Highline 179 - o punte la înălțime și la propriu și la figurat

TIPĂREȘTE

Highline 179 este o punte suspendată la 114 metri înălțime deasupra șoselei, unind două dealuri pe care se află două forturi în ruină: Fort Ehrenberg și Fort Claudia. Am amintit despre ea în review-ul despre Zugspitz Arena, dar am decis să scriu un review separat deoarece este extrem de spectaculoasă și nu a auzit multă lume despre ea.

Puntea este relativ nouă, a fost dată în funcție la sfârșitul anului 2014. Numele de 179 provine de la numărul șoselei pe care se află (pe șoseaua 179, în apropiere de orășelul Reutte), cam lipsă de imaginație, dar asta e. Puntea se vede de la distanță când rulați pe șoseaua 179 și arată foarte spectaculos, chiar de pe șosea.

Pentru a ajunge la intrare se coboară pe un drum secundar sub nivelul șoselei 179. Sunt indicatoare cu „Highline 179” din ambele sensuri de mers. Jos se găsește o parcare mare cu plată; există parcomate și costă 4 euro/zi, pentru mai puțin nu se pot lua tichete.

Lângă parcare există casa de bilete pentru punte: preț 8 euro/persoană. Există și automate de bilete. Puntea funcționează și în perioade când casa de bilete este închisă. Atunci se pot lua bilete de la automat. Un automat de bilete există și sus, chiar la intrarea pe punte, dar nu m-aș baza pe acela. Dacă nu funcționează, trebuie să coborâți până la baza dealului.

La Highline 179 se poate ajunge și cu autobuzul numărul 2 de la stațiunile din zona Zugspitz Arena. Aici, la Highline 179, este de fapt capătul autobuzului 2.

Accesul pe punte se face dinspre Fort Ehrenberg. Ieșirea se face tot pe partea cu Fort Ehrenberg. Adică se trece până în partea cealată, se poate ieși și merge la Fort Claudia, se intră înapoi pe punte și se coboară pe aceeași cărare pe unde ați urcat. Deci nu e suficient să aveți curaj să treceți puntea într-un sens, trebuie s-o treceți și înapoi. Legat de asta, când am fost noi am văzut o familie cu un copilaș de vreo 5 ani care cam se smiorcăia și mama îi spunea tatălui: „Încă nu i-am spus că tot pe aici trebuie să ne întoarcem, dar după cum se smiorcăie cred că și-a dat seama. ”

Lungimea punții e de 406 metri, deci este un pic de mers dintr-o parte în cealaltă și înapoi.

De la casa de bilete până sus se urcă prin pădure cam 15-20 de minute (acum depinde și de condiția fizică a fiecăruia). Cărarea e destul de lată și accesibilă, dar e destul de pieptiș urcușul.

De-a lungul punții sunt o serie de beculețe. În caz de ploaie, tunete, trăsnete, vânt puternic, beculețele se apind și sunt roșii. Asta înseamnă că e pericol și trebuie să vă retrageți către capătul cel mai apropiat al punții și să așteptați să se stingă beculețele.

Cele două forturi, Fort Ehrenberg și Fort Claudia, se pot vizita fără altă taxă suplimentară. Noi n-am vizitat decât Fort Ehrenberg, la Fort Claudia n-am mai mers pentru că se apropia o ploaie serioasă și n-am vrut să ne prindă pe dealuri sau pe punte. Fort Ehrenberg este proprietate privată (bănuiesc că și la Fort Claudia e la fel) și sunt panouri de avertizare că intrarea se face pe propria dumneavoastră răspundere. Adică, nu sunt amenajate balustrade, podine etc. Dacă se surpă zidul sau scările sub tine, ghinion!

Senzația pe punte e incredibilă. Eu am rău de înălțime, dar am zis că orice-ar fi, chiar dacă vomit acolo peste mașinile de jos, eu tot merg pe puntea asta (oricum, de la înălțimea aia până jos se disipă totul). La un moment dat, la începutul punții, îmi tremurau picioarele atât de tare, încât am vrut să renunț, dar mi-am făcut curaj și am mers până la capăt și nu mi-a părut rău deloc. E o senzație de libertate absolută, parcă plutești. La asta contribuie și mișcarea continuă a punții de la călcăturile celorlalți vizitatori. Pe unii îi suspectez că anume calcă mai „apăsat”, ca să se miște puntea mai tare, fără pic de milă pentru semenii lor cu ditamai răul de înălțime. Deci, mergi ca în barcă. Trebuie să puneți timp de expunere mic la camera foto, altfel vă vor ieși mișcate toate pozele.

În concluzie, dacă ajungeți în zona Zugspitze (sau Garmisch Partenkirchen), merită să faceți un ocol la acest obiectiv. Noi am aflat despre punte în ultimul moment înainte de a pleca în excursie și am redesenat un pic programul, astfel încât să putem s-o vedem. Trebuie avută în vedere și vremea, pentru că priveliștea de pe punte e extraordinară (se vede toată valea) și e păcat să nu aveți vizibilitate bună.

Din păcate, pe noi ne-a prins o ploaie chiar când să intrăm pe punte, s-au aprins beculețele roșii și a trebuit să așteptăm. Până la urmă a fost în regulă, norii s-au mai împrăștiat și am putut trece. Poate tot răul a fost spre bine, că a fost mai puțin aglomerat.

Detalii despre punte, program, preț se pot afla de pe site-ul highline179.tirol/en/travel.

---

VIZUALIZĂRI: 2273 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI