GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Drumul Talienilor Malini Borca prin Vest
Scriam cu ceva vreme în urmă aici despre frumusețea unui drum care accesat de pe DN 2E dinspre Fălticeni, conduce spre culmea Munților Stînișoara printr-o zonă cu un mare potențial turistic. Dacă data trecută accesul în Pasul Stînișoara a fost relativ facil și susținut de o infrastuctură rutieră de calitate în cea mai mare parte iar în rest acceptabilă, de această dată a fost mult mai dificil, motivul fiind starea extrem de proastă a drumului – la un nivel cum rareori poți întîlni chira și în România. Partea de 22,5 km care urcă de la Borca prin Sabasa spre trecătoare reprezintă un coșmar pentru autoturisme, memento de ispășire a păcatelor pe care șoferii le-au făcut, nedînd prioritate diverșilor în drept sau șicanîndu-se unii pe alții în trafic.
Primii 4 km dinspre Borca sunt însă încurajatori datorită asfaltului fără gropi, dar imediat după terminarea acestuia începe calvarul unui terasament plin de gropi și denivelări, peste care nu s-a mai turnat de mult, de foarte mută vreme nici o roabă de pietriș. Nu te descurajezi, pentru că deja se vede de departe trecătoarea cu stîni agățate de cer și-și zici că nu poate fi mult pînă acolo. La 12,5 km de de intersecția de la Borca, la o răscruce unde un indicator puchinos scris de mînă și invizibil în lumină scăzută arată spre dreapta, încep serpentinele. Drumul se restrînge aproape la lățimea unei singure benzi și constați că se adaugă o nouă valență purgatoriului automobilistic – terasamentul a fost ros pînă la piatra muntelui, astfel că acum ca variație ești în pericol să-ți tai și anvelopele. Evident, denivelările și gropile se mențin în top, numai că acum ai la dispoziție o lățime mult mai mică a drumului pentru a le evita. Foarte adesea trunchiuri de arbori tăiate, sunt lăsate fără nici o jenă spre marginea drumului îngustîndu-l și mai mult, apoteoza fiind realizată de o încărcătură de bușteni care ocupă jumătatea unui pod, într-o curbă în ac de păr. Atîta nesimțire are totuși avantajul de a te face filozof, reflecțiile despre caracterul grobian al unor administrații locale respectiv forestiere avîndu-și rostul lor... Totuși, după aproximativ 20 km asprimea drumului se mai îndulecește o idee ceva de genul tranziției de la iad la purgatoriu, dar ce folos că lucrurile tot nu sunt în regulă iar pînă la trecătoare mai sunt numai 2 km. Odată ajunși în Pasul Stînișoara putem răsufla ușurați, pe partea cealaltă drumul este rezonabil, mult mai larg, doar cu cîteva foarte scurte porțiuni ceva mai dificile.
Exceptînd partea cu calitatea și îngustimea, diferențele accesului dinspre vest față de cel dinspre est mai sunt:
-Lipsa perspectivei vizuale – dacă suind de la Mălini ai parte de punct de belvedere cu deschidere largă, aici mergi sec prin pădure pînă foarte aproape de cumpăna apelor (o singură excepție – vezi foto)
-Lipsa completă a facilităților turistice pe întreaga porțiune
-Lipsa izvoarelor
-Posibilități foarte reduse de a găsi un loc unde să poți întoarce, la nevoie
Ca o remarcă personală ar fi că ceea ce caracterizeză drumul în partea de vest este pur și simpla absența cvasicompletă a activității de întreținere. Concepția este în regulă, structura fundației terasamentului la fel, podurile făcute în urmă cu 100 de ani de Carol I arată impecabil, ceea ce este strigător la cer este NESIMȚIREA cu care autoritățile locale și administrația forestieră ignoră imperativele firești de simplă întreținere a unui drum care poartă indicativ de drum județean.
Concluzia este următoarea – ca să vă bucurați de frumusețea zonei, evitați accesul dinspre vest și faceți în așa fel încît să ajungeți în Pasul Stînișoara dinspre Fălticeni – Cornu Luncii – Mălini.
În subsidiar Valea Sabasei – mai sus de intersecția unde drumul o ia spre culme rămîne astfel puțin accesibilă, deși din auzite și din ceea ce am văzut de sus de pe Stînișoara, rămîne o ofertă foarte tentantă din punct de vedere turistic. Detalii despre asta găsim și la Calistrat Hogaș click aici.
P. S. Am notat numai cadrul natural care săracul nu are nici o vină pentru prostia umană...
Trimis de Qvadratvus in 15.08.11 10:51:19
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Qvadratvus); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Webmaster, te rog dacă se poate ca ilustrație muzicală:
Am adus şi muzica, şi - ca de obicei - am selectat articolul să facă parte din categoria minighidurilor AFA.
@Qvadratvus... frumoase locuri... se pare ca tocmai pe-acolo, intr-o frumoasa vale, intre Suha si Sabasa, a fost jefuit de turma sa de oi si-apoi omorat, Nechifor Lipan, ceea ce-a declansat in mintea lui Mihail Sadoveanu intreaga actiune de urmarire "pas cu pas" a faptasilor de catre Vitoria Lipan iar literatura romana s-a imbogatit astfel cu o noua capodopera, romanul "Baltagul".
Drumul Talienilor (64-65 km) este cel pe care l-a străbătut Vitoria Lipan pentru a-şi căuta bărbatul, iar pe drumul spre Crucea Talienilor este în zona unde l-a aflat pe acesta mort. Acolo unde ar fi fost găsit Nechifor e un pod iar locului i se spune "La Jovani" (de citit de fapt Giovanni ...). Alții spun că Mr. N. Lipan ar fi fost reperat acolo unde se află Crucea.
În subsidiar, povestea din Baltagul este una apropiată de realitatea locurilor, Mihail Sadoveanu inspirîndu-se din documentele de cercetare ale unui post local de jandarmi din zona Borca. La fel de real, Lipan a fost oier de pe Valea Tarcăului.
Şoseaua în sine de la cumpăna apelor (Crucea Talienilor) spre est pînă la DN 2E (Cornu Luncii – spre Fălticeni) are aproximativ 42 km, din aceștia 15 km reprezintă porţiunea montană pînă la trecătoare. Spre vest este coborîrea spre Borca de aproximativ 10 km porțiunea montană și 12,5 km pe Valea Sabasei.
Logica construirii drumului la acea vreme a fost în primul rînd militară și în al doilea rind comercială, el urmărește în vecinătate granița nordică a Regatului României în partea de vest a Moldovei - la acea vreme. Pe atunci această graniță trecea puțin mai sus de Fălticeni, iar valea Bistriței nu era de loc accesibilă în condițiile geopolitice respective dinspre partea de nord - de către regatul României.
Tot în sens istoric vorbind, pe acest drum s-au dat cele mai grele lupte din zona Moldovei după Lovitura de Stat de la 23 August 1944, sunt cîteva sute de români morți aici. Există un monument închinat lor pe versantul dinspre Mălini, dar din păcate este lăsat în paragină... Bine că monumentele închinate ostașilor sovietici nu sunt lăsate să se ruineze ... Pe cumpăna apelor au fost construite cazemate ulterior aruncate în aer, sunt și acum resturi de planșee și lucrări de artă militare, pe acolo.
P.S. Cu linkul din susul paginii se ajunge la articolul despre partea de est a drumului, cea care coboară la Fălticeni.
@Qvadratvus: Foarte bune si pretioase toate indicatiile. Noi am mai fost o data in zona, dar am oprit masina la terminarea drumului asfaltat si am pus paturica undeva pe langa zonele amenajate.
Acum am vrea sa mergem mai sus. Din cate am inteles drumul e rau deci masina tot acolo ar ramane. Intrebarea mea e: cat e de mers pe jos si daca e ok traseul? Indicatoare sunt? Ca tare n-am vrea sa ne ratacim Mergem bine prin Malini-Poiana Marului-Valea Stanisoara- Iesle?
Multumesc frumos!
Pai drumul asfaltat se termina pe Sabasa...
Ca sa fiu eu sigur: Doriti sa suiti pe partea dinspre Borca?
P. S. Merita sa veniti dinspre Malini, unde drumul este in general OK si se poate ajunge pana sus inclusiv cu o masina cu garda ceva mai joasa (nu foarte...). Marcaje nu erau pe nici prin vest, nici prin est, dar nu prea aveti cum sa va rataciti. Dinspre est tineti tot timpul drumul principal, iar dinspre vest problema se pune cand trebuie sa o luati de pe valea Sabasei in sus. O sa incerc sa va calculez o distanta relativa de la intersectie, cat de curand. Aici la vezi foto aveti o fotografie din apropierea intersectiei cu valea Sabasei.
Acum doi ani am făcut acest traseu deosebit de frumos.
De obicei, aventurierii de dumineca se hazardează doar pana la Crucea Talienilor cu plecare din Cornu Luncii.
Coborârea am făcut-o spre Borca, traseul de coborâre este mai sălbatic și poate ceva mai accidentat.
În schimb nu am văzut peturi aruncate și alte ambalaje atât de familiare ochiului.
Traseul a fost parcurs cu un autoturism cu garda similară Loganului.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2020 Lacul Cuejdel - cel mai tânăr lac de baraj natural din România — scris în 24.08.20 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2014 Prin Munții Stânișoarei – La pas pe culmea Peștera — scris în 04.04.14 de Qvadratvus din PIATRA NEAMț - RECOMANDĂ
- Jul.2012 Pe urmele Vitoriei Lipan — scris în 13.10.13 de mvr din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Apr.2012 La pas de la Văratec spre Sihla - până la Izvorul lui Iosif — scris în 13.04.14 de Qvadratvus din PIATRA NEAMț - RECOMANDĂ
- Sep.2011 Muntii Stanisoarei si Minunile Muntelui Simon — scris în 26.09.11 de Qvadratvus din PIATRA NEAMț - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Pasul Tarnita sau drumul spre Ultima Thule — scris în 19.08.11 de Qvadratvus din PIATRA NEAMț - RECOMANDĂ
- Jun.2011 Drumul Talienilor Malini Borca prin Est — scris în 06.06.11 de Qvadratvus din PIATRA NEAMț - RECOMANDĂ