O dragoste redeșteptată: Atena

TIPĂREȘTE

Revederea

Huruit și claxoane de motocicletă, scutere care străbat în goană străzile fără a ține cont de semafoare, țânțari, 3 nopți nedormite. Acropolele la ora 10 dimineața într-o zi fierbinte de august, cu fiul nostru (11 ani) căutând zadarnic un petic de umbră și mârâind „Alte pietre?!! ” Prima întâlnire cu retsina, servită rece de ne clănțăneau dinții în gură, lângă o farfurie cu măsline de Kalamata uriașe, la micuța tavernă de lângă hotel. Bazarul multicolor. Muzeul Arheologic, unde am rămas încremenită de uimire și admirație în fața perfecțiunii unor statui dăltuite în urmă cu două mii de ani. Un spectacol de folclor grecesc într-un local mare din Pireu la care ne-a dus partenerul de afaceri al cumnatei.

Asta e ceea ce îmi amintesc cu precădere din primul contact cu Antena. Era în anul de grație 1991 și grupul nostru, format din 6 adulți și 5 copii, închiriase un microbuz cu șofer cu care porniserăm într-un circuit de două săptămâni al Greciei continentale care avea să ne ducă pe țărmul Mării Egee, de la Salonic, Delphi, Kamena Vourla și Atena, până în Peloponez și mai apoi pe malul Mării Ionice la Ioanina, de unde am traversat spre est pe la Meteore și ne-am întors prin Salonic către casă.

De prisos probabil să vă mărturisesc că acela a fost momentul când ne-am îndrăgostit iremediabil de Grecia, unde am revenit de atunci cu consecvență aproape an de an. Am revenit pentru sejururi la mare, pentru 8-10 zile de odihnă și lâncezeală la soare după perioade de muncă istovitoare.

Dar niciodată în Atena.

Până acum.

În ultimii 3-4 ani mi-am tot propus să văd orașul „bătrânește”, pe îndelete, căci în cap rămăsesem cu unele imagini disparate și confuze, rezultate nu numai din trecerea implacabilă a timpului, ci și din graba cu care atacaserăm în prima noastră vizită anumite obiective și din dificultatea de a împăca pe toată lumea, fiecare participant la excursie având propriile opinii și priorități. Foarte greu mi-a fost însă să-mi conving consortul să accepte această escapadă: pentru el, Grecia înseamnă înainte de orice plajă. Argumentul meu suprem a fost acela că Atena are și ea plajă (sau mai corect spus, plaje), și numai așa, cu promisiunea unor ședințe de bălăceală prelungite care să alterneze cu vizionarea, inevitabil obositoare, a locurilor de interes turistic, i-am „smuls” acordul.

Și astfel se explică de ce am ales pentru sejurul nostru începutul lunii iunie, o perioadă cu temperaturi poate prea mari pentru a străbate Atena la pas, dar cu apa mării suficient de caldă cât să permită scăldatul.

Am socotit că 9 zile erau de ajuns pentru a-mi îndeplini planurile. De fapt, după ce compania irlandeză low-cost cu care am zburat a „împins” de două ori decolarea din București spre ore mai târzii, am ajuns în Atena nu la 4 după-amiaza, așa cum era orarul inițial, ci aproape de 8 seara, astfel încât am avut la dispoziție doar 8 zile și jumătate.

Cum însă biletele de avion, achiziționate încă din octombrie 2017, nu costaseră decât 60 euro/persoană iar cazarea - o garsonieră dotată cu chicinetă despre care voi scrie un review separat - găsită pe site-ul airbnb a fost și ea mai mult decât convenabilă ca preț, nu am avut mari motive de a mă plânge.

Și dacă tot am ajuns la capitolul costuri, n-ar fi probabil lipsit de interes să menționez că în întreg sejurul am cheltuit cu totul, deci inclusiv cu transportul și cazarea, cca. 1.100 de euro.

Dar de ajuns cu poveștile despre mine. E cazul să revin la subiectul acestui review: Atena.

Mituri și istorie

Legenda spune că doi zei s-au întrecut pentru onoarea de a da orașului numele său și fiecare a oferit în acest scop un dar: Poseidon, un izvor cu apă sărată iar Atena, o ramură de măslin, simbol al păcii.

Locuitorii au preferat-o pe Atena, însă ramura de măslin nu i-a scutit de războaie. Și tocmai conflictele armate au oferit orașului ocazia să se erijeze în conducător al cetăților grecești.

Povestea Atenei, unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii, începe cândva prin mileniul XI sau X î. Hr. iar documente scrise se păstrează din urmă cu 3.500 de ani, însă lucrurile devin cu adevărat interesante de prin secolul IX î. Hr., odată cu apariția formelor de organizare statală centralizate și a unor jucători importanți pe scena politică din Bazinul Mediteranean. Rolul de catalizator al luptelor împotriva perșilor și l-a asigurat Atena, o mare putere maritimă, în detrimentul altor cetăți, precum Sparta, Teba sau Corint, mai îndreptățite poate la această onoare. În această calitate a obținut o victorie epocală contra perșilor lui Darius la Marathon în 490 î. Hr. iar zece ani mai târziu o alta în bătălia de la Salamida.

Secolul VI î. Hr. a prefigurat apogeul Atenei antice, fiind perioada când arhontele Cleisthenes (cca. 570-508 î. Hr.) a reformat sistemul politic, dând orașului o constituție democratică după căderea regimului tiranic al lui Pisistrate, „vinovat” totuși de demararea unor ample lucrări de construcție și de accelerarea procesului de unificare a regiunii Attica. Progresele au fost continuate sub conducerea lui Pericle (cca. 495-429 î. Hr.), când Atena a cunoscut epoca sa de aur: a început ridicarea mărețelor edificii de pe Acropole iar piesele lui Eschil, Sofocle și Euripide au repurtat succese răsunătoare pe noile scene ale orașului. Este totodată perioada în care au trăit marii istorici Herodot și Tucidide, precum și filozoful Socrate. Puțin mai târziu orașul va găzdui Academia lui Platon și școala lui Aristotel, consolidându-și reputația de centru al lumii civilizate.

Tendințele expansioniste ale orașului se vor manifesta în cadrul Ligii de la Delos, fondată în 478 î. Hr. la inițiativa și sub conducerea Atenei, devenită astfel, după cum au catalogat-o istoricii, o putere imperială. Imperiul a avut însă viață scurtă, căci controlul exercitat cu mână de fier de către Atena a iscat nemulțumirea cetăților participante și a dus la declanșarea Războiului Peloponesiac și la dizolvarea Ligii în 404 î. Hr., în urma victoriei Spartei asupra Atenei.

În 338 î. Hr. armata regelui macedonean Filip II, tatăl lui Alexandru cel Mare, a înfrânt o alianță a statelor-cetăți grecești și Atena și-a pierdut independența. Ulterior, sub stăpânire romană, Atena s-a bucurat de statutul de oraș liber, în mare parte datorită admirației împăraților romani față de realizările sale artistice. În secolul II d. Hr. Hadrian a construit biblioteca ce îi poartă numele, o școală, un apeduct, mai multe temple și sanctuare, un pod și a finanțat finalizarea Templului lui Zeus.

După căderea Imperiului Roman, Atena a intrat într-un con de umbră, din care a ieșit în sec. XIX-X și mai apoi în timpul cruciadelor, când portul său a devenit punct de îmbarcare pentru soldații creștini. Cucerirea sa de către Imperiul Otoman în 1458 a marcat însă un declin prelungit, căruia nu i s-a pus capăt decât în 1834, când orașul a fost proclamat capitala Regatului Greciei. A fost a doua capitală a țării, după Nafplion (care a deținut această onoare între 1832-1834), orășelul cu parfum venețian din Peninsula Peloponez, locul de naștere a Revoluției ce a dus la eliberarea Greciei de sub ocupația otomană.

La acel moment Atena avea mai puțin de 5.000 de locuitori și nu cuprindea decât câteva străzi la poalele Acropolelor. Alegerea sa drept capitală s-a datorat în mare parte unor motive de ordin istoric și sentimental, semn că grecii nu uitaseră gloria Atenei antice.

Otto de Bavaria, primul rege al țării, a angajat arhitecți străini care să contureze planul unui oraș modern, cu bulevarde largi și clădiri majestuoase în stil neoclasic. Orașul a prosperat, primii turiști (desigur, britanici) și-au făcut apariția, contribuind la relansarea sa economică, iar în 1896 Atena a găzduit prima ediție din epoca modernă a Jocurilor Olimpice.

În paralel, numărul locuitorilor s-a mărit treptat, atât cu refugiați greci din Asia Mică expulzați după Războiul Greco-turc din 1919-1922, cât mai ales după al Doilea Război Mondial.

Astăzi Atena are cca. 675.000 de locuitori și nu mai puțin de 3.750.000 în zona mitropolitană. Practic, unu din trei greci locuiește în Atena sau în împrejurimi! , o densitate care creează destule probleme autorităților locale.

Atena dintr-o privire

Întins de-a lungul câmpiei centrale din regiunea Attica, orașul este înconjurat de Muntele Aegaleo în vest, Muntele Parnitha în nord și nord-est, Muntele Penteli Hymettos la est și de Golful Saronic în sud-vest. Atena este așezată în fapt într-o căldare, ceea ce explică clima sa aridă, cu puține precipitații, și căldura sufocantă din lunile de vară, perioadă care se recomandă a fi evitată de către turiști. Aș zice că primăvara - aprilie-mai - e o perioadă bună de vizitare, iar toamna, în septembrie și octombrie, cu puțină șansă, poți avea parte nu numai de temperaturi plăcute în aer, ci și în apa mării.

Una dintre caracteristicile cele mai atrăgătoare ale Atenei este prezența celor șapte coline - Acropolis, Aeropagos, Pnyx, Lycabettus, Philopappou (Colina Muzelor), Colina Nimfelor și Tourkovounia -, vizibile din multe puncte ale orașului și oferind, la rândul lor, panorame splendide atât spre peisajele urbane de la poale, cât și către celelalte dealuri. În afara acestora, orașul mai are și alte spații verzi, nu foarte numeroase însă, după părerea mea, între care se detașează Grădinile Naționale, situate în plin centru, în imediata apropiere a Pieței Syntagma.

Fiind relativ compact și ușor de străbătut la pas, centrul istoric, cuprins cu aproximație între străzile Vasileos Konstantinou, Vasilissis Sofias, Panepistimiou, Peiraios și Thesalonikis, este zona cea mai bătută de turiști, aici aflându-se majoritatea obiectivelor de neratat: Acropolis, Agora antică și cea romană, piețele Syntagma și Omonia, cele mai vechi și mai frumoase cartiere - Plaka, Monastiraki și Psyrri, câteva muzee importante (Benaki, Muzeul de Artă Cicladică, Muzeul Bizantin) și multe altele.

Înarmați cu hărți detaliate și pantofi comozi, vizitatorii pot cunoaște, deplasându-se pe o rază de numai câțiva kilometri, istoria milenară a Atenei, începând cu vestigiile excepționale ale epocii antice și terminând cu edificiile neoclasice din sec. XIX, iar seara pot savura un pahar de vin la unul din restaurantele cu vedere spre monumentele frumos iluminate de pe Acropolis.

În timp, orașul nou s-a dezvoltat și extins spre nord și est, unde s-au construit clădiri de birouri și o mână de zgârie-nori ce contrastează puternic cu arhitectura cartierelor rezidențiale, tipică nu numai Atenei, ci întregii Grecii: blocuri nu mai înalte de 4-5 etaje, zugrăvite în alb sau nuanțe pastelate și cu terase umbrite de parasolare.

Aglomerației infernale din zonele turistice i se răspunde aici cu o liniște aproape nefirească și un stil de viață ce păstrează parfumul obiceiurilor de altă dată: vecinii se salută între ei iar micile cafenele-patiserii își primesc la primele ore ale dimineții clienții (exclusiv de sex masculin), care se adună la o cafea și o șuetă prelungită eventual cu un joc de cărți. Este o altă Atenă, pe care am avut ocazia să o văd și apreciez pentru simplul motiv că am locuit într-un astfel de cartier dinspre nord, la doi pași de stația de metrou Attiki.

Și dacă toate acestea nu vi se par de ajuns, aflați că mai există și o a treia Atenă, cea întinsă spre est pe cca. 70 km până la Capul Sounion, de-a lungul Golfului Saronic. Pe Riviera Ateniană se înșiră ca pe ață frumoasele stațiuni Glyfada, Voula sau Vouliagmeni, cu plajele lor ispititoare, unele atent amenajate (și scumpe), altele „la liber”, și chiar dacă priveliștile nu sunt la fel de spectaculoase ca cele de pe unele insule grecești iar nisipul nu la fel de fin, apa mării, surprinzător de curată, spațiile verzi și mulțimea de iahturi ancorate în micile porturi de agrement compenseză cu vârf și îndesat.

Iar la sud-vest de Atena, din Pireu, el însuși un oraș-port ce merită toată atenția, pleacă feriboturile către multe insule, unele din ele, mai apropiate, precum Eghina, Poros sau Hydra, putând fi vizitate în excursii de o zi.

Pe scurt, foarte pe scurt, aceasta e Atena: un loc încărcat de istorie, „inventator” al democrației și leagăn al civilizației occidentale, dar și metropolă modernă, cu un ritm de viață trepidant; un labirint de străduțe unde la tot pasul te „împiedici” de ruine antice și mici biserici bizantine, dar și faleză nesfârșită umbrită de palmieri; o poveste veche care se scrie și rescrie mereu cu aceeași vivacitate pe care am admirat-o dintotdeauna la greci.

Surse info

Principalul centru de informații turistice se află pe strada Dionysiou Areopagitou nr. 18, la intrarea sud-estică în situl arheologic Acropolis. De aici am luat harta orașului, dar, spre nemulțumirea mea, alte materiale nu aveau.

Principalele mele surse de documentare:

http://www.athensinfoguide.com;

http://www.visitgreece. gr/en/main_cities/athens;

http://www.athens24.com;

http://odysseus. culture. gr.

Circulați, vă rog!

Dacă, la fel ca noi, veți ajunge la Atena pe calea aerului (ceea ce vă și sfătuiesc să faceți; dacă totuși vă deplasați cu mașina personală, cel mai bine este să căutați un hotel cu parcare proprie, unde să o lăsați pe tot parcursul sejurului), primul contact cu orașul îl veți avea la Aeroportul Internațional Eleftherios Venizelos (ATH) . Dat în funcțiune în anul 2000, aeroportul este situat la cca. 30 km de centrul Atenei și atenție! e foarte mare, deci țineți cont că pentru a ieși din el, respectiv pentru a ajunge la zona de îmbarcare, veți traversa clădirea în vreo 10 minute. Noroc că există trotuare rulante!

Cea mai simplă cale de a ajunge de aici în oraș este cu metroul, linia 3, care străbate suburbiile și orașul de la est la vest, cu stații în zona centrală la Syntagma și Monastiraki. Atena mai are alte două linii de metrou: linia 1, pe direcția nord-vest - sud-est, face legătura cu portul Pireu și se intersectează cu linia la 3 la stația Monastiraki; și linia 2, nord - sud, cu stație comună cu linia 3 la Syntagma.

Începând din noiembrie 2017 în Atena s-a introdus sistemul cardurilor electronice, valabile pe orice mijloc de transport în comun (metrou, tramvai, autobuz). Se pot cumpăra din stațiile de metrou de la automate sau ghișee (existente însă numai în stațiile mari), de la șoferii de autobuze sau de la chioșcuri și trebuie validate la fiecare folosință. O călătorie costă 1,40 euro și e valabilă timp de 90 de minute, dar ca turist, dacă aveți un sejur mai lung, poate că este mai avantajoasă achiziționarea unor carduri de 24 de ore (4,50 euro) sau pe 5 zile (9 euro). Pentru această din ultimă variantă am optat și noi.

Toate detaliile despre aceste carduri le găsiți aici: athenstransport.com/english/tickets/.

Pentru deplasarea de la aeroport în oraș cu metroul este însă nevoie de un bilet special de 10 euro, care se cumpără din stația de metrou aflată la ieșirea din clădirea aeroportului. Pentru retur, la fel, nu puteți folosi cardul de transport obișnuit, ci cel de 10 euro, deoarece la aeroport va trebui să scanați biletul și turnecheții nu se vor deschise decât cu biletul special. Mare atenție la întoarcere: nu toate garniturile de metrou de pe linia 3 în direcția aeroportului ajung la aeroport, celelalte merg până la stația Doukissis Plakentias și de acolo pe traseul trenului suburban către nord; trebuie urmărit afișajul „Airport” de pe peron și locomotivă.

Între oraș și aeroport metroul circulă între orele 5:51 (stația Monastiraki) și 23:30 ultima cursă de la aeroport, frecvența fiind din jumătate în jumătate de oră iar durata traseului de 35-40 minute până în centru și cca. 60 de minute până la Pireu, incluzând aici și transferul pe linia 1. Din experiența proprie am constatat că în interiorul orașului garniturile circulă la fiecare 3-5 minute, că toate stațiile au scări rulante și/sau lifturi, că afișajul în stație este OK, la fel și condițiile de călătorie. Unele stații, precum Akropoli, sunt în sine adevărate opere de artă, în timp ce la Monastiraki am fost surprinsă de aspectul părăginit.

Din aeroport în oraș se poate ajunge și cu autobuzele express, care au stația în față la sosiri, între porțile 4 și 5. Biletele (6 euro) se cumpără de la ghișeul aflat imediat în dreapta ieșirii.

Autobuzul X95 face legătura cu piața Syntagma în 50-60 minute, în funcție de trafic. Circulă nonstop cu o frecvență de 15-20 minute. Noi l-am folosit la sosire și în 45 de minute eram la Syntagma. La plecare am luat metroul și am făcut tot cam atât.

Pentru Pireu se poate lua autobuzul X96 iar pentru a ajunge în partea de sud a orașului, până la stația de metrou Dafni/Eliniki din apropiere de Glyfada, autobuzul X97 e o bună alternativă. Tot de la aeroport se poate lua autobuzul express X93 până la autogara (bus terminal) Kifisos, în apropiere de Bulevardul Athinon. De aici pleacă autobuzele intercity către regiunile Peloponez, Epir, Macedonia (inclusiv Salonic) și Tracia.

În fine, o ultimă variantă pentru deplasarea de la aeroport în oraș este taxiul, cu tarif fix până în centru de 35 euro. De altfel, pot confirma că în general călătoriile cu taxiul sunt rezonabile ca preț în Atena - tarif de pornire 1,19 euro, apoi 0,68 euro/km ziua și 1,19 euro/km noaptea între orele 24-5.

Alte detalii referitoare la transportul de la și spre aeroport găsiți aici: toandfromtheairport.com/athens.php.

În Atena circulă și autobuze, troleibuze electrice și trei tramvaie, numerotate 3,4 și 5, al căror scop primordial este acela de a-i transporta pe localnici și nu numai la plaje. Toate mijloacele de transport în comun sunt dotate cu aer condiționat; afișajul din stații indică durata rămasă până la sosirea mijlocului de transport respectiv iar în interior stația următoare e afișată și/sau anunțată în greacă și engleză.

Noi am circulat destul de mult cu metroul și tramvaiul și o singură dată cu autobuzul iar condițiile mi s-au părut absolut rezonabile.

În chiar seara sosirii am avut însă parte de un incident care m-a obligat să mă reorientez un pic în privința deplasărilor, în sensul evitării mersului îndelungat pe jos. Lui Adrian i s-a făcut rău când am coborât la stația de metrou Syntagma și am fost nevoiți să luăm taxiul. Iar a doua zi am apelat la o soluție pe care mă grăbesc să o recomand tuturor vizitatorilor Atenei: autobuzul turistic hop-on hop-off.

Mai multe companii oferă acest tip de servicii:

■ Athens Open Tours (autobuze galbene) - athensopentour.com/?gclid ... ASAAEgLRPPD_BwE

■ CitySightseeing (autobuze roșii) - citysightseeing.gr

■ Sights of Athens (autobuze albastre) - sightsofathens.gr

Tururile sunt aceleași:

■ Athens Line (centrul istoric)

■ Athens + Piraeus Line (centrul istoric al Ateneu și Pireul)

■ Athens + Beach/Riviera Line (centrul istoric al Atenei și riviera până la Vouliagmeni)

■ Athens + Piraeus + Beach/Riviera line

Se poate urca și coborî la oricare stație și există audioghiduri în limbi de circulație internațională. Stația Acropolis-Parthenon este cea de schimbare a rutei („interchange”), deci dacă după Athens Line vrei să bifezi și Pireul, trebuie obligatoriu să cobori la Acropolis aici pentru a lua alt bus.

În sezon (aprilie-octombrie) autobuzele circulă de la orele 8 la 20 iar în extrasezon între 8-19. În pliantele primite se precizează foarte clar orele de oprire la fiecare stație de pe fiecare linie, și culmea, orarul este respectat! Pe Athens Line autobuzele circulă din 15 în 15 minute, iar pe celelalte două linii mai rar dar, așa cum spuneam, te poți orienta foarte ușor cu ajutorul pliantului.

Pachetele cu 2 sau trei trasee sunt valabile 2 zile, care nu trebuie să fie neapărat consecutive. Noi am luat pachetul cu trei trasee și am făcut o pauză de o zi pentru a vizita Acropolele.

Prețurile variază în funcție de sezon și diferențele dintre tarifele practicate de cele trei companii mi s-au părut ciudate, chiar inexplicabile. De pildă, pentru Athens Line la Athens Open Tours prețul era 22 euro, la CitySightseeing - 20 euro iar la Sights of Athens - 13 euro. La data vizitei noastre (începutul lunii iunie), pentru pachetul cu 3 trasee la Athens Open Tours se plăteau 32 euro, la CitySightseeing 29 euro iar la Sights of Athens 16 euro.

Evident, am ales compania Sights of Athens și am fost foarte mulțumiți; am plătit 16 euro/persoană pentru 2 zile de plimbat prin Atena, Pireu și pe rivieră. Un adevărat chilipir, zic eu! Cum intenționez să prezint separat fiecare traseu, deocamdată mai adaug doar că cele trei companii oferă și pachete tip „family” (inclusiv pe 3 zile), avantajoase pentru cei cu copii, excursii la Cap Sounio, croaziere spre insulele din Golful Saronic și altele. De asemenea, puteți găsi foarte ușor pe net și variante de tururi pietonale cu ghid.

În fine, o soluție mai ieftină (5 euro biletul) pentru vizitarea centrului istoric este trenulețul turistic - athenshappytrain.com.

Cheltuielile obligatorii

Comparativ cu alte capitale europene, Atena mi s-a părut un oraș ieftin. Cheltuielile cu biletele de avion pot fi mici dacă se recurge la companiile low cost iar cazările sunt pentru toate buzunarele, începând cu hotelurile de lux din centru, cu vedere spre Acropole, și terminând cu hosteluri, B&B sau apartamente private.

Și pentru mâncare opțiunile sunt numeroase: vechile cartiere Plaka, Monastiraki și Psyrri adăpostesc atât restaurante elegante și scumpe, uneori pe „rooftop”, cu vedere spre colinele Atenei, cât și taverne tradiționale, și în unele localuri, în special în weekend, puteți urmări spectacole cu muzică și dans. În principiu, pentru o masă de două persoane cu aperitive, fel principal și o carafă de vin prețul este de 30-35 euro.

Pentru cei mai fără dare de mână sau pur și simplu grăbiți există varianta gyrosului (2-3,50 euro), a covrigului („koulouri”) sau plăcintei cu brânză feta („tiropita”). Berea draft de 500 ml costă 3-4,50 euro iar frappéul 1,50-3 euro. La micile locante de cartier pe care le-am frecventat noi prețurile sunt și mai mici. Ca să nu mai vorbim de soluția aprovizionării din supermarketuri din Varvakeios, piața centrală, situată pe strada Athinas, sau din piețele volante săptămânale - noi am avut una lângă garsoniera închiriată.

Amatorii (sau amatoarele) de shopping au de unde alege: magazine de designeri cu haine, accesorii și încălțăminte de excelentă calitate se află pe strada Patission, în cartierul Kolonaki sau în Glyfada. În Plaka găsiți suvenire și tot felul de alte produse pentru toate gusturile și buzunarele, la fel și pe strada pietonală Ermou sau în bazarul Monastiraki.

În schimb, dacă veți dori să vizitați cât mai multe obiective istorice și veți aduna costurile, veți constata că biletele de intrare la muzee și situri arheologice nu sunt tocmai ieftine: 20 euro pentru Acropole, Templul lui Zeus 6 euro, Muzeul Național de Arheologie, Muzeul Acropolelor, Muzeul Benaki 5 euro, Biblioteca lui Hadrian 4 euro, Agora Antică 8 euro, Agora Romană 6 euro, Stadionul Panathenaic 5 euro etc. etc.

Ce-i drept, persoanele de peste 65 de ani au dreptul la bilete cu reducere, care este în general de 50%, iar în extrasezon toate obiectivele pot fi vizitate la jumătate de preț. În plus, o bună parte din siturile arheologice (de exemplu Biblioteca lui Hadrian, Templul lui Zeus sau Agora Romană) pot fi văzute foarte bine fără a intra în incintă și a plăti bilet. Părerea mea (și nu numai) !

Evident, pentru a reduce costurile de vizitare, soluția este cardul turistic.

Athens City Pass athenscard.com vine în 3 variante:

■ Athens Bronze Card (29,90 euro adulții, 17,90 euro copiii), cu următoarele facilități: 48 ore cu busul turistic hop-on hop-off pe cele 3 trasee și tur pietonal ghidat (numai în aprilie-octombrie) în Plaka și Grădinile Naționale; discount 10% la excursiile din afara Atenei spre Delfi; Mycene și Epidaur; Cap Sounion (după-amiaza)

■ Athens Silver Card (89,90 euro adulții, 54,80 euro copiii): intrare la Acropole și Muzeul Acropolelor, 5 zile gratuitate pe mijloacele de transport în comun, 48 ore cu busul turistic și vizita pietonală în Plaka și Grădinile Naționale, Athens by Night (cina la un local cu muzică grecească tradițională), 15% discount la excursiile din afara Atenei

■ Athens Gold Card (169,90 euro adulții, 149,90 euro copiii): toate facilitățile de la Silver Card, cu discount de 20% la excursii + croazieră de o zi cu prânz inclus în insulele Poros, Eghina și Hydra

O altă opțiune demnă de luat în seamă este pachetul combinat Multi-site ticket de 30 euro (15 euro pentru persoane peste 65 de ani), valabil pe 5 zile. Se achiziționează de la primul obiectiv vizitat și, din păcate, prețul este același și în extrasezon. Biletul combinat asigură intrarea gratuită la Acropole (inclusiv pantele de nord și sud), Agora Antică și muzeul său, Agora Romană, situl arheologic și muzeul Kerameikos (cimitirul antic) și siturile arheologice Lykeion (școala lui Aristotel) și Biblioteca lui Hadrian.

Aceasta era varianta pentru care optasem înaintea plecării, însă problemele de sănătate ale lui Adrian m-au făcut să schimb planurile și în final nu am achiziționat bilete combinate și am vizitat doar Acropolele și fabulosul Muzeu Național de Arheologie. Celelalte obiective le-am vizionat din autobuzul turistic sau în plimbări și despre toate voi încerca să povestesc pe larg în reviewurile următoare.

Micile și marile neajunsuri

Am citit multe păreri defavorabile Atenei, inclusiv aici, pe AFA.

O parte din ele se referă la mizerie. Sigur, Atena nu se compară cu Viena, de pildă, dar din câte am observat, gunoiul este luat de 3 ori pe săptămână, adică la intervale rezonabile. Zona cea mai murdară, după părerea mea, este Monastiraki, dar cred că asta se datorează în mare măsură și turiștilor. Pe cei care se plâng de lipsa curățeniei în metrou chiar nu îi înțeleg: mie condițiile de transport mi s-au părut foarte civilizate.

Poluarea este și ea o temă ce revine periodic în atenția vizitatorilor, în special vara. Am constatat totuși că față de 1991 situația s-a îmbunătățit simțitor, mai ales prin darea în funcțiune a mai multor stații de metrou, ceea ce a redus traficul de suprafață.

Cât despre siguranța turiștilor, iarăși aș zice că nu sunt necesare alte precauții decât cele obișnuite. Nici măcar prezența imigranților nu cred că poate fi considerată o amenințare, atâta timp cât ești atent la bunurile personale și nu frecventezi noaptea târziu zonele mai deocheate ale orașului, precum Omonia sau Monastiraki.

Și pledoaria de final...

Printre colegii AFA-iști se numără mulți, foarte mulți iubitori ai Greciei. Lor și nu numai le adresez îndemnul de a vizita Atena măcar o dată în viață.

Da, știu, e greu să renunți la o săptămână relaxantă în insule sau într-o stațiune continentală, dar baie și plajă se pot face și pe Riviera Ateniană. La fel de bine însă este de mers în extrasezon, când nu veți mai fi tentați de atracțiile estivale și vă veți puteți dedica exclusiv orașului și minunățiilor sale.

Pentru că Atena este locul de naștere al unor valori care au căpătat în timp valoare universală. Aici s-au născut primele forme ale democrației de tip occidental, aici filozofia, muzica, sculptura, matematica, arhitectura au cunoscut în secolele VI-IV î. Hr. o înflorire nemaîntâlnită până atunci și au devenit surse de inspirație mai întâi pentru romani iar mai târziu pentru marii gânditori și artiști ai Renașterii. Și acum, la mai bine de două milenii de la acea perioadă excepțională din istoria lumii, ne raportăm adeseori la marile realizări ale Atenei antice, un model pentru prezent și pentru viitor.

Din fericire, multe monumente au supraviețuit epocii de glorie a orașului și chiar dacă nu ești un împătimit al istoriei, nu cred că poți rămâne indiferent la vederea lor.

Nu în ultimul rând, Atena are o mulțime de colțișoare încântătoare prin care să te pierzi, străduțe mărginite de taverne din care răzbat mirosuri îmbătătoare, bisericuțe bizantine, o viață de noapte trepidantă dar și cafenele unde localnici sporovăiesc în legea lor și te primesc cu drag să li te alături. Spiritul grecesc este aici la el acasă și nu poți să afirmi că îi cunoști și înțelegi cu adevărat pe greci dacă n-ai poposit câteva zile în capitala lor.

Părerea mea!

***

Review scris în memoria tatălui meu - Nicolae, care a vizitat Atena împreună cu mama mea în anii ʼ70 și la întoarcere mi-a descris-o astfel: „Fabuloasă! ”

Webmaster, rog inserați următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI