Un sejur minunat

TIPĂREȘTE

Trei zile, doar trei, dar a parut un concediul in toata regula. City break-ul a devenit o pasiune de cand exista zboruri ieftine spre atat de multe destinatii. Practic de la asta am si pornit, am vrut o evadare la un cost rezonabil. Bari a castigat detasat.

Dupa ce am decis unde mergem am inceput sa citim despre Bari si imprejurimi, iar acest site ne-a fost de mare ajutor. Multumim celor care ne-au impartasit impresiile lor.

Zborul din Cluj pana la Bari e foarte scurt, ceva mai mult de o ora. Cine sta in Cluj stie ca e nevoie de mai mult timp sa traversezi orasul. Nici nu ne-am instalat bine in scaune si deja eram deasupra Mediteranei.

Aeroportul din Bari e micut comparativ cu altele din Italia sau Europa. Asta e desigur un avantaj, in cateva minute esti pe peron asteptand sa pleci spre oras. Noi am luat autobuzul nr. 16, chiar din fata aeroportului. Pretul unui bilet e 1,5 euro, se cumpara de la sofer. E bine sa aveti marunt.

Intr-o jumatate de ora am ajuns la destinatie, piata Aldo Moro, in fata garii centrale (Bari Centrale cum ii spun italienii). De acolo pe jos pana la hotel, undeva pe corso Vittorio Emanuele II. Am ales hotelul in functie de conditiile de cazare, dar mai ales pentru pozitia centrala, amplasata atat langa zona veche, cat si in apropiere de orasul nou, cu artere comerciale, cafenele, magazine alimentare etc (vezi impresii).

Prima zi am dedicat-o orasului Bari. Am inceput, evident, cu Bari Vecchia. De la hotel in 5 minute am fost acolo. Am trecut pe langa castel, foarte frumos restaurat, am luat-o pe promenada de la malul marii, Lungomare, unde ne-am uitat cum pescarii prindeau si isi expuneau capturile, in principal caracatita si sepie. Apoi am cotit spre orasul vechi si am vizitat obiectivele obisnuite, despre care citisem: Basilica San Nicola (unde am coborat in cripta) - fiind o zi de duminica era si slujba, foarte impresionant. Apoi biserica unde sunt moastele Sf Sabin, am revenit spre port ca sa vedem piata de peste, am trecut pe langa Teatrul Margherita.

E o incantare sa mergi pe niste stradute inguste, fara o idee clara pe unde ajungi. Totul e viu si autentic: miroase a balsam de rufe (hainele se intind pe sarma, la uscat), din casele care dau in alei se aude sfarait de mancare, asisti fara voie la discutii domestice... Acum 3-4 ore erai acasa, faceai ultimele pregatiri, iar brusc ajungi ca printr-un portal intr-o lume cu totul noua. Te adaptezi repede, altfel poti avea si probleme. Ma refer in primul rand la trafic. Daca nu esti atent poti sa fii accidentat de masini si scutere. Pana acum nu am intalnit soferi mai indisciplinati. Prioritatea pietonilor pe zebra e facultativa, practic dau peste tine. Asa ca mare atentie la traversarea strazii.

Cine spunea ca ajunge o zi pentru Bari avea mare dreptate. Dupa-amiaza deja aveam senzatia de deja-vu, ne invarteam pe aceleasi stradute. Asta nu diminueaza cu nimic experienta, ba dimpotriva. Am stat si la o cafenea sa ne zgaim la lume, am mancat delicioasa inghetata italiana, am cumparat si niste suveniruri de la magazinele din fata bisericii San Nicola. Intre ora 13 si ora 19 totul s-a inchis, parca se decretase evacuarea orasului. Fiind avizati am mancat inainte de acest moment.

Seara am cautat un anume restaurant despre care citisem, se cheama La Uascezze, in apropiere de piazza Mercantile. Meniu doar in italiana, cu bucatarie traditionala. Preturile sunt rezonabile, problema e ca esti derutat de denumirea felurilor de mancare si daca cei de acolo nu ar fi foarte draguti sa-ti explice ce mananci... Apropo, gasesti foarte greu pe cineva, chiar tanar, sa se descurce acceptabil in engleza.

Seara, ca la un semnal, toata lumea s-a bulucit pe strazi. In zona comerciala, in special pe Via Sparano unde se gasesc magazinele de firma era nebunie. Lumea foarte eleganta, italienii stiu sa se imbrace, mai ales daca ies la plimbare intr-o zona atat de chic. Parcurile sunt destul de putine si nu foarte atractive, ma refer in primul rand la piata Umberto I. Nu e vorba ca nu ar fi sigure noaptea, ca in alte parcuri din Europa, nu am resimtit un astfel de stres, politia locala si carabinierii isi fac simtita prezenta. Obositi dupa o zi incarcata ne-am retras la hotel.

A doua zi am mers la Ostuni, un orasel superb aflat la circa 45 minute-cel mult o ora distanta de Bari. Am mers cu trenul pe care l-am luat din gara principala, Bari Centrale, cum am mai spus. Biletele au costat 11 euro de persoana dus /intors, pe care le-am luat de la un automat din interiorul garii. Un angajat e prin preajma ca sa ajute in caz de nevoie. Trenul a plecat de la linia 5. Recomand acest mijloc de transport, comod, curat, ai posibilitatea sa vezi livezile de maslini, alte orasele de pe traseu, mai frunzaresti o carte. Biletele ni le-a validat un nene controlor pe peron, inainte de plecare. Cum spuneam am ajuns relativ repede. Dupa ce am coborat ne-am interesat de transport, pentru ca pana in Ostuni e ceva de mers pe jos. Biletele se iau din barul din spatele garii, din cate imi amintesc au fost 1,8 euro. Grabiti-va sa le luati imediat dupa coborarea din tren, la cateva minute apare autobuzul (orarul autobuzelor e setat de altfel pe cel al trenului). In 5 minute si cateva cruci cu limba in gura de spaima (conduc ca la formula 1 pe niste stradute cu ceva mai late decat autobuzul propriu-zis) am ajuns in centru, piata de la Liberta. Intr-o cladire de pe latura opusa statiei exista un punct de informare turistica de unde ni s-au dat multe informatii, precum si o harta. A, sa nu uit. Cand coborati din autobuz cumparati bilete pentru intoarcere de la barul din statie (se pot cumpara si de la sofer, dar la suprapret).

Orasul Ostuni, zis si Orasul Alb, este pur si simplu SUPERB. Nu gasesc cuvinte sa-l laud suficient. Te simti ca in secolul XVI. Stradute si alei intortocheate, albul cladirilor, flori, o catedrala foarte frumos sculptata in piatra... O senzatie similara am avut la Saint Paul de Vence, in sudul Frantei. Ne-am ratacit si ne-am regasit cu o placere copilareasca. Am avut sansa sa fim si putini turisti. De pe zidul exterior se vede toata regiunea, cu livezi de maslini, cu litoralul marii. La intoarcere in piata centrala, in asteptarea autobuzului, am mancat pizza si am baut un pahar de bere. Seara, in Bari am iesit din nou la plimbare pe strazile orasului. E o forfota de nedescris, in contrast cu linistea din Ostuni.

A treia zi am dedicat-o orasului Alberobello. Un sejur in zona Puglia fara sa vezi minunatia asta e incomplet. Am calatorit tot cu trenul, de data asta cu o alta companie feroviara. Biletele le-am cumparat de la casa de bilete de la ultimul peron. Validarea lor se face chiar pe peron. Am ajuns cam intr-o ora si jumatate. Din gara am luat-o la pas, zona trulli nu e departe. Despre arhitectura acestor case denumite trullo, la plural trulli, au scris oameni care se pricep mai bine, nu insist. Nu e din greseala sit UNESCO. Incredibil ce efect au asupra ta aceste forme arhitecturale pe care te gandesti ca le-ai regasi pe la cercul polar. Pietrele acoperisurilor parca ar levita. Am mers pana la biserica de pe deal, construita si ea dupa acelasi tipic. La coborare am luat, evident, magnetul obligatoriu, si am cumparat pungi cu orechiette, niste paste specifice zonei Bari si Puglia (dupa cum le si spune numele aduc cu niste urechiuse). De altfel seara am si comandat la un restaurant urechiuse, destul de al dente, dar gustoase.

La intoarcere in Bari am avut o surpriza foarte placuta, se tinea un festival al muzicii, Bari Suona. Plin de formatii, orchestre, se canta de la clasic la jazz si pop rock. Un minunat mod de a ne lua la revedere de la un oras care ne-a incantat peste masura.

Nu stim daca vom reveni, dar nu exista prieteni si cunoscuti carora sa nu le recomandam Bari ca destinatie. Mergeti si voi, nu veti regreta. Va dorim un sejur macar cum am avut noi.

---

VIZUALIZĂRI: 5660 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI