GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Ca puncte de reper : GPS Ciungetu - 45°23′14″N / 23°57′13″E
GPS Pensiunea Fântânița Haiducului - 45.3577 / 24.0065
Câteodată, omul e făcut să nu se învețe minte! Dar și să uite, aproape fără voie, lucrurile mai neplăcute pe care le-a pățit! Tot așa și eu!
N-a ajuns ce-am pățit cu drumul prin Cheile Latoriței! A fost de ajuns îndemnul gazdei de a ne duce și acolo unde, de fapt, plănuisem și eu să ne ducem în timpul scurtei noastre opriri la Ciungetu! Adică pe Valea Rudăresei, pînă sus, la Pensiunea Fântânița Haiducului și Pensiunea Luminița (anunțate cu surle, trâmbițe și panouri publicitare încă de la intrarea pe DJ701D, derivația din DN7A - Voineasa-Brezoi), aflate pe platoul situat pe la 1.200 de metri altitudine. "Nu uitați să vă duceți și la Castel", ne-a atenționat gazda noastră, dl. Octavian. "Cum e drumul"? , întreb eu, ca tot omul pățit cu doar o zi înainte. "Altfel decât prin Chei". Acuma, și omul ăla, de unde să știe ce-i pe sus! Eu, mă cam așteptam la ceva bucurii, dar drumul fiind mai scurt - doar 10 km - am zis că... mă descurc eu, că n-o fi dracul chiar așa de negru! Dracul nu, nu era așa de negru, dar motocicliștii cu motociclete de dirt-track întâlniți pe drum, DA! Și erau așa de pe drum, nu de pe coclauri și dealuri! Când am aflat, eram deja în noroi cu juma' de roată! Dar să vă povestesc!
La ieșirea (sau întrarea - depinde din ce direcție vii) din Comuna Malaia, după vreo 5 km, ajungi în satul Ciungetu. Mai la începutul lui, la barul (plin) și magazinul mixt (gol), drumul se bifurcă - înainte (ușor stânga), spre Cheile Latoriței - aprox. 20 km), iar la dreapta, pe lângă susnumitele stabilimente, spre Valea Rudăresei -10 km. Există și un pârâu mic (în vremurile normale), pârâul Rudăreasa, ce se varsă în Latorița.
Am trecut pe lângă Pensiunea Renmar și pe lângă Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (pe care i-am rugat să ne dea un drum bun) și am mers mai departe. Nu prea departe însă (probabil ne epuizasem creditul la rugăciuni cu o zi înainte) !
Nici n-am dat prima curbă și m-am trezit într-un strat de pământ cu frunze, gros de vreo 15 cm! Mi-era groază de noroi și de patinat prin zăpadă (o pățisem destul, cu ani în urmă), dar erau mai multe urme care duceau în sus, aș că am zis să încerc. Puțin mai încolo, sub supravegherea unui polițist, un buldozer dădea de zor noroiul amestecat cu frunze de pe drum! Problema era că, acel conducător de utilaj, nu prea vedea bine : mă punea să o iau pe alături, când eu abea mergeam pe drum! Poate mă vedea conducând un Logan pe șenile!
Un alt autoturism, venit de sus, a aplanat conflictul, utilajul s-a retras puțin, a trecut mașina aceea în jos, eu în sus, a mers. Am oprit lângă polițist să-l întreb dacă, mai în sus, drumul era tot așa. "Nu, " mi-a răspuns, "aici e mai rău ca e locul cel mai jos și aici a adunat viitura noroiul".
Cât vorbeam noi, o arătare a traversat strada! Plin de noroi din cap până în picioare, având în mână o pereche de papuci proaspăt spălați!! Din câte știu eu, ăl de jos nu poartă papuci, că-i topește smoala! :)) Mergând puțin mai sus, misterul s-adezlegat : la o casă, cabană, adăpost, ce-o fi fost, curtea plină de motocicliști cu motoare de dirt-track, din alea de mers numai pe locuri rele (noi ce-om fi căutat pe aici, după potopul care a fost?)
Drumul (deocamdată) frumos, plăcut, cu nelipsitele gropi mai mari sau mai mici. Pereții înalți erau acoperiți cu brazi, dar se vedeau și multe stânci golașe, vremea era bună, ziceam că am scăpat! Am văzut și ursul pe partea dreaptă a drumului, erau oprite acolo și vreo două mașini... Ursu - pensiunea, fraților, da' ce credeați!
După vreo 5 km drumul se desparte, un drum forestier o ia în dreapta, noi urmăm drumul din stânga. O dată cu urcușul (urcăm, totuși, de la 560 de metri (Ciungetu) până sus, pe platou, la aprox. 1.200 de metri), au început și problemele! Dacă pe Cheile Latoriței drumul era din pământ și pietre, aici parcă mergeam pe Drumul Oaselor! Apa spălase complet pământul, și urcam din greu pe niste aglomerări de pietre albe, lucioase, netede, care numai tracțiune nu asigurau! Din când în când, și aici, bălți mari, adânci, asigurau "machiajul" mașinii. Drumul - frumos dealtfel, prin pădure, urca serios, lăsându-ne să vedem în jos - o frumoasă deschidere a văii, iar în sus - bucăți de pășuni alpine. A fost un drum greu, solicitant, diferit de cel din Cheile Latoriței, mai ușor doar datorită faptului că era mult mai scurt (10 km, față de 20 de km cel din Chei).
După o curbă, două rumegătoare ne-au dat binețe și ne-au arătat cu capul spre pensiunea ce se ivise pe întinsul platou. Ajunsesem!
Și dacă am fi cărat mașina în spate, și tot ar fi meritat efortul! Peisajul îți taie respirația, la fel ca și aerul foarte curat, mai ales după ploile din ultimele zile!
Pe platou, Pensiunea Fântânița Haiducului te primește cu cele două mese cu bănci din lemn, pe care ne-am așezat și am început să admirăm peisajul, neștiind unde să ne uităm mai întâi : la pășunile de pe vârful crestelor sau în vale unde se vedea ca-n palmă satul Ciungetu!
Omul vine, stă oleacă, bea o bere, mai și pleacă! Nu înainte de a descoperi colecția de ceaune în care se gătește mâncarea la pensiune! La ce? La pirostrii, dar nu cele triunghiulare, pe care le mai știm de pe la bunici, ci... pe o jantă de camion!
Fierbea acolo un pui... n-avea treabă! Am mai stat de vorbă cu proprietarul pensiunii, care ne-a spus că îi e destul de greu, drumul fiind așa cum e, nu prea vin turiști! "Au venit viituri, drumul a dispărut, pur și simplu în vreo trei locuri, l-au cârpit, Dumnezeu cu mila! " "Și cu mâncarea, cum vă descurcați? " "Creștem iepuri, am două vaci - una trebuie să fete azi, mâine, cealaltă are și ea vițel în burtă, fac brânză, caș, ne descurcăm! "
Sub streașina pensiunii, sumedenie de cuiburi de... rândunele - am crezut noi. "Nu, sunt lăstuni, coada în furculiță, la ei, e mai puțin adâncă", ne-a luminat proprietarul.
"Și castelul? Unde e castelul? " am întrebat noi. "Acela, sus pe deal"! "ĂLA??? "
Muntenii sunt, uneori, mai scumpi la vorbă, așa că un Castel cu domni și domnițe a devenit un banal (aparent) Castel de Apă! Castel care, alimentat prin munte de 2 sau 3 conducte, din lacul Vidra, asigură, la nevoie, apa necesară hidrocentralei din vale. Inginerii l-au construit pornind din ambele capete, și s-au întâlnit cu precizie, la jumătate! Pentru România anilor '60, era o realizare! Gazdele noastre ne-au spus că hidrocentrala - a doua ca mărime din țară, după Porțile de Fier! - este ținută ca un fel de rezervă, pentru cazurile de eventuală avarie a altei hidrocentrale, sau de suprasolicitare a sistemului energetic național.
Am urcat, trecând pe lângă Pensiunea Luminița (situată chiar deasupra Pensiunii Fântânița Haiducului, pe dealul superior) și, un drum bun, cu multe meandre, ne-a dus la Castelul de Apă. Urcând deasupra lui, ni s-a părut fie gol, fie neumplut până sus. Oricum, nu era cum ne-am fi așteptat, plin cu apă.
Am mai fi rămas, dar vremea nu era deloc stabilă, așa că am coborât la pensiunea noastră. Drumul, la fel ca în Cheile Latoriței, a fost mai ușor la coborâre, iar porțiunea cu noroi... era, bine mersi, tot acolo! Știau ei ce (nu) făceau!
Abea întorși la pensiune, a început să plouă cu găleata, și ne-am zis că - din nou - am avut noroc!
N-am aruncat nici o monedă niciunde, dar sunt convins că ne vom mai întoarce aici, pe Valea Rudăresei!
Concedii multe și frumoase!
Trimis de puiutea in 27.06.16 21:46:32
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în VOINEASA / VALEA LOTRULUI.
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (puiutea); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@puiutea - Cred ca pataniile povestite in acest articol, cu drumul si noroiul, nu ii vor speria pe cititorii saitului sa parcurga si ei traseul prezentat si sa aiba ce povesti. Eu am votat prima poza cea cu Loganul, mai ales ca un frate de-al lui (aceasi culoare) ne-a plimbat 4000 de kilometri prin Austria, Ungaria, Slovenia, Croatia, Serbia si, bineinteles, Romania, fara sa se supere pe sofer, sau pe cei pe care i-a plimbat prin lume aproape doua spatamani. Acelasi Logan ne-a dus pe faimosul, de acum DN 2D, de la Lepsa la Ojdula, printr-o padure de pini si molizi,pe vremea cand pe distanta mentionata nu gaseai 2 cm patrati de asfalt. Tot un Logan ne-a plimbat mai bine de 2000 kilometri intr-o saptamana plina de excursii in Bucovina si mai ales pe un drum de pamant, printr-o padure fabuloasa de conifere de la Brodina la Fundul Moldovitei. Pozele pe care le-ati atasat ma fac sa regret inca o data faptul ca in ziua de joi, citind anuntul cu excursia la Ciunget din ziua de joi, va fi a doua zi. Pentru ca apartinem aceleiasi categorii de varsta, sper ca va aduceti aminte ca pana in revolutie foloseam pentru gratar un disc de un utilaj agricol, care purta acest nume, pus fie pe o geanta, fie pe doua pietre mai mari. Acum ne-am emancipat, iar gratarul trebuie sa fie pliant, sa aiba capac sa nu fim afumati, etc. Tin minte ca in 1989, la Soveja, intr-o groapa in curtea casei in care erau cazati o parte din grupul nostru, faceam focul (lemne de brad si fag erau din belsug, fiind aproape de padure) iar deasupra puneam un disc pe post de gratar.
Poate initial ati fost deranjati de vremea dusmanoasa, e omeneste, dar sper si cred ca supararea v-a trecut si, daca va mai ploua o data, veti reface traseul.
Pana ajungeti acasa va doresc numai bine si calatorii placute!
@liviu49 - Mulțumesc pentru vot și pentru ecou! Nu-mi amintesc de disc, dar orice sudor de cartier îți suda 10 sârme, una-două, și te alegeai cu un grătar! Două pietre mai plate, o mică gropiță și gata grătarul!
eu am spus în cele două rewievuri despre Ciunget, dar și în cele două cu traseul percurs, că doar vremea nefavorabilă și furtunile au făcut ca drumul să fie așa cum l-am descris. Sunt convins că acum, după o săptămână, apele s-au retras și drumul a devenit mult mai acceptabil! Toate cele bune!
@puiutea -
Cand scrii despre o zona pe care o iubesti, n-are cum sa-ti iasa un review prost. Asadar un foarte bun review si de data asta. Felicitari !
Frumos rau la Fantanita Haiducului . Am zis ca o sa mergem odata special sa ne cazam acolo.
Asa peisaje cum am vazut aici n-am vazut pe nicaieri. Pe nicaieri vorbind acum strict ca si asezare a unei unitati de cazare. Peisaje comparabile cu platoul de pe Transalpina sau cu cele de pe Transfagarasan.
Foarte rar iti este dat sa vezi asemenea minunatii si pe trasee totusi accesibile cu auto din dotare. Bine, acum cand ati fost voi pe acolo sa-nteleg ca drumul nu era chiar usor accesibil fata de cum am gasit noi drumul anul trecut
Da' asta a facut sa aveti o aventura mai palpitanta ca a noastra si poate si amintiri mai frumoase
@vega06 - Cum te-ai prins tu, repede, cu traseul și cu iubitul! Pentru că așa și este, greu a fost, dar și mâine m-aș duce din nou, ÎN ACELEAȘI CONDIȚII! Și la fel și pe Latorița!
Cred că, până la noile ploi care se anunță, drumul s-a curățat destul de bine, au mai urcat mulți, au și coborât, s-a mai îndreptat.
Mie mi s-a părut, parcă, mai frumos sus pe platou, decât pe Transalpina sau Transfăgărășan! trebuie să mai batem și celelalte 4 "Trans" ca să ne facem o părere!
Până atunci, toate cele bune!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Pe Valea Latoriței, colțul de rai vâlcean — scris în 05.11.23 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 Pe carari de munte in zona Malaia, Cheile Latoritei — scris în 20.08.22 de raducondurache din SFANTU GHEORGHE - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Măreția naturii în Cheile Latoriței — scris în 18.10.20 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Valea Latoritei si Muntii Capatanii – spectacol linistit (II) — scris în 03.07.19 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Valea Latoritei si Muntii Capatanii – spectacol linistit (I) — scris în 02.07.19 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Prin sălbăticia Văii Latoriţei — scris în 18.07.17 de cerdefurtuna din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Două lacuri din mijlocul munților — scris în 20.11.17 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ