Marmaris, din nou o vacanță... de vis!

TIPĂREȘTE

Când vine vorba de vacanță, deși ar fi fost bine să ne călăuzească principiul conform căruia în lume sunt atâtea locuri frumoase de văzut ca să te duci de mai multe ori în același loc, în realitate s-a întâmplat și lucrul acesta. Și nu o dată, ci de mai multe ori, cu mai multe destinații, fiindcă atât de tare le-am îndrăgit, că am revenit acolo unde ne lăsaserăm o parte din inimă.

Cam așa au stat lucrurile și cu frumoasa stațiune Marmaris pe care am cunoscut-o în anul 2009, petrecându-ne aici 12 zile minunate de vacanță - vezi impresii.

Pentru anul acesta am plănuit o ședere de două săptămâni în Turcia, cu o primă săptămână în Datça și o reîntâlnire cu Marmaris pentru a doua săptămână.

Nu voi relua nicidecum descrierea stațiunii Marmaris, renumită a fi una dintre cele mai fermecătoare din Turcia, beneficiind de un cadru natural fabulos, ci voi încerca să actualizez informațiile care mi se pare că ar avea nevoie de împrospătare și să vă aduc în atenție ceea ce nu am văzut/vizitat acum nouă ani sau ceea ce s-a mai schimbat.

De la început vă spun că, având avantajul de a fi călătorit cu auto propriu, am beneficiat de libertatea de mișcare dorită care, nu numai că ne-a permis să plecăm în două excursii, în locuri aflate la distanță apreciabilă de oraș, dar ne-a dat și ocazia să-l admirăm și „măsurăm” de sus, de la punctele de belvedere amenajate sau chiar din șoseaua de centură.

Marmarisul s-a mai dezvoltat și s-a mai extins în ultima perioadă, numărul populației stabile depășind astfel 100.000 de locuitori, număr ce include și destui vest-europeni care s-au retras la pensie, seduşi de peisaje și dornici de un climat blând și însorit peste 300 zile pe an. În sezonul estival, care durează cam din mai până în noiembrie, se adaugă și numărul turiștilor care face să se cvadrupleze totalul de suflete din urbe.

Văzut de sus, orașul pare o mare aglomerare de străzi și case, ceea ce se confirmă și de la sol, de unde se observă foarte bine faptul că orașul este extrem de dinamic, acesta vibrând sub antrenul turiștilor și ziua, dar mai cu seamă, seara și noaptea când devine chiar agitat. Este un oraș sinonim cu distracția, așa l-am cunoscut, așa s-a perpetuat.

Ocupând unul dintre cele mai ample golfuri cu care natura a înzestrat aceste ținuturi, Marmarisul a început să se extindă „urcând” pe munţii ce-l înconjoară de jur-împrejur, apărând în felul acesta multe cartiere noi de case dichisite, unele de vacanță. În Marmaris, față de alte stațiuni din Turcia de la mare, întotdeauna m-a impresionat plăcut vegetația bogată a coastelor înconjurătoare, adică pădurile dese de pini și brazi care impregnează culoarea verde întregului peisaj, opusul uscăciunii și aridității de care am avut parte în alte locuri la Egee sau Mediterană. Portul din Marmaris este recunoscut a fi unul dintre cele mai mari din Turcia, așa cum se știe că iahtingul este unul dintre sporturile nautice cu tradiție în Marmaris unde se organizează anual o regată la care participă sute de ambarcațiuni.

Ca și prima oară, am ales să ne cazăm în zona veche, relativ aproape de reperele centrale ale orașului: castelul, străduțele centrului vechi, inclusiv cea a barurilor, bazar, plaja publică, marina de iahturi, faleză. Am regăsit orașul care freamătă de turiști la orice oră, în care animația se accentuează seara în special când străzile din inima orașului sunt pline de cei ce doresc să guste Marmarisul când stă să-nceapă distracția. Desigur că centrul vechi este unul dintre cele mai căutate şi călcate locuri, străduţele sale strâmte şi întortocheate cu case albe şi ferestre albastre, îmbrăcate în floarea-de-hârtie (bougainvillea) atrag ca un magnet şi invită trecătorii să le străbată la picior.

Pașii te poartă fără să vrei în inima orașului vechi, acolo unde se află castelul din Marmaris, ridicat în 1522 pe bazele unei fortărețe din antichitate, reconstruită și în perioada bizantină. Atunci, în 1522 pe când Soliman Magnificul, aflat în plină campanie de cucerire, ataca Rodosul și celelalte insule mici, învecinate, a dat ordin ca cetatea să fie refăcută folosind-o ca și cartier general. Fiindcă în trecut nu l-am vizitat, am ținut morțiș ca de data asta să nu ne scape.

În decursul veacurilor, castelul a fost reconstruit de mai multe ori, cea mai recentă restaurare serioasă având loc în anii ‘90, transformându-l într-un edificiu robust și semeț. Constă într-o construcție cu bază rectangulară, cu ziduri groase, de piatră, cu patru bastioane în colțuri, o curte generoasă, de pe ale cărui metereze înalte orașul și marea erau atent scrutate în vremuri trecute, iar acum îndelung admirate de turiști din toată lumea.

Astăzi, castelul găzduiește muzeul de arheologie ce deține șapte camere acoperite, dintre care patru săli în care sunt expuse artefacte antice grupate pe perioade și tipuri, grădina interioară, frumos împodobită cu palmieri, flori și verdeață, fiind ea însăși alt loc de expoziție în aer liber pentru coloane și statui de marmură. Nouă, care veneam din Datça unde vizitaserăm ruinele de la Burgaz și situl antic de la Knidos, ne-a picat mănușă, fiindcă am reușit să înțelegem mai bine și să ne reîntregim imaginea despre fostele cetăți de odinioară prin exponatele și panourile aferente cu informații. Biletul de intrare a costat 8 lire turcești/persoană și am primit chiar și pliante în engleză.

Foarte aproape de castel, se află și un mic caravanserai construit pe când se refăcea castelul în 1522, din ordinul sultanei Ayșe Hafsa, mama lui Soliman.

De la castel, imediat se ajunge pe strada Barurilor, un loc foarte căutat de către cei ce vor să se distreze în cluburi, baruri și discoteci, fiindcă pe această străduță îngustă, acestea sunt ticsite, unul lângă celălalt, pe toată lungimea străzii care dă spre Netsel Marina, cel mai exclusivist port de iahturi din Marmaris, în care anul acesta nu am avut acces deloc, deși am vrut să admirăm în plimbare ambarcațiunile sofisticate acostate la cheiuri.

Revenind la strada Barurilor pe care am luat-o zilnic la picior, din cele mai renumite cluburi unde mixează și DJ-ei celebri, de cum se lasă seara, începe să se remarce forfota tinerilor turiști, dar nu numai, care frecventează localurile cu muzică asurzitoare, ale căror animatoare provocatoare reprezintă ispitele care ademenesc clienții. Ca să vă faceți idee, e un loc în care dezmățul alcoolic e la el acasă, de la care clienții nu pleacă decât pe la cinci dimineața când se închid barurile! Nici n-ai zice că te afli în Turcia!

Dincolo de Strada Barurilor, spre mare, se desfășoară la țărm faleza cu restaurante și terase dichisite și portul de vase mici și mijlocii, inclusiv gulet-uri, multe dintre ele aparținând firmelor organizatoare de excursii opționale. Majoritatea barurilor și cluburilor de pe strada Barurilor dau și către Kordon, așa cum se numește faleza aerisită, frumos amenajată, pe care acum am găsit-o garnisită cu scuaruri, fântâni și grupuri statuare din loc în loc. Apropos de statui, peste tot în centrul vechi am văzut pe alocuri grupuri statuare din bronz cu diverse teme, destul de reușite, cu care turiștii nu pregetau să se fotografieze.

De la statuia lui Atatürk, considerată punctul zero al orașului, spre centrul vechi, în stânga începe să se întindă bazarul acoperit, cea mai mare arie de magazine și prăvălii din oraș și nu numai, pe care l-am regăsit și mai bine organizat, în care vitrinele pline de mărfuri îți captează vrând-nevrând atenția, chiar dacă în majoritatea cazurilor este vorba de fake-uri ce imită marile branduri ale firmelor străine binecunoscute. Dacă vrei să cumperi diverse mărfuri, poți intra și poți obține prețuri bune târguindu-te cu negustorii care adoră să exerseze acest „sport”.

În afara bazarului, marile magazine ale renumitelor firme turcești de confecții care deveniseră raiul cumpăraturilor pentru turiști, erau asaltate zilnic de reprezentantele sexului frumos rus ce „devorau” toate mărfurile expuse. Febra cumpărăturilor este ea însăși o boală grea! E drept că la această acțiune a pus umărul și devalorizarea accentuată a lirei turcești față de majoritatea monedeleor străine care a făcut posibil un acces mai mare la produsele turcești de orice fel. Și, la fel, e drept că marea majoritate a turiștilor din Marmaris vorbea limba rusă!

O altă noutate pentru noi, a constituit-o fântâna muzicală, care, de fapt, nu-i așa de nouă, fiind construită în anul 2012 în Piaţa 19 Mai, pe locul unui supermarket Tansaș (MaxiTansaș). Este un loc unde oamenii, fie că sunt turiști sau localnici, se recreează mai cu seamă seara când jeturile colorate țâșnesc și „dansează” pe ritmuri diferite de muzică. Ba chiar se pun și filmulețe documentare despre Marmaris.

Ansamblul constă în fântâna propriu-zisă, mare, rotundă, câteva dreptunghiulare, mai mici situate pe peretele din spate, un părculeț cu bănci unde să stai și să admiri spectacolul de „sunet, apă și lumină” și chioșcuri de la care să te răcorești cu înghețată, sucuri, etc. În jur se află și terase, locante sau restaurante mai mari sau mai mici unde se poate mânca pe alese, de la mâncare tradițională, la diverse specialități din bucătăria internațională, oferta localurilor de luat masa fiind mai mult decât generoasă, iar prețurile foarte accesibile.

În spatele perimetrului fântânii muzicale și al clădirii firmei LC Waikiki, am găsit un mic sit arhelogic, pe nume Iyilik Kayalığı (Pietrele Bunăvoinţei în traducere), pe care nu l-am remarcat data trecută, fiind descoperit în anul 2000 şi introdus în circuitul turistic în 2005, semn că se alocă importanță și resurse pentru săpăturile arheologice, mai ales că am citit că în apropiere de Marmaris a fost descoperit mormântul sportivului grec din antichitate, Diagoras, despre care multă vreme s-a crezut că ar fi al unui sfânt. Pietrele Bunăvoinţei datează din secolul al IV-lea Î. C. şi constau în alăturara unor sculpturi de animale, statui, coloane, frize, aflate în stare nu prea grozavă.

De aici, luând-o pe străduțe, nu departe, se iese la promenada cu palmieri dincolo de care se desfășoară plaja publică a stațiunii, destul de lată cu apă mică la intrare și nisip grunjos, parcă industrial. La plaja publică, destul de curată și îngrijită, preferau să vină nu numai localnicii, ci și turiștii care vroiau să se bucure de facilitățile afişate cu mândrie pe panouri din loc în loc, dar şi de multe sporturi nautice disponibile a se practica.

Promenada cu palmieri, principalul bulevard al stațiunii, este artera pe care turiștii se plimbă nestingheriți seară de seară, însă nici pe timpul zilei nu e mai prejos de animată. Palmierii, la a căror toaletare (una dintre ele) am fost martori în 2009, sunt ceva mai înalți, semn că sunt mai „maturi”. În stradă se observă clar delimitată și vopsită în albastru, pista de biciclete pe care, la fel, nu am băgat-o în seamă acum nouă ani, și imediat mi-am amintit că Marmarisul este inclus în traseul turului Turciei, competiție aflată sub patronajul președintelui Turciei, care se desfășura anual, până în 2016, în luna mai, în anul 2017 având loc în octombrie. Anul acesta este programat în intervalul 9-14 octombrie.

Pentru cei ce vor să înlocuiască plaja și marea cu o altfel de distracție, dar tot pe bază de „apă”, cel mai potrivit ar fi să aleagă unul dintre cele trei aquaparcuri mari de care dispune stațiunea, pe care noi nu le-am încercat nici măcar de curiozitate, fiind îndrăgostiți de plajă și înot sau bălăceală în mare.

În concluzie, pot spune că am găsit un oraș de dimensiuni mai mari, mai dezvoltat, mai animat, o stațiune înfloritoare în care timpul îți scapă printre degete fiindcă nu știi când zboară cu atâtea locuri/lucruri de văzut/făcut. Nicăieri nu am găsit o ofertă mai bogată de excursii opționale ca în Marmaris!

Mi s-a părut a fi mai ocolit de conaționali, în tot sejurul neîntâlnind decât un autoturism înmatriculat la noi în țară și autocarul unei mari agenții de turism care duce/aduce turiștii, precum și câțiva români răzleți seara, în schimb totul pare a fi dedicat în stațiune poporului rus: de la meniurile restaurantelor, la panourile și pliantele agențiilor locale de turism, la afișele magazinelor și interpelările comercianților care au „prins” binişor şi limba rusă. Pentru a putea să vă faceţi o imagine cât mai completă asupra staţiunii, puteţi consulta marmaristown.com

Închei prin a spune că, deși am fost în Marmaris și a doua oară, nu sunt sigură că nu vom mai reveni și altădată, fiindcă e simplu: ne-a plăcut mult și ne-am simțit bine. Vă invit și pe voi să descoperiți Marmarisul, veți vedea că merită!

Vă rog, atașați următorul videoclip pentru care vă mulțumesc anticipat:

https://www.youtube.com/watch?v=FKXW_Uxom6E

---

VIZUALIZĂRI: 7286 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI