Prin Munții Stânișoarei – La pas pe culmea Peștera

TIPĂREȘTE

În fuga după inedit, călătorului căruia îi șade bine cu drumul și cearcă drumurile moldave poposind la Piatra-Neamț, trebuie să i se de de știre cum că la o azvârlitură de băț de oraș adastă după colțul Cuiejdiului larga poiană de pe culmea Peșterii. De Mănăstirea Peștera din comuna Gârcina o mai fi auzind el, că doar indicatoare la șosea și guri care s-o pricopsească se găsesc, dar de largul luminiș cocoțat după vârful muntelui și ascuns cu grijă privitorilor, e mai greu să afle.

Drumul către colnic este pentru început același cu cel spre lăcașul mănăstiresc, anume imediat după intrarea în oraș dinspre Târgu Neamț, o panglică de șosea care se duce în sus pe valea Cuiejdiului – prin Comuna Gârcina. La destul de scurt timp (în „pas” motorizat ceva mai puțin de 2 km...), imediat după centrul administrativ al comunei și după ce trece de botul nordic al culmii Cozla, pe stînga un indicator ochește spre stânga în direcția mănăstirii Peștera. Turistul curios, se angajează pe un drum în urcare care traversează Cuiejdiul se temină la poarta sălașului duhovnicesc. De aici – după ce tras o tură pe la maicuțe, se angajează per-pedes apostolorum pe continuarea drumului de pământ – ce se transformă în scurtă vreme într-o potecă destul de abruptă. Mai ținându-se de rădăcini, mai boscorodind pe Michiduță von Afa care l-a îndrumat pe atari cărări, în destul de scurtă vreme călătorul iese în parte superioară a interfluviului care separă bazinul Cuiejdiului de cel al Pârâului Sărății. De aici – mergînd spre dreapta, circumscrie la limita lizierei o largă înșeuare cuibărită descendent între vârfurile Peșterii, Cârlomanului și Bistriței și, a cărei pășune privește spre Valea Sărății (aluent de stînga al Bistriței).

La baza ochiului pădurii se află un tăpșan aprope orizontal, unde mutenii au amenajat o poartă sui-generis pentru doritorii de bătut țurca pe gazonul natural. Dintr-unul din colțurile de la bază se poate merge – fie la stînga spre Piatra –Neamț peste culmea Cârlomanului, fie la dreapta de-a ocolita după vârful Bistriței până la mănăstirea cu același nume ctitorită de Alexandru cel Bun.

Cu excepția unei scurte porțiuni mai abrupte - în urcare, parcursul este unui destul de relaxant și, răsplata pe măsură. De sus de la liziera pădurii, perspectiva este largă atât spre rama nordică a Munților Tarcăului, cât și spre cea integralitatea celei sud-estice a Munților Stânișoarei. Pentru o după-amiază plăcută, obiectivul de vădea poiana și mănăstirea este unul cât se poate de dezirabil și satisfăcător. Aveți grijă să vă luați apă de băut cu voi, deoarece sunt șanse foarte reduse să știți unde se găsește un izvor dezirabil.

P.S. Din păcate acumulatorii aparatului foto erau descărcați, astfel că fotografiile (făcute cam pe înserate) - sunt de slabă calitate deoarece au fost făcute cu camera telefonului.

---

VIZUALIZĂRI: 1569 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI