Muzeul de Etnografie si Istorie Naturala din Chisinau

TIPĂREȘTE

Continuam excursia noastra in Chisinau si dupa ce am vizitat Catedrala si Parcul (vezi impresii) ne indreptam catre Muzeul National de Etnografie si Istorie Naturala.

Localizare

Muzeul este situat pe strada Mihail Kogalniceanu la nr. 82.

Strada Kogalniceanu este a 4-a strada paralela cu bulevardul principal al orasului, bd. Stefan cel Mare si Sfant pe sensul de intrare in oras venind dinspre punctul de frontiera de la Leuseni. Punctul de reper pe bulevard fata de care sa va translatati 4 strazi mai incolo este chiar Parcul Central cu celebra Alee a Scriitorilor. Atentie la faptul ca daca avansati prea mult pe bulevard si abia apoi va indreptati catre strada Kogalniceanu, veti ajunge prea "in fata" fata de muzeu, iar strada fiind cu sens unic nu va veti putea intoarce cu masina prea lesne.

Surpriza

Aspectul exterior al cladirii care gazduieste muzeul, arhitectura sa, sunt cu totul si cu totul surprinzatoare. O constructie realizata dintr-o insumare de forme paralelipipedice unite cu briz briz uri la partea superioara, si o fatada placata cu braie de culori verzi-albastrui si nuante de maro, te duce cu gandul catre un palat asiatic. Si totusi nu am gresit adresa!

Sincer sa fiu tocmai acest specific ciudat al cladirii m-a facut sa o reperez mai usor in teren, pentru ca eram documentat si pus in garda de acest amanunt de catre @crismis, cum am spus-o si in review-ul anterior sursa mea de inspiratie pentru aceasta excursie.

Paradoxul si contrastul inexplicabil continua. In curtea muzeului gasim diferite constructii vechi din lemn, intre altele o moara, cu siguranta un obiect (iv) / exponat al muzeului, cu atat mai mare enigma referitoare la arhitectura.

Scurt istoric

Muzeul National de Etnografie si Istorie Naturala este cel mai vechi muzeu din Republica Moldova, se pare infiintat prin anul 1889. In anul 1994, in completarea muzeului a fost inaugurata expozitia „Natura. Omul. Cultura" care se intinde pe o suprafata de 2000 mp.

Anul acesta muzeul a serbat 125 de ani la inaugurare! Multi inainte!

Utile

Programul de vizitare: 10 - 18, luni inchis; ultima miercuri din luna inchis

Bilete: 10 MDL (lei moldovenesti) accesul si 15 MDL fotografiatul.

Exista si bilete (si mai) reduse pentru elevi, etc.

Curs de schimb: 4.1 MDL = 1 RON la data vizitarii muzeului

Este recomandat sa platesti taxa foto pentru ca ai ce poza / filma, iar pe parcursul vizitei, in periplul prin salile muzeului, personalul de serviciu care supravegheaza vizitatorii te intreaba de sanatate, pardon! de ecusonul care atesta ca poti filma.

Ce vizitam?

Expoziţia permanentă „Natura. Omul. Cultura” trateaza tematica interactiunii omului cu natura. Aflam informatii despre populatia de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova, despre mestesugurile practicate, despre cultura locului si obiceiuri.

Muzeul are un sens unic de vizitare propus de organizatori, care te conduce prin cele circa 20 de sali (am exagerat!) cu tematici bine definite. Le voi enumera si eu ca atare dintr-unul din foarte putinele materiale de documentare existente la fata locului:

Sala de initiere

Landsafturile naturale ale Moldovei

Solurile si agrolandsafturile Moldovei

Memorialul naturii

Biosfera

Era Paleozoica

Era Mezozoica

Era Cainozoica

Perioada Antropogena

Culturile arheologice din arealul Pruto-Nistrean

Formarea si dezvoltarea culturii traditionale in spatiul basarabean

Casa Mare

Ecologia naturii si culturii

Gradina Botanica

Optimizarea relatiilor Om-Natura in Republica Moldova

Comment-urile mele

Intrucat nu am beneficiat de un ghid sau ghidare prin muzeu, nu vreau sa inventez eu una sau alta si am sa va las sa savurati imaginile ataste si sa comentez destul sumar si poate haotic.

Chiar as puncta ca este pacat ca un asemenea muzeu cu foarte foarte multe exponate si teme si informatii de impartasit vizitatorilor nu a facut un demers pentru a insoti si imbogati vizitatorul cu informatii, altele decat biletele lipite cu denumirea exponatelor. Muzeul arata precum Antipa al nostru cu vreo 20 de ani in urma. Adica o lectie de stiintele naturii si istorie, dar prezentata pe sistem "vechi".

Ba intr-o sala pe la mijlocul traseului de vizitat am gasit lumina stinsa in camera de vizitat si am aprins-o singur. Urmatoarea sala idem. Urmatoarea idem. Si... apare o doamna "de-a muzeului", care ne intreaba daca vorbim engleza? Am raspuns, yes, of course, presupunand ca este rusofona si prefera sa ne explice totusi ceva. Ne-a intrebat daca am vizitat ultimele trei camere (alea fara lumina aprinsa) si am spus ca da, dar ca suntem avizi de informatii daca ne ofera. Dupa ceva conversatie fara rost si fara substanta "muzeistica", ne intreaba ca de ce nu vorbim romaneste cu ea???

Personal am ramas dezamagit de oferta explicativa oferita vizitatorilor.

Am parcurs salile, am inteles ce este de inteles asa la rece (era rece!) de la exponatele tacute si am ajuns la finalul vizitei. Am cerut ceva documentatie, dezamagire!

Si totusi cate ceva din cele expuse

Holul de la intrare este foarte larg si compartimentat spre vizitare in mod inteligent cu toate ca exponatele se gasesc si in centrul imensului hol, cat si aliniate la perete. In vitrine am remarcat cateva sculpturi in lemn foarte reusite (decoruri, obiecte de mobilier etc). In centru in forma de soare o paine rotunda, iar pe razele ”soarelui” cornuri impletite, alaturi coronae, stergare, altele. Nu lipsesc nici instrumentele muzicale. Un inceput promitator!

Pasim in alta sala unde custodele muzeului ne intreaba de sanatate, vezi Doamne de ce fotografiez fara ecuson. Nu era vina mea, pentru ca platisem taxa foto, dar la intrare au uitat sa imi dea ecusonul aferent.

In aceasta noua sala o multitudine de animale impaiate: mistretul, rasul, vulpea, vulturul, pasarile de balta, pasarile de padure, o ciocanitoare cam prea putin colorata. Un insectar cu fluturi imi aduce aminte de vremea scolaritului si captivantele teme de gen. M-a bucurat reintalnirea cu dropia disparuta din campiile noastre, ca frumoasa de ea nu a fost data uitarii. Nici pestii din neamul cega, nisetru, morun nu lipsesc din expozoare. Lebada are un loc aparte si este tare mandra, iar daca nu casti ochii bine iei in cap ciocul lopatarului. Mr. Percival alias pelicanul si el prezent. Cocosul de munte mare si frumos (de cateva ori mai mare decat cocoselul de munte pe care aveam sa il servesc pe bune peste niste ore la cina intre alte foarte multe alte delicatese cu care m-au omenit partenerii mei de afaceri pe care urma sa ii vizitez). Sala aceasta am descris-o mai pe larg pentru ca face parte din genul de informatii mai accesibile pana si copiilor. Ha!

Trecem apoi pe niste holuri mai inguste strajuite de pereti nefinisati, construiti dintr-o suprapunere de roci neregulate. Am aflat ca in zona exista o piatra alba naturala ceva intre caramida si BCA foarte des folosita in constructiile locale si azi (am verificat apoi prin oras).

Camera cu fosile nu poate sa nu captiveze, continuata cu parti de schelet, falci, mandibule si alte chestii osoase zimtate.

Vedeta altei sali este un elefant sau mamut (scuze nu sunt sigur). Iar vis-a-vis un mic T-rex amarat sta parca sa ne muste, dar numai scheletul a ramas de el…

Putina istorie.

Mai avansam si remarcam Monumentul de la Adamclisi (in paranteza fie spus te cam mananca (virgula!) cainii la Adamclisi si desi platesti bilet nu te baga nimeni seama – am patit-o ultimele 2 dati inclusiv anul acesta).

Imi cer scuze ca am devenit haotic cu descrierea dar astazi e clar ca nu am inspiratie cand scriu.

Ajungem intr-o alta sala cu deschidere mare unde busturile sculptate in piatra ale unor personlitati din istoria noastra, precum Stefan si Cantemir isi castiga dreptul la o poza.

De aici ori am obosit ori nu am mai inteles mesajul structurat.

Clopote, tablouri, colaci, masti, struguri, pendule, lada cu zestre, razboi de tesut, ceramica, oua incondeiate.

O incapere cu porturi populare foarte bine reprezentata atrage privirile.

Si uite-asa destul de fugar, dupa circa o ora am ajuns de unde am plecat, in locul caruia poti sa ii spui intrare, dar si iesire….

Concluzie

Muzeul este cu siguranta deosebit de interesant pentru copii si adulti, in special zona de ''impaiate", de mestesuguri si unelte. Vreau sa inchei intr-o nota optimista si sa il recomand pentru bogatia sa, chiar daca nu stie sa o puna in valoare.

Dar sper sa vina UE si pe la fratii nostri si sa faca si ei pasi inaite ca nici noi nu eram altfel cu ceva anisori in urma.

Va invit la poze!

Dan

---

VIZUALIZĂRI: 7806 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI