Tura de incalzire in Ciucas

TIPĂREȘTE

Avand rezervat un sejur de o saptamana incepand cu 1 iunie, in Retezat, ce-am zis noi, de ce “sa pierdem” vremea pe acasa sambata si duminica si sa nu dam o raita de incalzire in aceste 2 zile. Am ales, pentru a nu ne mai intoarce in Bucuresti, a ne caza 2 nopti in Cheia, iar de acolo sa continuam drumul luni spre Retezat, pe ruta Brasov, Sibiu, Orastie, Simeria, Hateg.

Asa ca am inceput sa caut cazare. Era deja miercuri seara, iar noi doream 2 nopti, sambata si duminica. Cu greu am gasit, nedorind in a da mai mult de 100 lei/noapte pe o camera dubla. Dupa vreo 7-8 tentative nereusite, am gasit camera libere la Complexul Cabana Ciucas.

Fiind doar vreo 140 km din Bucuresti pana in Cheia, la ora 10,30 eram deja "cu arme si bagaje" in parcarea complexului.

Profitand de vremea buna de afara, era soare, am zis sa dam o tura, in circuit pe Gropsoarele si Vf. Zaganu.

Gandul nostru ascuns era in a gasi rododendronul inflorit, cu toate ca stiam, ca apogeul lui de inflorire este undeva la jumatatea lunii iunie, noi fiind doar la inceputul lunii. Asa ca am pornit la drum, cu speranta ascunsa prin cotloanele sufletului, ... ca poate e inflorit. :)

Am lasat masina la iesirea din Cheia, unde incepe si traseul si am hotarat ca de data aceasta sa facem traseul invers ca de obicei, urcand pe la stana din Zaganu, pe Vf. Zaganu, apoi pe Culmea Gropsoarele si sa coboram pe la Cabana Muntele Rosu, si urmand drumul forestier paralel cu soseaua, prin Poiana Tampei, sa ne intoarcem la locul de unde plecasem dimineata.

Cam pe la 11,00 dupa ce ne-am echipat, am intrat pe traseu, am ajuns destul de repede in Poiana Stanii si apoi la stana Zaganu, stana parasita de ceva timp, de cativa ani, iar de acolo intr-un ritm ceva mai sustinut am ajuns in in saua de sub Zaganul. Am beneficiat si de faptul ca incepuse sa se cam innoreze, iar pe portiunea mai unde necesita un efort mai sustinut nu ne-a mai prajit si soarele. Incet, incet am trecut si de Vf. Zaganu, de fapt poteca este pe sub varf, dar si de acel scurt pasaj un pic mai expus, unde este si un cablu metalic fixat in stanca, pentru siguranta si dupa inca un tronson de urcus, pe o poteca plina de grohotis am iesit pe culmea Gropsoarele in apropiere de Vf. Gropsoarele. Deja pe traseu era destul de multa lume. Chiar pe vf. Gropsoarele, erau “parcate” vreo 10 persoane. Ne-am oprit si noi undeva dincolo de Vf. Gropsoarele, pentru o pauza de un mic sandwich si o gura de apa. Si apoi am continuat traseul.

Din pacate - pentr noi :) - rhododendronul era doar pe ici pe colo inflorit, nu era marea aceea rosie, cat vezi cu ochii, care a si dat numele Muntelui Rosu, pe care o vazusem in tura de anul trecut, chiar daca atunci ne-a plouat si batut vantul zdravan. Dar chiar si asa privelistea de acolo, de sus, de pe culme este superba, in orice parte ai privi, e fain.

Am coborat prin sa, pe “La Rascruce”, apoi ne-am abatut un pic si am urcat pe Vf. Muntele Rosu siar de acolo in coborare usoara, ocolind statia seismologica, si refugiul Salvamont, ajungand la Cabana Muntele Rosu.

Aici ne-am oprit ca si anul trecut, la Cabana Silva, pentru ca stiam deja ca au bere Zaganu, o bere locala, produsa la Maneciu, nepasteurizata, am luat o pauza binemeritata, de o bere, dupa care ne-am luat “picioarele la spinare” si pe poteca marcata pe langa Cabana Silva, coborand prin padure am ajuns in Poiana Tampei, o poiana foarte larga si frumoasa, de unde pe un drum forestier aproape drept am ajuns la locul de unde plecasem cu vreo 6h 45min inainte. :)

Aceasta tura circuit, este o tura relativ usoara, ca timp si dificultate, care se poate face de mai toata lumea. :)

Iar daca prinzi si rhododendronul inflorit este sublim!

---

VIZUALIZĂRI: 1628 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI