, de culoarea mierii, piatra din care s-au ridicat în localitățile din jur acele căsuțe de tip cottage.

Cu ajutorul acestor bogății, locuitorii din regiunea Cotswolds au ridicat biserici impresionante și castele care au rezistat până în zilele noastre. De-a lungul timpului numeroși londonezi bogați au cumpărat aici proprietăți și s-au mutat definitiv după ce s-au pensionat.

Deși se întinde pe o lungime de ”doar” 140 km și o lățime de vreo 40, este imposibil de vizitat într-o singură zi toate frumusețile ținutului Cotswolds. Așa ni s-a întâmplat și nouă, am vizitat în trecere mai multe localități și am făcut un popas prelungit în Bibury, ”cel mai frumos sat din Anglia”, dacă e să dăm crezare scriitorului englez Wiliam Morris care a locuit o perioadă în ținutul Cotswolds.

Situat de o parte și de alta a râului Coln, afluent al Tamisei, într-o zonă deluroasă din vestul Londrei, satul Bibury pare la prima vedere desprins din cărțile de povești, cu căsuțele sale din piatră și peisajele idilice.

Satul are câteva obiective de interes turistic și este vizitat de mulți japonezi, ca urmare a faptului că împăratul Hirohito al Japoniei a poposit aici în turneul său prin Europa. Principalul loc de vizitat în Bibury este Arlington Row, o mulțime de case construite în secolul XIV, din piatră aurie de Cotswolds, care mai târziu au fost transformate în locuințe pentru țesători.

Pentru a ajunge din Londra în Bibury, cu mașina, din M25 se intră pe M40, pe direcția Oxford, iar în orașul Burford se iese de pe autostradă și se merge pe un drum județean până la destinație. Noi, având cazarea în zona vestică a Londrei, am făcut un mic ocol și am trecut pe la castelul Windsor, una din cele trei reședințe oficiale ale reginei Angliei. Am prins ora când se schimbau gărzile, un ritual asemănător cu cel de la Palatul Buckingham .

Drumul județean spre Bibury, deși unul destul de îngust, este foarte frumos, șerpuind printre dealuri și câmpii verzi de o frumusețe aparte. La 5 km de Bibury am oprit în Aldsworth, o altă așezare pitorească, cu multe clădiri din piatră și o biserică cu o turlă înaltă ce se vede din afara satului.

În Bibury am ajuns la podul de piatră ce desparte satul în două:în partea de sud-vest Arlington Row, iar în partea de nord-est zona unde se află o biserică din piatră, Aici sunt două parcări free, una pe carosabil, înainte de pod, și una în stânga podului. Nefiind în plin sezon turistic, am găsit relativ ușor un loc lângă pod (pe carosabil era full).

Vizita noastră a început cu Arlington Row, conglomeratul acela de case din piatră aurie, cu multă verdeață și flori împrejur. O inscripție pe o clădire mare, Arlington Mill , ne spune că aici a fost vechea moară a satului, iar mai sus am întlnit o altă clădire cu inscripția Old Forge (Vechea Forjă). Mai departe strada în pantă, ce străbate Arlington Row, este străjuită de căsuțe de tip cottage fără porți și care se pot vizita fără nici o opreliște. În capătul străzii, aproape la ieșirea din sat, se află o frumoasă biserică baptistă construită (se putea altfel?) din piatră de Cotswolds...

În capătul de nord al podului se află cea mai frumoasă clădire din Bibury, hotelul The Swan, ”sufocat” pe toată fațada de flori și verdeață. Pe latura din dreapta a podului se află o fermă piscicolă, Trout Farm (Fermă de Păstrăv), cu o vechime de peste 100 de ani. Păstrăvul crescut aici este livrat pe tot teritoriul Angliei.

Ferma este totodată și un fel de parc ce nu trebuie ratat de cei care vizitează acest frumos sat. Arealul fermei-parc cuprinde multe iazuri populate cu păstrăv, iazuri în care care înoată vesele rățuște, lebede sau lișițe. Aleile și potecile parcului sunt împodobite cu tot felul de flori și arbuști ornamentali. În apropierea iazurilor sunt canapele pentru odihnă și relaxare, locuri de făcut grătar și mici pontoane pentru pescuit.

Accesul în fermă se face prin interiorul unui mic restaurant, prețul biletului de intrare fiind de 3,95 lire. La casă ți se aplică o ștampilă pe mână pentru un eventual control în interiorul fermei.Tot aici se poate cumpăra mâncare pentru pește sau păsări. Nu există un itinerar prestabilit, te poți plimba în voie în jurul iazurilor, traversate de podețe din lemn, poți să de delectezi dând mâncare la păsări sau pești. Păsările sunt obișnuite cu turiștii, unele din ele îți ciugulesc din palmă.

Ultimul obiectiv vizitat în Bibury a fost biserica cu hramul Fecioarei Maria, St. Mary’s Church, construită din piatră și învelită cu ardezie. Lângă ea se află școala din sat, o construcție frumoasă ce seamănă cu o biserică (până să citesc pe frontispiciu, am crezut că este o capelă ce aparține bisericii). Ulița pe care se află biserica are și ea o mulțime de case la fel de frumose și interesante ca în Arlington Row.

Am părăsit satul mulțumiți de ceea ce am văzut (deși am mai fi rămas acolo un timp), apoi am mai făcut o oprire scurtă pe traseu în satul Barnsley, la fel de frumos ca și Bibury. Pe un drum impecabil, printre peisaje deosebit de frumoase, am urcat pe autostrada A4 ce duce în Țara Galilor, următorul nostru popas (de data asta pentru mai multe zile) despre care sper să fac câteva review-uri.

Vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 6290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI