La pas prin Brăila

TIPĂREȘTE

"Brăila se înfățișează ca o așezare precis conturată: străzi radiale, drepte, întruchipând nervurile unui evantai și altele semicirculare, întretăind perpendicular pe primele. Numai străzile drepte ies din oraș, celelalte se nasc și mor în interiorul lui. Unele plecând de la Dunăre, se sfârșesc pe partea cealaltă, tot acolo, înconjurând orașul ca un braț de îndrăgostit petrecut în jurul mijlocului iubitei."

Nu știu cui aparțin aceste cuvinte pe care le-am găsit într-o foarte sumară prezentare a orașului, pe o hartă a Brăilei pe care am procurat-o de la Hotel Triumph cel care ne-a găzduit într-un weekend. Privind harta, nu poți să nu remarci că - în semicercuri din ce în ce mai largi, pornind de la malul Dunării și întorcându-se tot la mal, dar nu în același loc, asemeni unor curcubee - trei mari bulevarde (Alexandru Ioan Cuza, Independenţei şi Dorobanţilor) având între ele șapte străzi (Unirii, Plevnei, Rahovei, Ștefan cel Mare, Griviței, Mihai Bravu și Roșiorilor) formează un superb evantai urbanistic, nemaiîntâlnit - cred - în România. Aceste străzi sunt întretăiate de trei mari artere de circulație care leagă Brăila de alte orașe: Calea Călărașilor, Calea Galați și Șoseaua Râmnicu Sărat. Acest curios plan urbanistic a fost făcut de autoritățile ruse de ocupație, după războiul ruso-turc (1828-1829), atunci când - după aproape 300 de ani de oprimare otomană - Brăila a reintrat în componența Țării Românești.

Cu nume de străzi care s-au păstrat neschimbate de mai bine de 130 de ani, cu un centru istoric (situat între Dunăre şi Str. Unirii - denumită cândva Str. Cetății pentru că înconjura fostul zid al oraşului), cu foarte multe clădiri-monument dăinuind de la începutul sec. XIX, unele foarte bine păstrate, Brăila este pentru cei interesați de istorie și de arhitectură veche o atracție de prim rang. Dacă la toate acestea adăugăm frumusețea bătrânului Danubius care curge alene spre locul de întâlnire cu marea, veți înțelege de ce mi-am dorit atât de mult să merg la Brăila. Chiar dacă - întorcându-mă din Republica Moldova - am trecut de mai multe ori prin Brăila, pentru că n-am oprit decât pentru alimentare, la benzinării, pentru că nu am vizitat nimic, până la recentul weekend petrecut pe malul Dunării, nu am îndrăznit să afirm că am fost la Brăila.

Cazați la Hotel Triumph pe Calea Călărașilor, nr. 214, adică la vreo 2 km de centrul orașului, plimbarea noastră pietonală a început bineînțeles de la hotel, de îndată ce am încheiat formalitățile de primire. Dacă în mod obișnuit am fi făcut deplasarea până în centru în cel mult 30 de minute, de astă dată - pentru că admiram fiecare colț și fiecare clădire, pentru că ne opream să cercetăm harta sau să fotografiem câte ceva, pentru că temperatura ridicată nu era nici ea un îndemn - am făcut cu mult mai mult.

Primul obiectiv reperat chiar din fața hotelului a fost Catedrala - o construcție măreață, cu acoperiș și turle arămii - situată în prima mare intersecție. N-am vizitat-o în interior, nici nu am încercat. La Brăila, pentru vechimea și pentru unicitatea lor, doar două sfinte lăcașuri ne interesau: Biserica greacă "Buna Vestire" și Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril". De ce? Voi spune la momentul potrivit.

Căutând Biserica greacă, o săgeată orientată cam derutant pe Calea Călărașilor ne-a făcut s-o luăm la stânga. Direcția s-a dovedit a fi greșită. Ajungând în Piața Concordia, n-am găsit biserica, dar - îndrumați de un amabil domn - am revenit la calea cea bună. Deasupra bulevardului, un banner mare ne-a adus la cunoștință faptul că peste câteva zile - în perioada 25.07-06.08.2017 - sub înaltul patronaj UNESCO, la Brăila urma să aibă loc Festivalul și Concursul Internațional de Canto "Hariclea Darclée".

Calea Călărașilor este o arteră mărginită de arbori rămuroși, deci are multe porțiuni umbrite, cu toate astea terasele neaglomerate la momentul trecerii noastre pe acolo ne atrăgeau la fel de mult ca oricare dintre obiectivele turistice căutate. Restaurant Continental are o terasă modernă, largă și bine ventilată, cu muzică și mai ales cu un imens ecran pe care tocmai era în derulare unul dintre meciurile turneului de tenis BRD Bucharest Open 2017. Se înțelege că încălziți cum eram, însetați, dornici de o bere rece, dar și interesați de prestația Irinei Begu pe terenul de tenis, am poposit la Restaurant Continental.

În centrul civic atrage atenția Primăria Municipiului Brăila - o clădire prelungă, modernă, cu un fel de turnuleț cu ceas în partea stângă. Parcul din fața edificiului, cu plante decorative, cu fântână arteziană și cu o cruce albă - monument închinat eroilor militari, are de o parte Fântâna Cinetică, iar de cealaltă parte Monumentul Ecaterina Teodoroiu.

Fântâna Cinetică a fost realizată în anul 1988 de sculptorul Constantin Lucaci, "al doilea Brâncuși" al României. Fântâna mobilă, din oțel inoxidabil, prin jocurile sale de apă oferă imagini unice. Când am trecut prima oară pe lângă ea, era în repaos. La întoarcere însă am găsit-o în plină funcțiune, iar brăilenii - deopotrivă adulți și copii - așezați pe bănci, în jurul fântânii, îi admirau brațele de metal în lina lor dănțuire trimițând către înalturi jeturi de ape într-o feerică împletire.

Monumentul Ecaterina Teodoroiu amplasat pe B-dul Independenței, între Colegiul Național "Gheorghe Munteanu Murgoci" și Primărie, a fost realizat de sculptorul Vasile Ionescu-Varo. Statuia de bronz, de mari dimensiuni, o înfățișează pe Ecaterina Teodoroiu în uniformă militară, cu o sabie în mâna dreaptă. Monumentul a fost dezvelit în 1928, la împlinirea unui deceniu de la Marea Unire. La baza piedestalului se poate citi: "Sublocotenentul erou Ecaterina Teodoroiu căzut în luptele de la Mărășești, august 1917".

De cealaltă parte a Căii Călărașilor se află Palatul Agriculturii o clădire tipică arhitecturii începutului de secol XX. Se știe că în acea perioadă preţul cerealelor în Europa se stabilea la Bursa Agricolă din Brăila. Nu știu ce instituții mai găzduiește în zilele noastre, dar clădirea în sine - cu balconașe, cu ferestre arcuite și cu mici coloane cu terminații artistic lucrate - merită admirată.

Când Calea Călărașilor întretaie Bulevardul Alexandru Ioan Cuza, pe partea stângă, umbrit de arbori falnici, se zărește Bustul lui Alexandru Ioan Cuza - monument dezvelit la 24 ianuarie 1991, realizat din inițiativa și cu fondurile Direcției de Poliție a județului Brăila - pe soclul căruia citim emoționantele versuri ale lui Vasile Alecsandri: "Sînt nume destinate, ca numele tău mare, / Să steie neclintite pe-a Timpului hotare / Și vecinic să răspîndă o falnică lumină / Pe seculii ce-n umbră, trecînd, li se închină!"

Fotografiem, ne odihnim câteva minute pe o bancă umbrită, apoi continuăm pe Calea Călărașilor spre Piața Traian. Café Noir este un local care îți iese în cale vrei-nu vrei dacă mergi pe partea stângă a bulevardului. De altfel, terasa cu cele două șiruri de mese așezate de o parte și de alta a trotuarului, te obligă să treci prin ea. Nu era aglomerat și am considerat că un popas la Café Noir pentru o altă bere rece și o altă repriză de răcoare nu are cum să ne dăuneze.

Biserica greacă cu hramul "Buna Vestire" se află nu departe de Piața Traian. Acest lăcaș a fost înălțat din inițiativa comunității grecești care a cerut și a primit de la domnitorul Alexandru Ioan Cuza - la 26 februarie 1863 - aprobarea de a ridica din fonduri proprii o biserică. Piatra de temelie a fost pusă în același an, la 8 septembrie, lucrările de construcție executându-se după planurile arhitectului Avraam Ioanidis. Lucrările au fost finalizate după 9 ani, iar la 29 octombrie 1872 biserica a fost sfințită. Citisem că pictura bisericii grecești din Brăila a fost făcută în trei etape de Gheorghe Tătărescu (1888) și de doi pictori greci - Liochis (1900-1902) și Belizarie (1945-1946). Din păcate nu am avut norocul să găsim biserica deschisă și deci nu am avut posibilitatea să o admirăm în interior. În schimb am rămas câteva minute în contemplare privindu-i fațada cu coloane și ferestre arcuite, cu cele două ferestre-rozetă amplasate sus, de o parte și de alta a clădirii, precum și cu un ceas montat în partea superioară, central.

Privit de la distanță, acest monument istoric, unic, de mari dimensiuni (43,40 x 21,50 metri), impresionează pe orice trecător. Dacă intri în curte observi că sfântul lăcaș cere să fie îngrijit, pereții fiind coșcoviți în bună parte.

Piața Traian dominată de Hotelul Traian, de statuia Împăratului Traian și de ceasul - simbol al orașului, cu o fântână arteziană veche, frumoasă, dar fără apă, ne-a primit în răcoarea parcului. Aproape de intrarea în piață, am zărit și am recunoscut o clădire veche pe care o admirasem și într-un tablou din camera de hotel - Palatul Poștei.

Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril", al doilea lăcaș de cult pe care am vrut să-l vedem în Brăila, este ascunsă în umbra parcului din Piața Traian. În timpul stăpânirii otomane această construcție a fost geamie, fiind transformată în biserică ortodoxă abia în 1831 (după ce - prin Pacea de la Adrianopole - Brăila a reintrat în componența Țării Românești). Acesta este motivul pentru care vom observa că biserica nu are turle (fiind una dintre puținele de acest gen din România) și încă păstrază unele elemente arhitecturale de factură orientală. Biserica a fost restaurată în anii '90 și arată foarte bine atât exterior cât și interior. Zidurile interioare sunt pictate în întregime. Am intrat, dar - pentru că slujba era în desfășurare - nu am rămas prea mult.

Teatrul "Maria Filotti" este fără îndoială un obiectiv pe care ar trebui să-l vadă orice vizitator al Brăilei. Pe una dintre laturile Pieței Traian, în 1864, Ianache Rally - un bogat armator grec - inaugurează "Teatrul Rally" pe scena căruia aveau să evolueze mari nume ale muzicii clasice europene: Adelina Patti, Bianca Bianchini, Sarah Bernhardt, Ernesto Rossi, George Enescu, Hariclea Darclée, Maria Filotti, precum și celebrul bariton Petre Ștefănescu Goangă, un descendent al lui Ianache Rally. Am admirat și am fotografiat somptuoasa clădire a teatrului - actualmente numit Teatrul "Maria Filotti" - care avea să găzduiască peste numai câteva zile Festivalul și Concursul Internațional de Canto "Hariclea Darclée".

Nu pot trece mai departe fără a da un citat în care se va vedea - prin ochii lui Nicolae Iorga - Piaţa Traian, inima oraşului, așa cum arăta altădată: "În mijloc e un parc desăvârşit întreţinut… Drumuri o străbat în toate sensurile şi o înconjură strade neobişnuit de largi, alcătuind un dreptunghi. Clădiri înalte, unele deosebit de monumentale, ca Teatrul Ralli, Otelul Francez, formează zidurile care domină, pe când strade lungi îşi înfundă, în sus, în jos, în stânga, liniile de lumini; cafenelele, cofetăriile, tutungeriile, prăvăliile de stofe, de brânzeturi, de haine, de pălării, librăriile au încă vitrinele lor luminate: cumpărătorii şi clienţii sunt români, greci, italieni, ba chiar olandezi din Rotterdam, care cer în franţuzeşte şi englezeşte cărţi poştale cu vederi din Brăila şi lipesc pe ele, cu deosebită plăcere, mărci poştale cu chipul Regelui Carol."

Strada Mihai Eminescu pornind din Piața Traian, m-a atras în mod deosebit. Numită astăzi "Mihai Eminescu", în perioada 1881-1938 era cunoscută drept Strada Regală sau Strada București. Această stradă a apărut pe harta Brăilei în timpul dominației turcești și - mai înainte de a fi fost pavată cu piatră - a fost pavată cu lemn. La sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, când pe Strada Regală circula deja tramvaiul, au apărut construcții în stil baroc, rococo și neoclasic, alcătuind un elegant complex de clădiri deosebite, astăzi în mare parte reabilitate.

Cei care ajung în Piața Poligon situată nu departe de Piața Traian, imediat după Hotel Traian, pot vedea Biblioteca Județeană "Panait Istrati", precum și casa în care s-a născut (în 1902) marele cântăreț de operă - bariton de talie internațională - Petre Ștefănescu Goangă.

După ce am admirat toate acestea (doar exterior), pe Strada Împăratul Traian, am luat-o în jos, spre port. Dunărea ne aștepta pentru că și noi eram dornici să-i revedem apele line, de astă dată la Brăila. Pe lângă clădirea care adăpostește sediul ROMNAV, apoi pe lîngă Căpitănia Portului Brăila ne-am lansat într-o frumoasă plimbare pe Faleza Dunării. Centrul de Cercetare în Ecologie Sistemică, Ecodiversitate și Sustenabilitate a Universității București - Stațiunea de Cercetări Brăila confortabil instalată pe un vapor și Administrația Fluvială a Dunării de Jos, de asemenea cu sediu plutitor, ne-au atras atenția, dar cel mai mult ne-a suscitat interesul o clădire veche, foarte înaltă, aparent părăsită, deasupra căreia stă scris cu litere mari "… ȘI POPORUL". În față, lipsea un cuvânt. Ne-am apropiat și, undeva, pe zidul învechit, am citit: "Monument istoric, Moara Violatos 1898". Doar atât. Un turn foarte înalt, vechi, răsărind parcă dintr-o clădire în construcție - și ea părând abandonată - se află în vecinătatea clădirii monumentale. Ce să fi fost acolo? Internetul ne-a lămurit și prezint în rezumat povestea acestui monument.

Construită în 1898 după planurile lui Anghel Saligny, Moara Violattos a fost în acea perioadă o realizare de excepție. Era cea mai mare moară care funcționa cu motor cu abur din estul Europei. În 1889, devenind parteneri de afaceri, morarii Millas și Violattos au achiziționat din Anglia o mașină de măcinat care funcționa cu abur și au cumpărat alte două mori (Moara Borghetti și Moara Lambridini) pe care le-au perfecționat ajungând să producă patru calități de faină, cea mai bună pentru export din întreaga Românie. Dar, numai după trei ani, Violattos a renunțat la asocierea cu Millas și a înființat Fabrica de făină Panait Violattos. Avea motoare aduse din Braunschweig și producea 15 vagoane de făină în 24 de ore. Clădirea cu șase niveluri, dintre care două erau depozite, era legată de Dunăre printr-un tunel subteran prin care se făcea descărcarea mecanică a cerealelor de pe șlepuri direct în fabrică. Din 1912, moara a avut acces și la calea ferată. Anii '40 i-au adus însă mari probleme financiare și în final falimentul. Se mai spune că în timpul celui de-al doilea război mondial rușii i-au demontat mașinăria și au dus-o în Rusia, iar în 1948, ceea ce a mai rămas din fabrică, a fost naționalizat.

Am făcut această paranteză - poate prea mare - pentru că mi s-a părut interesantă povestea acestui obiectiv total necunoscut mie până acum.

Lăsând în urmă Moara Violattos, ne-am continuat plimbarea pe faleză până în spatele Primăriei, la Esplanadă.

Summer Club TEMPTATION cu o cafenea etajată, cu bazin de inot și cu tot felul de amenajări pentru plajă (pustii la ora când am trecut noi pe acolo) este pentru brăileni un bun loc de petrecere a timpului liber. Accesul la piscină se face zilnic între orele 09.00-18.00, iar taxa de intrare este: L-V copii, elevi, studenți - 10 lei/persoană, adulți - 15 lei/persoană, iar S-D copii, elevi, studenți - 15 lei/persoană, adulți - 20 lei/persoană.

De la Summer Club TEMPTATION și grătarele fumegânde de lângă el, o scară înaltă ne aduce din nou în Piața Independenței, lângă Primăria cu parcul frumos amenajat și lângă Monumentul Ecaterina Teodoroiu. Aici s-a încheiat circuitul nostru pietonal prin orașul Brăila. Pe Calea Călărașilor, pe același drum, ne-am întors la Hotel Triumph care ne aștepta cu cina.

Post scriptum

Dedic acest articol colegei noastre @zoazore - brăileancă și mare iubitoare a orașului Brăila. În articolul său Brăila, plimbare la ceas de seară ni se destăinuia: "Aș vrea și eu să pot să scriu despre Brăila! Nu pot! Nu pot s-o văd ca un turist. Mie-mi curge Dunărea prin vene și, ca și străzile ei, oriunde aș fi, m-aș întoarce tot la Dunăre. … Mai bine vă las pe voi, ne-brăileni, să-mi vizitați orașul și să-l evaluați!"

Eu l-am vizitat, l-am evaluat și sper că nu o voi dezamăgi cu prezentarea mea.

---

VIZUALIZĂRI: 3369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI