Descoperind Brăila și împrejurimile sale...

TIPĂREȘTE

Până acum câteva săptămâni nu cunoșteam multe lucruri despre municipiul Brăila. Știam doar că este un oraș aflat pe malul Dunării, municipiul-reședință al județului cu același nume. Având ca aliat vremea tot mai frumoasă și fiind deciși să profităm de câteva zile libere, am decis că Brăila este o destinație potrivită pentru o plimbare de o zi la început de primăvară. Am cules câteva informații consultând AFA, dar și alte site-uri, și iată-ne dis-de-dimineață în drum către Brăila, înarmați cu aparatul fotografic și cu multă voie bună!

După un drum de aproximativ o oră și jumătate (pe ruta Râmnicu Sărat - Brăila) am ajuns la destinație, unde am vizitat primele obiective stabilite încă din seara dinaintea plecării: Grădina Publică a orașului Brăila și Casa Memorială Panait Istrati (vezi impresii). Un alt obiectiv aflat în apropiere, despre care am aflat pe parcursul vizitei la Casa Memorială Panait Istrati și pe care am decis să-l descoperim, a fost Centrul Cultural Nicăpetre; o locație deosebită, pe care am prezentat-o aici: vezi impresii

Înainte de plecare aflasem de pe internet că, dacă vizitezi numai și pentru câteva ore municipiul Brăila, este aproape ”o obligație” să străbați la pas Centrul Vechi al orașului. Prin această sintagmă se înțelege Piața Traian și zonele sale înconjurătoare, locul de unde majoritatea arterelor importante din localitate se răsfiră ca spițele unui evantai. Zis și făcut, iată-ne ajunși în Piața Traian, locul unde am parcat mașina.

Ansamblul de arhitectură Piața Traian, declarat ”monument istoric”, datează din anul 1833, acesta fiind momentul în care zona a fost pavată cu piatră cubică; inițial, locația a purtat denumirea de ”Piața Sfinții Mihail și Gavriil” și avea suprafața de 11000 mp. Primul obiectiv pe care l-am descoperit aici ne-a atras atenția încă înainte de a coborî din mașină; este vorba despre ”Ceasul monumental”, o creație a lui Carol Sakar din Praga, realizată în anul 1909. Orologiul se află în stare de funcționare și a fost recondiționat de două ori pe parcursul existenței sale: în 1968 și 1993. Ne-am apropiat de acest simbol al orașului, realizat din metal turnat, admirându-i forma interesantă, precum și corabia reprezentată la baza sa, simbol al Brăilei ca port la Dunăre. În dreapta ceasului, la câțiva metri, am descoperit o hartă a principalelor obiective cultural-turistice din oraș, care ne-a oferit câteva informații interesante despre atracțiile din apropiere.

Am avansat pe aleea principală către centrul pieței; pe margine, gazonul îngrijit și straturile de flori ne anunțau că a venit primăvara. În centrul pieței am descoperit fântâna arteziană, care nu funcționa la momentul vizitei noastre aici. Nu se știe cu exactitate când a fost construită această fântână, ceea ce se cunoaște astăzi este faptul că în 1923 era în funcțiune. Dincolo de fântână, pe un soclu impozant, am găsit bustul împăratului Traian; acest monument amintește de originea romană a poporului nostru și a fost ridicat în anul 1906, conform inscripției de la baza sa. În partea stângă a monumentului, ascunsă sub poala bătrânilor brazi care străjuiesc aleile parcului, am văzut o clădire pe care am privit-o din lateral, fără a realiza că avem de-a face cu o biserică ortodoxă. De ce spun acest lucru? Pentru că acest lăcaș de cult nu are turlă! Doar când am intrat pe aleea care ne-a condus către intrarea în clădire, am realizat că este vorba despre o biserică, pictura de deasupra intrării înfățișându-i pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.

Un panou informativ din apropiere ne-a edificat că Biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” , construcție lângă care ajunsesem, este cel mai vechi lăcaș de cult de pe raza orașului. ”Atracția acestui obiectiv constă în combinarea elementelor specifice musulmanilor cu elemente ale religiei ortodoxe. Această biserică fără turlă este un lăcaș de cult ortodox, având origini musulmane. Clădirea inițială, construită începând cu anul 1667, a fost un lăcaș de cult musulman, o geamgie. Pentru o scurtă perioadă de timp, între 1808 – 1810, a fost transformată în biserică ortodoxă, și definitiv la 08 martie 1831, prin voința ducelui Mihail Pavlovici Romanov, conducătorul armatei rusești, care a eliberat orașul de dominația turcă, în războiul ruso-turc, încheiat prin pacea de la Adrianopol (1829). Acesta a intervenit pe lângă Episcopia Buzăului pentru a primi aprobarea transformării geamgiei în biserică, salvând astfel edificiul de la demolare.”

După ce am terminat de lecturat informațiile de pe panou, am intrat în interiorul bisericii. Senzația este una interesantă, deoarece tavanul este foarte apropiat, spre deosebire de alte biserici ortodoxe. Pare că ai intrat într-o casă de dimensiuni medii, ai cărei pereți sunt în totalitate acoperiți cu icoane. Am asistat pentru câteva minute la o parte a slujbei care se oficia aici, studiind cu interes icoanele din jur. Apoi ne-am îndreptat către ieșire, utilizând o singură dată aparatul foto, pentru o fotografie fără blitz, pentru a nu deranja slujba. Am înconjurat apoi această biserică și am ajuns lângă clopotnița bisericii, construită în spatele acesteia în anul 1923, conform inscripției de pe treapta cimentată de la intrare.

Am ieșit din această parte centrală a pieței, continuându-ne plimbarea noastră pe Strada Mihai Eminescu, cunoscută și sub denumirea de Ansamblul de arhitectură Strada Regală. Aici am avut ocazia de a admira multe clădiri vechi, martori tăcuți ai vremurilor de demult. Se vede faptul că unele au fost reabilitate de-a lungul timpului, în timp ce altele au nevoie urgentă de acest lucru. Nu am străbătut această arteră până la capăt, însă am descoperit câteva clădiri declarate ”monument istoric”, printre care pot aminti: Teatrul ”Maria Filotti”, construit în 1864, în prezent clădire restaurată; Palatul ”Lyra”, construit în 1924, ce găzduiește astăzi Orchestra Simfonică ”Lyra”; restaurantul ”Chira Chiralina”, în prezent aflat într-o stare accentuată de degradare. De fapt, toată zona aceasta a Centrului Vechi din Brăila este încărcată de astfel de bijuterii arhitectonice.

Reveniți în Piața Traian ne-am îndreptat către un alt obiectiv aflat în apropiere, la câteva sute de metri distanță, despre care citisem înainte câte ceva pe internet – Biserica Greacă ”Buna Vestire”. Acest lăcaș de cult contrastează cu biserica ortodoxă fără turlă din Piața Traian. Clădirea este impozantă, printre cele mai înalte din zonă. Construcția lăcașului de cult a început în anul 1963, atunci când membrii comunității grecești din Brăila au solicitat și au primit de la domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobarea de a ridica o biserică din fonduri proprii. Prin forma sa, Biserica Greacă amintește de Biserica ”Sfânta Sofia” din Constantinopol.

Am intrat în biserică și am rămas uimiți de grandoarea interiorului. Trei candelabre uriașe, realizate din cristal de Murano și Boemia, atârnau din tavan până puțin deasupra capetelor noastre. Coloanele uriașe ce susțin tavanul pe ambele părți ne-au încântat, iar picturile, unele dintre ele realizate de Gheorghe Tăttărescu, își păstrează încă tonurile calde, originale. În partea centrală a bisericii se află Sfânta Masă, pe care se sprijină o cruce din lemn. Pereții laterali sunt împodoboți cu numeroase icoane portabile, acestea fiind luminate natural prin numeroasele vitralii ale bisericii. Pentru ca aerul mistic al locației să fie complet, am aflat de la un credincios aflat în biserică la momentul vizitei noastre că lăcașul de cult adăpostește un izvor cu ”apă sfințită”; se pare că acest izvor a fost descoperit la construcția bisericii și în decursul timpului numeroase persoane s-au vindecat de diverse afecțiuni consumând apa de aici.

Am părăsit încântați acest obiectiv și am revenit în Piața Traian, de unde am coborât pe strada Împăratul Traian către Faleza Dunării. În 10 minute de mers lejer am ajuns lângă Dunăre; nici nu s-ar fi putut altfel, să venim la Brăila fără să admirăm din apropiere apele fluviului. Nivelul apei era foarte ridicat, mai erau necesari circa 50 de centimetri pentru ca apa să inunde faleza. Noi ne-am plimbat câteva minute pe faleză, în zona Căpităniei Portului Brăila. Am descoperit aici încă două clădiri declarate ”monument istoric”: Gara Fluvială Brăila, construită în perioada 1906-1907, clădire unde aveau loc lucrări de renovare și Moara Violatos - un colos părăsit - structurat pe 6 nivele. Tot aici, lângă apele fluviului, am putut admira statuia denumită sugestiv ”Marinar”; acest monument datează din anul 1959, conform inscripției de la bază, fiind construit de un anume Mircea Ștefănescu. Din această zonă unde am vizitat noi faleza se întinde o alee pietonală care urmează cursul Dunării până în zona Pieței Independenței, considerată a fi Centrul Nou al orașului.

După ce am imortalizat Dunărea sub diverse unghiuri, am revenit la mașină pe o străduță paralelă situată în apropiere, găsind în zonă alte câteva clădiri declarate ”monument istoric”, pe care le veți putea admira în fotografiile anexate acestui review. Întrucât mai era mult până seara, ne-am hotărât să mergem la Grădina Zoologică (vezi impresii). După ce am părăsit acest obiectiv, am considerat că ar mai fi suficient timp să mergem în recunoaștere la Stațiunea Lacul Sărat, aflată la câțiva kilometri depărtare de oraș, pe ieșirea către Slobozia. Am ajuns aici în aproximativ un sfert de oră și... dezamăgire maximă! Stațiunea este pustie (până aici nu ar fi nimic neobișnuit, dat fiind perioada în care ne aflam – începutul lunii aprilie) și majoritatea clădirilor arată deplorabil, aflându-se într-o stare de avansată degradare. Am testat calitățile pentru off-road ale autoturismului pe aleile pline de cratere ale stațiunii. Am observat o zonă pentru plajă destul de primitoare pe marginea lacului, amenajată cu gazon, dar și un camping (probabil părăsit) aflat în apropiere. Cel puțin așa arătau căsuțele, nu suntem persoane pretențioase, dar nu cred că am putea locui într-o astfel de locație peste noapte. Continuându-ne plimbarea, am descoperit și câteva vile ce ar putea oferi condiții bune de cazare, însă nu am oprit pentru a consulta tarifele (de fapt nu știu dacă erau deschise în această perioadă).

Stațiunea în sine nu reprezintă o locație respingătoare; potențial există, însă ar fi necesare ample lucrări de reabilitare a străzilor și a multor clădiri care probabil nu au cunoscut reparații de pe timpul regimului comunist. Aleile stațiunii sunt străjuite de arbori înalți care asigură umbra mult-dorită pe timpul verii, iar cei care doresc și altceva în afară de plajă și tratamente cu nămol pot vizita Mănăstirea ”Sfântul Pantelimon”, aflată pe una dintre aleile stațiunii. Aici, în apropierea lăcașului de cult, am găsit cea mai îngrijită zonă din stațiune (straturile de flori alternează cu cele de gazon, iar pe margine sunt instalate câteva băncuțe, oferind posibilitatea unei binemeritate relaxări pentru turistul ostenit). Acest lăcaș de cult este relativ recent, luând ființă în anul 1996. Principala atracție este reprezentată de bisericuța realizată din lemn, în stilul celor din Maramureș, având o turlă-clopotniță de 24 de metri înălțime. În apropierea bisericuței se află un corp cu chilii (în care locuiesc măicuțele), dar și un loc amenajat de unde se poate lua aghiazmă. Am privit cu admirație interesantele ”lucrături în lemn” ale bisericuței, apoi ne-am îndreptat spre mașină, plecând obosiți, dar mulțumiți către casă.

De ce ne putem declara mulțumiți de plimbarea noastră prin Brăila? Pentru că am reușit să vizităm numeroase obiective interesante, despre multe dintre ele neavând vreo informație la momentul sosirii noastre în oraș. Ce ne face să revenim cât de curând aici? Faptul că ne dorim să descoperim alte obiective despre care am aflat cu ocazia vizitei noastre: Parcul Monument (menționat pentru prima oară în 1833), Biserica Bulgărească cu hramul ”Înălțarea Domnului”, Biserica Armenească cu hramul ”Sfânta Maria”, Casa Memorială Dumitru Panaitescu-Perpessicius sau Muzeul Brăilei (secția de Științe ale Naturii sau secțiile de Istorie și Arheologie, situate în Piața Traian) .

Ajuns la finalul acestui review, voi prezenta câteva fotografii reprezentative din plimbarea noastră prin Brăila și împrejurimile sale...

---

VIZUALIZĂRI: 6243 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI