2017 - cu maşina către si dinspre Side

TIPĂREȘTE

Aici şi pe diferite alte site-uri s-a tot discutat de traseele catre Antalya cu maşina, pentru ca am profitat şi eu de pe urma acestor informaţii, la randul meu vreau să-mi împartăşesc şi eu experienţa pe care am trăit-o anul acesta în urma parcurgerii acestui traseu.

Fiind atat de multe păreri referitoare la trasee, durată, costuri, etc., aveam să aleg ceea ce-mi convenea mie, şi anume: traseul să fie cât mai scurt posibil, să nu fiu nevoit să achiziţionez acel stiker necesar pentru autostrăzi in Turcia (am avut un astfel de stiker dar între timp mi-am luat altă maşină, aşa că am pierdut banii de pe el), implicit să nu merg pe autostrăzi în Turcia (merg de mulţi ani in această ţară şi cunoşteam faptul că drumurile lor, aşa zis de viteză, arată de multe ori mai bine decât autostrăzile noastre, atâtea câte avem...), şi nu în ultimul rând, să hotărasc localitaţile unde să opresc pentru noaptea intermediară, e inuman să conduci aproape 2000 de km dintr-o bucată. Acestea fiind spuse, să vedem care a fost traseul:

Ziua 1 - Am plecat din Bacău în jurul orei 1 noaptea, apoi Bucureşti, pe centură (şi mi-am jurat că nu o mai iau în viaţa mea pe acolo...), Giurgiu, pod, Ruse, vinietă Bulgaria pe 30 de zile, 30 leva, (se scutesc emoţiile de a căuta vinietă la întoarcere, asta dacă stai mai mult de 7 zile), Razgrad, Targovişte, Kotel, Yambol, Elhovo, oprire la Lukoil pentru a face plinul (aveţi în vedere faptul că in Turcia combustibilul este mult mai scump decat la noi), Hamzabeyli, Edirne (aici oprire pentru mic dejun la mall, tot aici scos de la bancomat lire turcesti necesare la trecerea cu feriboatul, cam 100 TL, recomand acest lucru, cursul băncii din ţară fiind unul de bun simţ),

apoi ieşire pe D100 catre Galipoli, în continuare Gelibolu, coadă la feribot, cam o oră, stiam cam cum e din alte concedii, aşa că nu ne-au lipsit siclele de apă, răbdare si AC! (aveţi in vedere ca afară sunt peste 30 de grade iar soarele dogoreşte!)

Urmează trecerea cu feriboat-ul, cam 25-30 min, (plata se face la urcare doar cu ches, 35 TL) aici toată lumea sus pe punte pentru a face fotografii, a socializa sau pur şi simplu, pentru a admira peisajul, care e unul superb!

Coborâm de pe feriboat la Lapseki, de aici o luăm pe D200 catre Bandirma, apoi Bursa, aici urmăriţi tot D200, pentru a nu intra pe autostradă, iar in finalul zilei, după peste 1300 km si aproape 19 ore de condus, am oprit la Kuthaya, la hotel Hilton Garden Inn (web, nu mă certa, sper să-mi fac timp să revin cu review despre această locaţie). A urmat o întâlnire cu o blondă - numită Efes... prietenii stiu de ce :) - o plimbare prin centrul orasului, dar asta e o altă poveste...

Acum să vedem avantajele acestui traseu: drum relativ bun, cu excepţia cătorva porţiuni în Bulgaria, chiar dacă pare puţin mai lung decât varianta prin Istanbul unde în miezul zilei se pierd cu uşurinţă 3-4 ore în trafic, având în vedere lungimea traseului, un al doilea şofer e mai mult decât bine venit. Chiar dacă se ajunge la Kutahya destul de târziu, rămân destul de puţini km pentru a doua zi, astfel încât să ajungi la hotelul din Side în jurul prânzului, acea zi nefiind pierdută...

Ziua 2 - După servirea micului dejun relaxat, undeva în jurul orei 9, se pleacă la drum. Am ales varianta drumului D650, cea mai scurtă, despre calitatea acestuia m-am exprimat deja, varianta prin Burdur, alternativa ar fi fost prin Isparta (D685), nu am regretat alegerea făcută, drumul a fost foarte bun, cu două benzi pe sens, pe majoritatea drumului, peisajul foarte frumos mai ales la trecerea munţilor, de precizat că a fost relativ aglomerat, turcii circulă destul de tare, aşa că un şofer cu ceva mai multă experienţă e de preferat...

A urmat oraşul Antalya pe care l-am tranzitat relativ repede, apoi destinaţia noastră, Side. Această porţiune a traseului a avut aproximativ 440km şi am parcurs-o cam în 5 ore şi jumătate.

De precizat e faptul că atunci când am ajuns la destinaţie, la Luna Blanca Resort din Side, de la aerul condiţionat din maşină, am coborât la 45 grade la umbră, un şoc termic destul de mare la care e supus organismul, noroc de climatizarea din hotel ce a făcut aclimatizarea mai uşoară (şi Efes-ul şi-a făcut treaba...)

Drumul de întoarcere: după zece zile petrecute în Side, inevitabil trebuia să pornim înapoi către casă, planul initial era să o facem pe acelaşi traseu pe care venisem, dar cum socoteala de acasă nu prea se potriveşte cu cea din târg, am hotărât la insistenţele juniorilor să schimbăm traseul.

Hotărârea de a schimba traseul a fost partea uşoară, mai dificil a fost să anulez rezervarea pe care o aveam la Kutahya, la acelaşi Hilton Garden Inn, şi asta deoarece accesul la Booking.com e resrticţionat în Turcia de către autorităţi, rezolvarea a venit prin folosirea unui server din altă ţară, prin proxi... e, chestiuni mai tehnice dar ce merită reţinute...

Aşa că după anularea rezervării pe care o aveam iniţial pentru noaptea intermediară, am rezervat o cameră la o mai veche cunoştinţă, dar ce aveam să constatăm că avea cu totul alte, haine" faţă de cum o ştiam noi, Hotelul Buyuk Truva din Cannakale. După cum bănuiţi deja, traseul nou ales avea să fie varianta prin Denizli, respectiv Pamukale. Şi acest traseu merge tot pe acele drumuri naţionale, de o calitate foarte bună, evitând astfel din nou autostrăzile.

Drumul de întoarcere, ziua 1 - traseu ales a fost: Side, Antalya, apoi pe E87, Denizli, unde şi acum regret că nu am urcat cu telecabina pe munţii ce străjuiesc această localitate, apoi Pamukale, unde după oprirea stabilită de câteva ore aveam să vizităm din nou incitantul oraş antic, Hierapolis, baia de rigoare în piscina Cleopatrei — care nu era acasă :) —, apoi plimbarea şi bălăcirea în impresionantele piscine de pe, Dealul de bumbac" şi nu în ultimul rând, admirarea peisajului impresionat ce se întinde la orizont... hai că v-am făcut poftă...

De aici am pornit pe D585 prin Turgutu, apoi Manisa pentru a evita traficul şi autostrăzile din Izmir (pe când şi la noi să evităm autostrăzile...), Aivalik şi în cele din urmă, Canakkale. Această bucată de traseu are cam 810 km şi se parcurge în aproximativ 11 ore, fără opriri. Trebuie calculat destul de bine acest lucru, eu ajungând la cazare intermediară din Canakkale undeva în jurul orei 11 noapte.

Ziua 2 - cea de a doua zi a drumului de întoarcere a debutat cu un mic dejun pe terasa hotelului, având o panoramă deosebită cu strâmtoarea Dardanele.

Plecarea a avut loc undeva în jurul orei 8, traseul urmat fiind: traversarea cu feriboat-ul a Dardanelelor, Eceabat, Edirne (aici pauză de masă şi cumpărături la Kipa), Hamzabeyli, Lesovo, Elhovo, Shumen (aici a intervenit o altă schimbare faţă de drumul de venire, pentru a evita porţiunile de drum mai proase de la venire), Razgrad, Ruse, Giurgiu, Bucureşti (de data asta prin oraş, sic!), Buzău, Focşani, Bacău.

Traseul e destul de lung, aproximativ 950km, parcurşi in aproape 14 ore, fără opriri.

Dacă traseul ales la dus, a avut aproximativ 1750 km, s-a dovedit că drumul de întoarcere, pe noul traseu, a avut aproximativ acelaşi număr de km. dar a fost relativ mai uşor, în ambele zile ale drumului de întoarcere am parcurs aproximativ acelaşi număr de km.

În privinţa alimentării cu combustibil, de preferat e a se face plinul la benzinăria de la ieşirea din Bulgaria către Turcia, aici, în Turcia, e de preferat să se alimenteze la benzinăriile mai de firmă, gen BP, Shell, etc, dar în acelaşi timp trebuie avut în vedere că preţurile combustibililor diferă destul de mult de la firmă la firmă, de obicei la cele no name preturile fiind mai mici de cat la cele de firmă. Indiferent de benzinărie, am alimentat atat la cele de firmă cât şi la celelalte doar cu cardul, chiar şi în mijlocul pustietăţii, la zeci de km de cea mai apropiată localitate, neavând nici o problemă, cursul la care s-a făcut conversia din TL in Lei fiind unul rezonabil, aşa cum am mai spus.

Cât despre stilul de condus, e de preferat adoptarea unuia asemănător localnicilor, astfel încât depăşirea limitei de viteză cu 20-30 km/h e trecută cu vederea, totul e să nu, sai calul" şi să depăşeşti această limită cu 50-100km/h...

Pentru cei ce nu suportă drumul cu avionul sau în cazul în care fiind mai mulţi membri ai familiei, varianta cu autoturismul e mult mai acceptabilă din punct de vedere financiar decât varianta cu avionul, drumul cu maşina către destinaţia de vacanţă din Turcia, poate devenii o vacanţă în sine, mai obositoare, întradevăr, dar care are frumuseţa sa, una pe care nu poţi să o simţi decât trăind această experienţă...

Alegeri înţelepte şi vacanţe plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 4906 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI