O săptămână în Valencia (partea I)

TIPĂREȘTE

Mai cochetasem cu ideea câtorva zile petrecute la Valencia, dar nu concretizasem nimic până atunci, așa că am început să caut, fără prea multe speranțe, pentru că mai făcusem chestia asta și altă dată, dar fără succes.

Trebuie să vă spun că nu sunt deloc adeptul excursiilor prin agenții preferând să-mi organizez singur vacanțele. Ca o paranteză amuzantă, menționez faptul că singurele trei excursii făcute cu o agenție turistică în ultimii zece ani, au fost, toate, cu „defuncta” Omnia; e drept, am mai folosit de câteva ori și serviciile altor agenții, dar numai pentru pachet „zbor cu avionul+cazare”.

Astea fiind zise, primesc totuși periodic oferte ale diferitelor agenții (inclusiv câteva franceze și una americană), dar asta doar pentru că aceste oferte îmi dau idei de vacanță. Așa a fost și cu acest city break: m-am uitat cu ce companie este zborul (cazarea am ignorat-o, de cele mai multe ori nu e grozavă) și m-am dus direct pe saitul acesteia. De data asta a fost Ryan Air, care avea, știam mai demult, un zbor spre Valencia, din Craiova. Când mai căutasem, zborul nu era nicidecum printre cele ieftine, dar de data asta surpriza a fost totală. Dar nu de la început, pentru că în perioada pentru care am căutat eu, oferta nu era prea atrăgătoare. Norocul a fost că am avut ideea să caut și pentru o perioadă cu câteva zile mai devreme, când am găsit ceea ce era de nerefuzat: zbor dus-întors Craiova-Valencia, pentru două persoane, cu locuri rezervate (în zona din spate, unde-mi place), fără bagaje de cală, la prețul de 108,5 €.

Pentru mine a fost prima experiență cu aeroportul oltean, dar trebuie să spun că a fost o experiență plăcută. Stând în Pitești, distanța până la acest aeroport este exact ca cea până la aeroportul Otopeni: 120 km. Apoi, aeroportul din Craiova este mic, deci nu e multă lume și nici nu ai de mers prea mult prin aeroport. Iar drumul din clădirea aeroportului până la avion este de câteva zeci de metri. În plus, parcarea mașinii la aeroport nu costă nimic: pur și simplu, am lăsat mașina în parcare și la întoarcere practic am sărit din avion în mașină și am pornit spre casă. În perioada în care am trecut noi prin aeroportul din Craiova, de pe acesta operau doar trei curse zilnic: cea a celor de la Ryan Air, spre Valencia și două Wizz Air, spre Italia. Celor cărora le este la îndemână ca poziție, le recomand cu căldură să apeleze la cursele ce pleacă de pe acest aeroport.

Zborul în sine nu a avut nimic special: durează aproximativ două ore și jumătate și se desfășoară spre seară. Avionul pleacă la 4 după amiaza ora locală din Valencia, ajunge pe la opt la Craiova, de unde se întoarce după trei sferturi de oră și aterizează la Valencia pe la 11 și ceva. La 11:35, când am ieșit din aeroport, nu am mai prins ultimul metrou, așa că am luat un taxi (20 €) până la hotel. Despre hotel, Apartamentos Plaza Picasso am să scriu un review separat, așa că nu insist aici, spun doar că a fost foarte bun și bine plasat.

Deci, iată-ne în Valencia pentru o săptămână. Poate unii veți zice că vreo trei-patru zile ar fi fost de ajuns. Ei bine, nu! Să vezi pe-ndelete Valencia îți trebuie chiar mai mult! Dimineața, vineri, orașul ne-a întâmpinat gătit ca de sărbătoare, cu steagul Spaniei arborat la mai toate ferestrele, uneori însoțit de cel al provinciei. Nu știu dacă asta se datora celor ce aveau să se întâmple la Barcelona în aceeași zi, sau apropiatei sărbători naționale, Toussaint (Ziua tuturor sfinților), de 1 noiembrie. Oricum, cu sau fără drapelul național, Valencia este un oraș frumos, cu nimic mai prejos decât Barcelona. De altfel, chiar în această perioadă, când am fost noi (sfârșit de octombrie-început de noiembrie), erau foarte mulți turiști. Interesant este faptul că nu britanicii erau majoritari … mai mulți fiind italienii și francezii, chiar și destul de mulți români. Vremea a fost excelentă pentru plimbare, a fost soare și cald, am mers în tricou cu mânecă scurtă, ba chiar și pe plajă am văzut destulă lume.

Am căutat să folosim cât mai eficient timpul avut la dispoziție, așa că am plecat cu un program riguros întocmit pe zile și cu multe informații privind orarul de vizită la diferitele obiective. Principala sursă de informații a fost saitul oficial de turism al Valenciei.

Nu sunt neapărat adeptul cardurilor turistice, uneori am utilizat astfel de carduri, alteori nu, dar de data asta am luat direct de pe saitul de mai sus, online, un astfel de card, pentru că odată cu achiziționarea lui am beneficiat de o serie de reduceri și la alte obiective, care nu sunt legate obligatoriu de card.

Mai exact, am achiziționat un card cu valabilitate de 72 de ore, care include transport gratuit timp de 72 de ore pe toate mijloacele de transport (inclusiv metroul până la aeroport) – cele 72 de ore se socotesc de la data și ora primei validări a cardului pe un mijloc de transport – și gratuități sau reduceri la intrările în diferite muzee, cumpărături în unele magazine și restaurante.

De fapt, cardul poate fi achiziționat pentru una, două, sau trei zile (la prețul de 13,5/18/22,5 €), dar și pentru 7 zile, fără gratuitate pe mijloacele de transport în comun. Dar ce m-a determinat în primul rând să iau cardul a fost reducerea la principalele atracții turistice ale orașului: complexul Ciudad de las Artes y las Ciencias – un film în IMAX Dome la Hemisfèric, Museo de las Ciencias Príncipe Felipe și Oceanogràfic, cel mai mare acvariu din Europa (15% reducere), Bioparc (15% reducere) și Valencia Tourist Bus (12% reducere).

Astfel, cu biletele la aceste atracții incluse, cardul ne-a costat 74,43 € de persoană, la care s-a adăugat busul turistic. Acesta costă 14 sau 17 €, în funcție de firmă, cu reducerea aferentă (2 €), dacă au cardul turistic. Cum cele două firme au trasee identice (două, roșu și albastru), nu am găsit nici un motiv să luăm bilete mai scumpe, așa că am ales firma cu autobuze verzi (cealaltă le are roșii).

În prețul cardului turistic mai este inclus gratuit și un tapas plus un pahar de vin sau bere de persoană, la unul din restaurantele agreate (sunt vreo 3, toate în centrul istoric). Noi am ales Restaurante Navellos (GPS: 39.477363, -0.374993), la 50 m nord de Plaça de la Verge, pe Carrer de Navellos.

Cardul achiziționat și plătit, cum spuneam, online, l-am ridicat de la biroul de informații turistice de la Primărie (mai este unul în aeroport și unul pe lângă piața Columb (Colon, cum îi zic spaniolii). Poți să optezi pentru a-l primi acasă, prin curierat, sau la hotelul din Valencia, dar în acest caz trebuie să plătești și livrarea. Cum oricum aveam în plan să trecem pe la biroul de informații turistice, am optat pentru varianta gratuită, caz în care trebuie să scoți de acasă la imprimantă câteva foi, pentru card, busul turistic și intrarea la Bioparc și Orașul Artelor și Științelor.

În concluzie, consider că merită pe deplin achiziționarea cardului turistic, în special pentru reducerile amintite, dar și pentru gratuități, deși noi nu prea am beneficiat de ele, pentru că atât sâmbătă după amiază, cât și duminică și miercuri toată ziua, intrările în muzeele orașului au fost gratuite, pe motiv de sărbătoare.

Ziua întâi, 27 octombrie

Dis-de dimineață, am făcut o plimbare pietonală până în Plaça de l'Ajuntament, la Oficiul de Turism, de unde ne-am luat cardul turistic, harta și broșura cu informații. Am mers apoi până în apropiere, în Plaça de la Reina, unde se află punctul de plecare al busului turistic, comun pentru cele două trasee și cele două firme. Ne-am urcat în busul verde și am pornit pe ruta albastră, Valencia Marítima.

După ce am trecut prin Piața Primăriei, apoi pe lângă Estació del Nord (Gara de Nord) și Plaza de Toros, ne-am îndreptat spre partea estică a grădinilor Turia. Am trecut, mergând de-a lungul grădinilor amenajate pe fosta albie a râului Turia, pe lângă Museo Fallero (un muzeu dedicat sărbătorii valenciene Las Fallas) și, pe partea opusă, pe lângă Palau de les Arts Reina Sofia (Opera din Valencia), după care, dincolo de Pont de Montolivet, urmează Ciutat de les Arts i les Ciències (Orașul Artelor și Științelor).

De aici, autobuzul se îndreaptă spre mare, unde vedem portul, plaja și ne întoarcem spre grădinile Turia, de data asta de cealaltă parte a lor, trecem pe lângă Museu de Ciències Naturals de València și Museu de Belles Arts de València, traversăm grădinile pe Puente de Serranos, în dreptul turnurilor cu același nume și intrăm din nou în Ciutat Vella, cartierul istoric al Valenciei, pentru a reveni în punctul de plecare.

Busul pe linia roșie, Valencia Histórica tocmai plecase sub privirile noastre, așa că, având la dispoziție mai bine de o oră și jumătate până la următorul, am dat o fugă să vizităm La Seu de València. Aici, am fi avut o reducere la intrare, având cardul, dar când am cerul biletele, doamna ne-a întrebat dacă să ne dea bilete pentru pensionari. Nu am vrut să o contrazic, așa că am luat două bilete de pensionari, la prețul de 5,50 € de persoană (biletul normal este 7 €). Nu am îndrăznit să mai cer și reducerea de 10%, oferită de cardul turistic … :)). Despre catedrală nu am să insist să vă povestesc, se găsesc informații suficiente chiar și aici pe saitul AFA.

Am ieșit din catedrală și ne-am îndreptat spre stația busului turistic. Acesta a sosit rapid, ne-am urcat folosind biletul căpătat la cursa precedentă și am pornit pe traseul roșu, trecând prin următoarele puncte de interes: IVAM, Museu de Belles Arts, Nuevo Centro, Palacio de Congresos, Dama Ibérica, Bioparc, Museo de Historia, Estación del Ave. Acestea sunt doar cele unde autobuzul are stații, dar pe traseu sunt multe alte obiective.

Fiecare din cele două trasee este parcurs în aproximativ o oră și jumătate, așa că am revenit la locul de plecare (Plaça de la Reina) puțin după ora trei, având astfel timp să urcăm și în El Miguelete, turnul catedralei. Sunt doar 207 trepte, așa că ne-am încumetat și am cumpărat biletele (2€/persoană) care ne-au permis accesul pe platforma de unde se desfășoară o frumoasă panoramă a orașului.

Am coborât din turn și ne-am îndreptat pe jos spre locuința provizorie, aflată la vreo 2 km distanță. Nu ne-am oprit însă aici, ci am dat o fugă până la Carrefour-ul din apropiere, pentru a ne alimenta cu bere și fructe (prețuri aproape ca la noi). Ajunși „acasă”, ne-am odihnit puțin, după care, deși se lăsase întunericul, am plecat spre El Corte Ingles, unde ne-am învârtit prin câteva magazine, după care ne-am întors.

Ziua a doua, 28 octombrie

În această zi aveam programată o vizită la Sagunt, un oraș aflat la vreo 40 km nord de Valencia. Pentru asta, am luat metroul până la Estacion de Norte (Gara de nord) și de aici un tren local, care ne-a dus, în aproximativ o oră, la destinație. De la gara din Sagunt, am pornit spre centrul orașului, unde, în Plaza Del Cronista Chabret, se găsește Oficina de turisme, de unde am obținut o hartă a orașului și mai multe informații. Orașul este împânzit cu vestigii arheologice din timpurile romane, dar cel mai interesant obiectiv este Castell de Sagunt, care se întinde pe aproximativ 1 km, pe ultimele înălțimi ale munților Sierra Calderona. Datând din vremea lui Hanibal, are în cuprinderea sa chiar și un teatru roman și multe alte repere interesante. După ce am hălăduit prin fortăreață, parcurgând câțiva km, am coborât în oraș, unde am fost atrași de o muzică populară spaniolă, care venea dinspre Mercat. Ne-am îndreptat și noi acolo și am ajuns la spartul târgului: avusese loc un fel de târg de toamnă, din care am mai prins și noi doar sfârșitul. Suficient însă ca să fim invitați de un domn să luăm o bere de la dozator, în pahare de unică folosință (1 € paharul) și să privim câteva persoane vesele, care dansau acompaniate de muzica unei formații locale. Ni s-a adus și o gustare, alcătuită din chips și mai multe feluri de măsline delicioase.

Ne-am întors în Valencia pe la ora 16 și, cum eram în apropiere și mai aveam ceva timp, ne-am îndreptat spre Mercado de Colon. Și aici era organizat în frumoasa clădire un târg de produse tradiționale. Am gustat din vinurile prezentate (roșii-negre, în jur de 10 € sticla) și a fost singurul moment când am regretat că nu aveam bagaj de cală … :)).

Următoarea oprire a fost la Museu Nacional de Cerámica (interesant că nu are un sait propriu). Aici aveam reducere 50% cu cardul turistic, dar sâmbăta după-amiaza intrarea este liberă, așa că, timp de aproape trei ore, până la 20:15, am admirat frumoasele exponate ale acestui muzeu. Ne-am întors tot pe jos, tot vreo 2 km, trecând și pe la Torres de Quart, care la ora aceea era închis pentru vizitare.

Acasă, am beneficiat de o bere rece, binevenită după căldura moderată din timpul zilei (25°C).

Ziua a treia, 29 octombrie

De dimineață, dar nu foarte devreme, că deschide la ora 10, am pornit spre Bioparc, situat la vreo 15 minute de mers pe jos. Până la ora 14, am căscat gura la tot felul de animale. Parcul este foarte bine amenajat și merită grămada de bani cât costă intrarea, iar dacă aveți copii, o vizită aici este obligatorie.

Am ieșit apoi din Bioparc și am luat-o pe jos, pe Avenida Pío Baroja, până la Pont du 9 Octobre, de unde am coborât în grădinile Turia, prin care am continuat plimbarea. Pornisem, de fapt, spre Museu de Prehistòria de València. Ajunși aici, am constatat că acesta împarte aceeași clădire, Casa de la Beneficencia, cu Museu Valencià d'Etnologia, așa că le-am vizitat pe amândouă „la pachet”, mai ales că, surpriză, intrarea era liberă. Ajuns acasă, în România, am intrat pe saitul muzeelor și am constatat că intrarea gratuită este în fiecare sâmbătă și duminică și de sărbătorile legale. În rest, pentru fiecare din cele două muzee, intrarea costă 2 € de persoană. Oricum, chiar și plătind intrarea, ar fi meritat vizitarea ambelor muzee, foarte interesante și bine organizate.

Pe la 17:00 am ieșit din clădirea celor două muzee și am ajuns în fața IVAM (Institut Valencià d'Art Modern), Institutul valencian de artă modernă. Am intrat într- doară și am constatat cu surprindere că se mai putea intra și, culmea, intrarea era liberă (ca de altfel în oricare duminică). În zilele obișnuite, intrarea este 6 € de persoană.

Deși nu este genul meu de artă, ba chiar sunt unele „opere” din care aș putea face ceva mai bun, fără să am vreun talent aparte, am pierdut vreo două ore prin muzeu. Oricum, am pierdut doar timpul, că intrarea era gratis. A doua oară însă, cu siguranță va trebui să mă plătească ei, ca să mai intru acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 5563 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI