La plimbare prin Brăila - Grădina Publică și Casa Memorială Panait Istrati

TIPĂREȘTE

Am reușit zilele trecute să vizităm un oraș superb, un oraș aflat pe malul Dunării, o localitate pe care anterior doar am tranzitat-o, fără a avea șansa de a-i descoperi frumusețile – municipiul Brăila.

Vremea plăcută ne-a îndemnat să plecăm către destinația nostră dimineața devreme, pentru a profita de timpul liber și pentru a vizita câteva obiective pe care le-am descoperit citind celelalte articole despre Brăila existente pe AFA sau ”făcând săpături” pe internet.

Am ajuns la destinație în jurul orei 08.30 după un drum de aproximativ o oră și jumătate și am parcat mașina în fața Hotelului Traian din Brăila, situat în Piața Traian. Am pornit apoi pe jos către primul nostru obiectiv, Grădina Publică a orașului Brăila, aflată la circa 10 minute de mers pe jos de Piața Traian. Am ajuns la intrarea în acest parc și am pășit pe una dintre alei; rotindu-ne privirea, am observat câțiva lucrători care amenajau de zor straturile de flori, anunțând parcă venirea iminentă a anotimpului cald. Am admirat busturile celor trei scriitori din incinta acestui parc, respectiv Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu și Panait Istrati, apoi ne-am îndreptat către ceasul floral situat în zona centrală a parcului. Ceasul este perfect funcțional, indicând cu exactitate momentul vizitei noastre: ora 9.04. După ce am fotografiat acest interesant obiectiv, am pornit către o construcție impresionantă aflată în incinta acestui parc, despre care citisem înainte câteva informații: Castelul de Apă.

Castelul de Apă este o clădire turn, masivă, cu scări în spirală, care a fost construită între anii 1912 și 1913, în cel mai înalt punct al orașului Brăila. La data ridicării sale, această clădire a fost cea mai mare construcție de acest gen din România. Astăzi, din păcate, Castelul de Apă este o clădire părăsită, care nu poate fi vizitată, deși dacă ar fi amenajată ar putea fi un important punct de atracție al acestui oraș. Amplasarea sa aproape de Dunăre ar deschide o priveliște interesantă asupra fluviului, dacă partea superioară ar fi deschisă pentru vizitatori.

Am plecat de lângă Castelul de Apă și ne-am îndreptat către Chioșcul Muzicii, locul unde în trecut răsunau acordurile inconfundabile ale fanfarei. Acest foișor este bine întreținut, putând servi oricând scopului pentru care a fost construit.

În incinta parcului am descoperit o fântână arteziană, care nu funcționa la momentul vizitei nostre, dar și trei statui statuete înfățișând niște nuduri feminine. Am traversat încet parcul și am ajuns pe ultima alee, de unde se poate vedea Dunărea, dar și o imagine nu foarte interesantă asupra zonei industriale a orașului. Tot aici, pe această alee, am descoperit un panou informativ; am aflat că în trecut, din Grădina Publică se putea pătrunde în rețeaua de canale subterane a orașului, numite și Hrubele Brăilei. De pe panoul informativ am aflat că ”Pe perioada a trei secole, mai exact între 1540 și 1829, raiaua Brăilei a reprezentat pentru turci un puternic cap de pod strategic, prevăzut cu puternice fortificații și tuneluri subterane, ce a pus probleme serioase tuturor armatelor angajate în războaiele anti-otomane. Rețeaua de galerii subterane, cu o înălțime ce permitea să fie străbătute și de un om călare pe cal, a fost construită în scopuri strategice, astfel ca soldații turci să se ascundă pentru a scăpa de atacurile armate și pentru regrupare, dar și să se poată deplasa cu rapiditate între diverse puncte strategice... Pe timp de pace hrubele erau folosite ca și locuri de depozitare pentru alimente, având o temperatură constantă.”

Am trecut apoi pe lângă o clădire aflată în renovare, unde va funcționa Secţia de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului din Brăila. Am ajuns astfel la un alt obiectiv foarte interesant aflat în perimetrul Grădinii Publice a Brăilei: Casa Memorială Panait Istrati. Această construcție datează de la începutul secolului XX, destinația sa inițială fiind aceea de ”locuință a grădinarului”. Clădirea este declarată ”monument istoric”, din anul 1984 găzduind Expoziția Memorială ”Panait Istrati”, deschisă cu prilejul centenarului acestui autor (1884 - 1935). Această locație a fost aleasă pentru amenajarea Casei Memoriale întrucât casele în care autorul a locuit de-a lungul vieții nu mai există în prezent; deasemenea, lângă această clădire Panait Istrati a petrecut multe ceasuri, autorul folosind acest loc din Grădina Publică a Brăilei ca sursă de inspirație.

Clădirea are o eleganță aparte, ceea ce ne-a făcut să o admirăm îndelung din exterior înainte de a ne hotărî să-i trecem pragul. Am fost primiți cu amabilitate de o doamnă care ne-a însoțit și ne-a prezentat câteva informații referitoare la imobil, dar și la scriitorul căruia îi poartă numele. Am aflat astfel că Panait Istrati, autorul unor opere precum Chira Chiralina, Ciulinii Bărăganului, Moș Anghel sau Domnița din Snagov, s-a născut dintr-o relație a unei spălătorese cu un contrabandist grec. Copilăria sa a fost marcată de sărăcie, fapt pentru care a fost nevoit să lucreze ca ucenic la un brutar, la un vânzător ambulant sau un cârciumar. Pentru o perioadă a fost cărbunar la bordul unor nave comerciale. Astfel a luat contact cu diferite popoare, vizitând orașe ca Napoli, Paris, Constantinopol sau Alexandria din Egipt.

De-a lungul vieții sale, Panait Istrati a fost căsătorit de patru ori, iar multe dintre lucrurile expuse pe care le-am putut admira aici au fost cumpărate de la ultima sa soție, Margareta Istrati. Parterul Casei Memoriale este compartimentat în trei încăperi, despărțite de un hol; noi am vizitat-o pentru început pe cea din dreapta, unde sunt expuse câteva lucruri personale ale autorului în cele patru vitrine amplasate în centrul camerei (ochelarii, un creion pentru corectură, o agendă, pipa și tabachera, o casetă pentru țigări, un ceas de buzunar marca ”Sector Watch”, precum și un ulcior, singurul obiect rămas ca amintire de la mama sa). Pereții camerei surprind diverse imagini sau hărți mai vechi ale Brăilei, precum și referiri la oamenii care i-au marcat viața și opera. Panait Istrati este prezentat alături de Romain Rolland (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1915), scriitor francez care l-a încurajat să scrie la debutul său în literatură; în 1923 a fost publicată povestirea Chira Chiralina, având prefața semnată de însuși Romain Rolland.

Alte materiale afișate pe pereții camerei îl prezintă pe Panait Istrati alături de Nikos Kazantzakis, scritor grec (autor al operei Zorba Grecul) cu care a legat o strânsă prietenie.

Lângă pereții camerei se află alte câteva vitrine în care am văzut diverse opere ale lui Panait Istrati scrise în limba română, dar și ediții ale acestor opere în limba turcă, limba germană sau limba greacă. Muzeografa ne-a spus că autorul a scris operele sale în limba română și limba franceză, iar acestea s-au bucurat de apreciere pe plan internațional, fiind traduse în peste 30 de limbi. Doamna muzeograf ne-a povestit că autorul a învățat singur limba franceză.

Celelalte două camere de la parterul Casei Memoriale cuprind obiecte de mobilier și lucruri personale ale autorului. În prima cameră am văzut biroul, un fotoliu, o bibliotecă, patul și cuierul. În cuier se află pălăria și bastonul autorului, iar în apropierea acestuia se află pantofii autorului, o servietă, precum și geamantanul care l-a însoțit în călătoriile sale. Ca mulți dintre bărbați, Panait Istrati a avut și un joc de table, care este expus aici. A doua încăpere din partea stângă a holului cuprinde alte piese de mobilier, precum și un portret al autorului, semnat D. Băjenaru. Am găsit aici și samovarul pe care Istrati l-a adus din URSS.

Apropiindu-ne de finalul vizitei noastre, doamna care ne-a prezentat toate informațiile expuse mai sus, ne-a invitat să vizităm și mansarda Casei Memoriale, unde era în curs de amenajare o expoziție dedicată poetului Nichita Stănescu. Am găsit aici diverse afișe cu portrete ale autorului, dar și unele fragmente din operele sale.

Am mulțumit doamnei muzeograf pentru amabilitate și am plecat, nu înainte de a fotografia și programul de vizitare a acestui obiectiv. Pentru vizitarea acestei Case Memoriale am achitat 2 lei de persoană, iar taxa pentru utilizarea aparatului fotografic a fost de 20 de lei. O sumă infimă, având în vedere multitudinea de informații pe care le-am aflat aici despre Panait Istrati, acest autor pe care Romain Rolland l-a văzut ca pe ”un nou Gorki din Țările Balcanice” (Maxim Gorki – important scriitor rus).

Voi încheia acest review recomandându-vă să vizitați, dacă veți avea oportunitatea, atât Grădina Publică din Brăila, cât și Casa Memorială Panait Istrati. Aceste obiective merită toată atenția noastră!

---

VIZUALIZĂRI: 4600 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI