Peștera Ghețarul Scărișoara și Peștera Poarta lui Ionele, două peșteri usor accesibile

TIPĂREȘTE

După ce am povestit AICI şi AICI despre începutul concediului nostru în Apuseni, din iulie 2013, continuăm cu prezentarea unei noi excursii de o zi.

Pentru această a doua zi de excursii am ales să ținem cont de recomandarea primită de la domnul de la «Centrul de informare turistică» din Gârda de Sus, care ne-a povestit despre acel drum auto nou, spre Peștera Ghețarul de la Scărișoara, dar care totodată ne-a recomandat ca, după ce vizităm peștera, să continuăm pe drumul auto vechi, betonat, pe care, mergând înainte, să facem o buclă completă, cu vizitarea Peșterii Poarta lui Ionele la celălalt capăt.

Zis şi făcut :)

Am plecat de la pensiunea «Poarta Arieșului» şi am mers spre drumul nou spre Ghețarul de la Scărișoara. Drumul auto spre peșteră pornește din comuna Gârda de Sus (pe DN75). Din centrul comunei, în dreptul unui pod, se desprinde drumul carosabil de pe Gârda Seacă pe care se ajunge, după aproximativ 1 km, la gura Văii Ordâncușa. Traseul auto continuă de aici la stânga, prin cătunul Dobreşti și apoi, la indicator, virăm la dreapta. Drumul auto nou mai trece prin cătunul Raviceşti, Dealul Arsurii, Vârful Borodei; am lăsat pe dreapta cătunul Munună şi am trecut apoi printre cele două vârfuri, Hănăşeşti şi Piatra Corbului

Pe serpentinele acestui drum nou m-am simțit ca atunci când urcam de la Novaci spre Rânca, pe Transalpina!

Se ajunge cu mașina la o altitudine maximă de 1.138 m, iar peisajul este incredibil!

Am oprit în acest punct, cel mai înalt, pentru a mai odihni motorul mașinii, dar şi pentru a surprine câteva cadre cu priveliștea superbă de acolo :)

După aproape 10 km parcurși pe acest nou drum auto, la locul unde trebuia să lași masina pentru a merge pe jos spre peșteră nu era nici o parcare. Am mai mers 500 m înainte şi am găsit acolo un început de amenajare pentru parcare de mașini. Am parcat şi apoi ne-am întors pe jos, până în zona cu rulote din care se vindeau plăcinte și, după ce am văzut indicatorul spre peșteră, am mers apoi pe jos, prin pădure, aproximativ 10 minute. La capatul drumului spre peștera Scărișoara am găsit intrarea sub forma unei uşi metalice imense, cu un acces de tip grilaj rotativ, ce se învârte doar într-un singur sens. In dreptul acestei uși era deja un grup mare de turiști, care își asteptau rândul. Vis-a-vis de intrare este o construcție de unde se cumpărau bilete de acces în peșteră (cost: 10 lei – adulți, 7 lei-elevi și studenți). Am profitat de așteptare pentru a studia şi mica librărie turistică de acolo, ocazie cu care am achiziționat o altă hartă a munților Apuseni, mult mai detaliată şi mai «orientată» decât cea pe care o aveam de la București.

Inainte de a continua descrierea mea, ofer şi cateva date utile despre peșteră.

Accesul şi descrierea Peșterii Ghețarul Scărișoara

Programul de vizitare este:

- Luni- Sâmbată : orele 9,00 – 18,00

- Duminica : orele 10,00 – 17,00

- Vizita se face doar cu ghid și numai după ce tura anterioară a ieșit pe poarta de acces.

- Intrările se fac aproximativ după orarul : 09:00,10:20,11:40,13:00,14:20,15:40,17:00 şi 18:00. Duminica nu se mai face intrarea de la 18:00.

- Peștera este localizată la 46°29′23″N 22°48′35″E

- Peștera Scărișoara are o lungime totală de 750 m, din care sunt vizitabili doar 250 m, iar adâncimea ei este de 110 m.

- Intrarea în Ghețar se deschide la o altitudine de 1.165 m, pe Creasta Pârjolii, care domină versantul stâng al Vaii Gârda Seacă (afluent al Ariesului Mare)

După ce am trecut prin poarta metalică, am avut de coborât aproximativ 200 de trepte ale unei scări metalice. Scările coboară în zig-zag, pe doi dintre pereţii avenului. Ultimul rând de scări este și cel mai abrupt. Coborârea noastră a fost îngreunată și de faptul ca ne intersectam pe scări cu turiști întârziați din grupul anterior…

Pereţii avenului sunt plini de arbuşti şi plante, iar intrarea în peşteră destul de întunecată. Am remarcat prezența în zonele mai umbrite a unui strat de zapadă, deși eram în luna iulie…

Bineînțeles, noi, mai precis soția, eram cu… cățelul în brațe, pe aceste scări :(

Accesul în peșteră se face printr-un aven de 48 metri adâncime și de până la 60 de metri diametru, la baza căruia se găsește portalul peșterii propriu-zise.

Ajunși la baza scărilor începem vizitarea pesterii. Intrarea în Sala Mare se face printr-un impresionant portal măsurând 24 m lățime și 17 m înălțime.

Topografia Ghețarului de la Scărișoara este simplă, deoarece peștera reprezintă o încăpere unică. În mijlocul acestei încăperi se află un imens bloc de gheață, cu un volum de circa 70.000 m3. Fața superioară a blocului de gheată formează podeaua Sălii Mari.

Pentru a-l putea parcurge, în ultimii ani au fost montate podețe de lemn şi balustrade metalice, deoarece gheața s-a topit şi apa băltește pe acolo. În partea dreaptă, găsim un tobogan abrupt de gheață, care dă într-o zonă denumită Biserica. Aceasta este zona turistică, restul peșterii nu se vizitează, fiind rezervație științifică, cu două sectoare distincte. În latura din dreapta intrarii se află Rezervația Mică, care se desfășoară la picioarele unui perete vertical de gheață, înalt de 15 m, iar în latura din stânga se află Rezervația Mare, spre care coboară un perete alcătuit tot din gheață, dar de data aceasta înclinat, lung de 20 m şi prelungit cu o galerie descendentă.

Aflăm de la ghid că gheţarul are o grosime cuprinsă între 13 şi 26 de metri şi este într-o continuă topire, de cam 3 cm grosime pe an, că s-a format în urmă cu 4.000 de ani, ca urmare a umplerii cu gheaţă a avenului format datorită eroziunii generate de trecerea apei pârâului Poliţa, care acuma iese la suprafaţă mai jos la Coteţul Dobreştilor şi care, în final, se varsă în pârâul Gârda Seacă. Conform acestuia, topirea gheţarului din peșteră este inevitabilă şi este legată de încălzirea generală a planetei noastre de-a lungul ultimilor mii de ani, după terminarea erei glaciare prin care a trecut pământul.

Câteva spoturi cu lumină subliniază ceea ce este interesant de văzut.

În dreapta intrării, din tavan atârnă o perdea de ţurţuri, iar jos, sub aceasta, fiecărui ţurţure îi corespunde o mică stalacmită de gheaţă. Unele stalacmite de gheaţă sunt albe, iar altele transparente. Explicaţia o primim tot de la ghid: diferenţele de culoare se datorează temperaturii la care s-a format gheaţa. Dacă temperatura este foarte scăzută, apa care picură peste stalacmită îngheaţă foarte repede, rezultând o stalacmită transparentă, iar atunci când temperatura este mai ridicată, între picăturile de apă se interpun şi câteva molecule de aer, rezultând o stalacmită de culoare albicioasă.

Odată terminate explicaţiile ghidului şi fotografiate frumuseţile de acolo, părăsim peștera pe acelasi drum, escaladând cu caţelul în braţe scările de la intrare.

Ca o concluzie personală, imaginea de ansamblu după această vizită la gheţarul de la Scărisoara, atât de laudat, este pentru mine destul de dezolantă. Podeaua de acolo este în prezent o... imensă baltă, cu foarte puţină gheaţă.

În câţiva ani, la modul cum se vizitează acum această peștera (în grupul cu care am intrat şi noi au fost cel puţin 40-50 de persoane...) cred că se topesc şi ultimele 2-3 coloane de gheaţa din pesteră :(

Sper să mă însel, dar…

Revenind la excursia noastră din acea zi, am refăcut pe jos traseul invers până la mașină şi, pentru a ajunge la Peștera Poarta lui Ionele, am continuat apoi traseul auto, pe acel drum vechi, foarte îngust, betonat.

Am trecut prin niște sate deosebit de pitorești, iar apoi prin frumoasele Chei ale Ordâncuşii şi am ajuns în final la Peștera Poarta lui Ionele.

Până la peșteră, in ultima parte a traseului nostru, am mers pe lângă răul Ordâncușa, pe șoseaua DJ750, oprindu-ne în dreptul podețului de piatră. Drumul de acolo, din şosea şi până la pesteră se face pe jos. Este foarte relaxant și se merge 100 de metri printre copaci, pe trepte, până la portalul înalt de 17 metri și lat de 12 metri ce face intrarea în peșteră.

Descriere Peștera Poarta lui Ionele

- Drumul până la pesteră, din șosea, a fost reamenajat recent, cu un pod de lemn peste Valea Ordâncușei, un pod peste pârâul ce iese din peșteră, cu alte scări de beton sau metal și balustrade pentru a facilita accesul turiștilor până la intrarea în peșteră

- Program de vizitare: zilnic 10.00-18.00

- Tarif de vizitare: 10 lei adulți si 7 lei copii

- Este situată în versantul drept al Văii Ordâncușa, la o altitudine de 800 m.

- Se poate ajunge la ea prin Valea Arieșului, din comuna Gârda de Sus, urmând cale de 2,5 km drumul forestier ce pornește din centrul comunei, pe Valea Ordâncușa (acesta este drumul direct, mai scurt).

- Coordonate GPS: 46°28′01″N 22°50′17″E

- Este o peșteră amenajată pentru turism, fiind iluminată şi dotată cu scări şi podețe de metal, astfel încât oricine poate cu usurință să o viziteze.

- Peștera Poarta lui Ionele nu este mare, existând o singură galerie vizitabilă, de 60 de metri lungime și 32 de metri înălțime, peștera fiind sculptată în calcare albe.

- Peștera Poarta lui Ionele este locul în care ies la lumină apele ce se pierd în ponoarele şi dolinele de pe valea oarbă dintre Iapa (Dealul Frumos) şi cătunul Munună. Aceasta a fost dovedită de colorările cu fluoresceină facute de speologii clujeni. Este aceiași apă ce trece prin Peștera-aven Ghețarul de sub Zgurăști care se gaseste la 130 m distanță. Colorările cu fluoresceină făcute de Clubul Polaris în finalul activului din Zgurăști au aparut în Poarta lui Ionele după 24 de ore, confirmând legătura dintre ele, dar și viteza extrem de mică de curgere a apei, datorată imenselor lacuri în care staționează. Apa saturată cu calcar dizolvat, precipită pe distanța dintre peșteră și varsarea în Ordâncușa, 150 m mai jos și formează frumoase cascade de travertin și gururi.

- Intrarea în peșteră se face printr-un portal înalt de 22 m. După primii 10 m, coborând panta de grohotiș întâlnim izbucul sub peretele stâng, activ tot timpul anului.

- Spectaculozitatea peșterii este dată de pârâul care țâșnește din grohotișul de la intrare și curge la vale, în adevărate cascade de travertin. Peştera adăposteşte o mare colonie de lilieci.

- La finalul galeriei este fundul unui lac, dar nu e întotdeauna apă în el, în zilele ploioase inundând, însă, podeaua acesteia.

- Ar mai fi o galerie, din câte ne-a zis ghidul, dacă trecem de domul de pe partea dreaptă, însă e destinată numai speologilor.

- Stalactitele și stalagmitele ar fi destul de mici, tocmai din cauza că peșteră e inundabilă și nu se pot dezvolta.

- Peștera este inundată o mare parte din an, după cum o dovedesc și pereții care au diferite culori în funcție de nivelul apei.

- Lângă peștera Poarta lui Ionele, la intrarea în grota Corobana lui Gârtau, primaria Garda de Sus a amenajat un loc pentru grătare în aer liber. Aici am văzut un grătar, mese şi bănci.

In ceea ce ne privește, după ce am vizitat și peștera Poarta lui Ionele, pentru că se făcuse ora prânzului, am mers la restaurantul Danciu, chiar la bifurcația unde începe drumul spre Peștera Ghețarul Scărișoara. După o masă copioasă, ne-am întors la Pensiunea Poarta Arieșului, unde mai aveam de stat câteva zile.

Următoarele excursii ale noastre în Apuseni le veți găsi descrise tot aici, în zilele următoare :)

Este vorba de excursii la:

- Peștera de Cristale - Farcu și Peștera Meziad

- Izbucul Tăuz, satul Casa de Piatră, Peștera Ghețarul de la Vârtop, Peștera Coiba Mica și Coiba Mare, apoi

- de vizita de o zi în Valea Sighiștelului, unde sunt peste 200 de peşteri

---

VIZUALIZĂRI: 2519 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI