O excursie (ne)programată (III)

TIPĂREȘTE

Într-un avion de pasageri zboară un francez, un american și un ardelean de naționalitate...

-Băi Funare, iar te-ai ținut de prostii, ca pedeapsă îți iau 10% din salariu pe următoarele 3 luni...

Acu să mă ierte ardelenii dar și aceste bancuri fac parte din viața noastră și ajută la buna dispoziție, o bună dispoziție am și eu după excursia reușită din minivacanța care tocmai ia sfârșit cu o localizare unde altundeva decât în... Ardeal

Excursia spre deosebire de celelalte a fost programată, știind că vizita medicală la Cluj avea loc în ultima zi înainte de minivacanța de 1 Mai, mi-am zis, dacă am ajuns până acolo să-mi programez un traseu pe care pot vizita locuri încă nevăzute de mine.

În următoarele rânduri voi descrie traseul, locurile văzute sumar, și în general programul întreg de excursie. În viitorul apropiat voi descrie anumite obiective puțin mai detaliat, chiar merită să le cunoaștem.

Plecarea din Sibiu spre Cluj-Napoca a avut loc devreme, vizita medicală a fost scurtă și iată am câștigat aproape o zi întreagă cu destinație exactă: vacanță. Am ieșit din municipiu nemaivizitând de această dată obiective cunoscându-le destul de bine, și am luat drumul Belișului deoarece acolo am dorit să ajung în prima zi. M-am interesat din timp de drumul de acces DJ107P între Gilău și Beliș iar răspunsul a fost: drumul este dezastru dar se poate circula. Având căruța de Logan în dotare și nu mașină, iar peisajele văzute pe net pe acest traseu m-au ademenit, am hotărât parcurgerea a DJ107P. Drumul a intrat într-o reabilitare din fonduri europene dar o să mai curgă ceva apă pe Someșul Rece până la finalizare.

Mi-am dorit o oprire în Gilău, localitate de tranzit aflată pe DN1/E60. În afară de lăcașele de cult am vizitat castelul Wass Bánffyși lacurile de acumulare Gilău și Tarnița. Masa de prânz tot aici am servit-o. A urmat drumul acela rupt dar nu m-am grăbit deloc și opririle au fost multiple admirând frumusețile naturii.

La un moment dat în apropiere de Mărișel un sat de pe vârful muntelui care se transformă încet în sat de vacanță am ieșit în golul alpin iar altimetrul arăta înălțimea de peste 1100m. După Mărișel a început coborârea către lacul imens de acumulare Fântânele. Barajul Fântânele are numai puțin de 13 km lungime și se află la o altitudine de aproape 1000 m deasupra mării. Drumul este de pământ în serpentine cu niște pietriș deasupra dar șofatul necesită multă atenție aici. În apropiere de lac urmează intesecția cu drumul DN1R de o calitate mai bună. Ajungând la baraj am făcut o oprire. De aici nu ne dăm seama cât de lung este lacul. Imediat după baraj urmează stațiunea Fântânele cu puține locuri de cazare și de luat masa. Pe mal se pot închiria ambarcațiuni.

A urmat Belișul la distanță mică de Fântânele, ne-am deplasat direct la locul nostru de cazare pe care o voi descrie pozitiv aici pe AFA. După puțină odihnă a urmat explorarea locului, pe lângă puținele obiective turistice constând în Mânăstirea Râșca Transivană, Biserică din lemn și una de piatră toate ortodoxe, am putut observa străzile și ulițele în localitatea situată la 1050 m. Sînt multe clădiri destinate cazării dar majoritatea proprietarilor doresc închiriere integrală. Așa ca noi care dorim doar o cameră găsim mai greu dar nu este imposibil. Impresiile despre loc sînt pozitive, este liniște, natura aproape.

Ar fi fost încă un obiectiv turistic renumit dar acesta nu este vizibil decât în perioade de secetă sau cu puține precipitații. Este biserica de piatră din lac. După cum aveam să aflu, Belișul a fost strămutat pe deal inclusiv biserica de lemn, doar că cea de piatră a rămas acolo. Fiind barajul plin n-aveam șanse, dar un localnic mi-a arătat locul unde este.

După decazare a urmat un traseu foarte frumos în Parcul Natural Apuseni pe DC121 cu asfalt nou dar foarte îngust, de fapt un singur sens, aici recomand prudență iar la o întâlnire cu alt vehicul trebuie să iasă fiecare puțin în decor ca să încape. Am întâlnit 2 autovehicule pe traseu. După satul Bălcești de după Beliș unde am mai vizitat o biserică de lemn (atenție a nu se confunda cu biserica tot din lemn din Bălcești-Căpușu Mare) a urmat un platoul Dealul Boții situat uundeva la 1300 m. Se poate vedea de aici în toate direcțiile, localitățile/satele de vacanță din jurul lacului Fântânele, munții Apuseni care au încă zăpadă pe alocuri. Există și localitatea Dealul Boții la înălțimea de 1200m. Din platou începe coborârea spre DJ108C drumul care ne va duce la Răchițele și cascada cu același nume dar denumită și Vălul Miresei. Drumul asfaltat ne duce până aproape de cascadă. Am parcat într-un loc unde scrie despre limita rezervației naturale Apuseni. De și drumul forestier de aici este bun este interzisă intrarea cu orice vehicul motorizat. Dar plimbarea până la cascadă a durat doar 20 de minute. Este una din cele mai superbe cascade văzute de mine vreodată și chiar seamănă cu vălul Miresei.

Frumusețile văzute de pe drumul îngust DC121 m-au făcut să mă întorc tot pe aici până la Beliș dar de acolo am folosit alt drum coborând din munți DJ103K. Așa am avut ocazia să vizitez și Râșca, Dângăul Mare și Dângăul Mic, Agârbiciu (alt Agârbiciu nu cel din județul Sibiu) Am ieșit în E80/DN1 în dreptul localității Căpușu Mare. A doua cazare o aveam în Turda așa că am luat-o pe autostrada A3 și în puțin timp mă plimbam în centrul Turdei. Obiectivele principale din Turda și împrejurimi adică Salina Turda, Cheile Turzii, Lacurile sărate Durgău le-am vizitat deja în trecut, salina și cheile chiar și de 2 ori, dar nu mi-am făcut niciodată timp pentru centrul istoric.

Despre impresii aici: vezi impresii; vezi impresii; vezi impresii.

Aveam s-o fac acum și am descoperit obiective frumoase și interesante. Printre obiectivele văzute pot enumera bisericile reformate, ortodoxe, o biserica catolică, muzeul de istorie, și multe alte clădiri istorice menționate și nemenționate pe saituri. Deoarece locul de cazare a fost departe de centru (dar aproape de salină) am petrecut timpul până târziu în centru, inclusiv luat masa. Despre cazarea confortabilă într-o clădire rustică construită complet lemn voi scrie în viitor.

Consider a treia zi cea mai reușită din excursie. Plecând devreme din Turda am început cu vizita Mânăstirii Mihai Vodă și Mormântul lui Mihai Viteazu. Drumul de acces nu este tocmai strălucit până acolo. În comuna Mihai Viteazu am vizitat lăcașele de cult, reformată, ortodoxe. Mi-am adus aminte că de aici se pleacă spre Cheile Turzii, care se vede foarte bine și de aici.

Moldovenești a urmat, o localitate pitorească care poate fi luat drept și destinație de vacanță. Obiectivul principal este biserica unitariană dar ne-am deplasat și la celălate lăcașe de cult și încă câteva obiective de interes. Ca să ajungem la renumita comună Rimetea a trebuit să ne întoarcem din Moldovenești pe DN75 de o calitate proastă numai bună de rupt mașinile. Peisajul din zonă ne motivează însă și ne îndrumă mai departe. Ajungem în localitatea Buru prin cheilecu numele de Borzești. La Buru virăm la stânga pe DJ107M, spre o destinație de vacanță cu numele de Rimetea. Încă înainte să ajungem acolo am acționat ambreiaj-frână observând din timp Mânăstirea Rimetea și bineînțeles vizitând-o. Puțin mai sus altă mânăstire tot pe partea stângă cu numele de Mânăstirea Sântul Ioan Botezătorul. Tot pe partea aceasta am observat un masiv muntos denumit Piatra Secuiului. Este obiectivul principal pentru cei care vor să vadă zona de sus. Am parcat în centrul localității înaintea bisericii unitariene. În afară de acest lăcaș de cult se observă și biserica ortodoxă Rimetea, 2 parcuri frumos amenajate, muzeul etnografic și șirul de case trase aproape la indigo. Există șirul de sus și șirul de jos. Aceste case, cel puțin din centrul localității au o destinație comună și anume cea turistică. Pensiuni, magazine de souveniruri, restaurant, bar, expoziții funcționează în acestea. Am văzut chiar și camping pentru cei care nu găsesc locuri de cazare și confirm faptul că în minivacanță toate locurile au fost ocupate.

După Rimetea a urmat altă localitate Colțești. După oprirea în centru și vizitarea lăcașelor de cult am întrebat de drumul care duce spre Cetatea Colțești. Locul unde se lasă căruțele/mașinile se află în afara localității. Nu că n-ar fi un drum dar primul obstacol o denivelare de jumătate de metru în pantă m-a făcut să mă întorc. Și degeaba treceam de această denivelare urmau altele mai mari. Așa că am mers pe o cărare 20 de minute iar de acolo de la baza cetății încă 10 minute pentru a intra. Lipsa de vegetație din jur ajută vizibilitatea, se vede departe de acolo. Ruinele să zicem se află într-o oarecare stare de degradare, găsim un bastion aproape întreg aici, incintele în stare bună pe alocuri, înăuntru ca să ajung dintr-o parte în alta a obiectivului trebuie să te cațeri, șopârlela greu spre deliciul băiatului care obișnuiește să le prindă. Da am și uitat să scriu că ăla mic AZE a urcat/s-a cățărat pe partea cealaltă a cetății.

După coborâre și ieșire din Colțești urmat Vălișoara și Cheile Vălișoarei. Merită o oprire ceea ce am și făcut. În comuna Livezile a urmat un indicator spre Râmeț dar am preferat totuși să cobor până în Aiud să circul o bucată pe E81 și să urc pe la Teiuș. În Livezile am văzut biserică și o mânăstire. La Aiud am luat și masa în centrul căreia tocmai se finalizase un eveniment, Aiud Maraton organizat în scopuri caritabile. În momentul în care am ajuns s-a consumat tot din ceaunul imens amplasat în centru (doar mirosea foarte bine a tocană) și tocmai se decernau premii cu câștigătorii maratonului. Ceva despre eveniment aici.

Prima localitate după Teiuș este Stremț, datorită zonei și lăcașelor de cult observate trebuia făcută o oprire. Urmează un traseu foarte frumos pe DJ750C, și asta până la Râmeț, Mânăstirea Râmeț și Cheile Râmețului unde bineînțeles se înfundă drumul.

Prima oprire a avut loc la Mânăstirea Râmeț, pe lângă biserica frumoasă complexul compus din foarte multe anexe, grădini și parcuri este imens. Și vizitatori pe măsură, parcarea era plină. După ieșire din mânăstire a urmat localitatea Râmeț care seamană mai mult a sat de vacanță. Cheile pe care le vedem aici se numesc Cheile Mânăstirii. Urmează un drum forestier de aproximativ 4 km până aproape de intrare în Cheile Râmețului. Multe case de vacanță se observă pe aici și cu cortul erau destui. Drumul pe alocuri este uscat, pe alocuri mult noroi iar la o ploaie există multe șanse de a rămâne înpotmolit cu mașina. A, lăsat căruța la capăt de drum de unde am plecat doar eu cu băiatul și am parcurs aproximativ o jumătate de traseu. Partea grea cu mersul în apă am lăsat-o pe altădată, era și întuneric deja iar noi trebuia să ajungem în Alba Iulia a treia noapte dar la o cunoștință fără descriere cazare de această dată.

Ziua a patra a fost destinată bălăcelii la Aqualand Deva, mai mult pentru copil eu nu sînt prieten cu apa caldă. Ajuns foarte repede pe A1, am parcat în fața acvaparcului în parcarea cu locuri suficiente. Familia a primit câte un bilet de zi, eu am luat biletul de 3 ore și am stat 1,5 ore. Mai bine am luat calea orașului pentru explorarea obiectivelor turistice.

La cetatea Deva am fost acum 2 ani - vezi impresii - iar coada din fața singurului funicular era foarte descurajantă. Ce am văzut în cele câteva ore? Centrul istoric, lăcașele de cult istorice și mai puțin istorice, piețele, muzeul, parcurile, mânăstirea franciscană.

În traseul meu atipic am făcut 734 km (cu câteva ocoliri din motive turistice), pe benzină am cheltuit 210 ron, pe cele 3 mese 200 ron, pe cazări 190 ron, intrări obiective 95 ron, alimente pentru drum cumpărate de acasă cca. 120 ron, total 815 ron, amintirile de călătorie: de neprețuit.

Rog WM să atașeze, mulțumesc

https://www.youtube.com/watch?v=piH5qQs6nM0

---

VIZUALIZĂRI: 1070 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI