Toamna acasă la Brâncuși

Frumos review! Imi place cum ai povestit ceea ce ai vazut acolo. In 2011 am fost si eu la Casa Muzeu , ,Constantin Brancusi'', dar nu prea se-nghesuia lumea sa viziteze, dovada ca nu stim sa ne pretuim si mai ales sa ne promovam valorile. Cel putin asa mi s-a parut mie, poate gresesc.

Zanica mea ma bucur ca ti-a tihnit si ti-a placut in Oltenia si astept Cheile Sohodorului.

Te-am votat ar fi culmea sa nu votez Oltenia si o zana asa de petrecareata.

Imi place ca @Safta Radu se plimba foarte des prin Oltenia de sub munte si acum ti-a dat si tie microbul.

@Safta Radu: Nu, nu gresesti! Cand am ajuns noi, tocmai pleca o familie, noi am vizitat singuri si cand am plecat noi, a venit un microbuz. Pacat ca nu se-nghesuie lumea! Sunt locuri frumoase si lucruri interesante pe care noi le lasam sa treaca. Bine ca le pretuiesc strainii.

@Zoazore:

Frumoasă plimbare ați făcut! Astept articolul despre Cheile Sohodolului, un loc care mi-a fost foarte drag pe vremea când era sălbatic.

Casa părintească Brâncuși, am vizitat-o fiind în trecere prin zonă, este departe de ce a fost casa reală a familiei și tu știi asta chiar dacă ghida n-a amintit. Din păcate statul a cumpărat și expune o casă ce arată o altă stare materială și chiar culturală dacă pot spune așa, a părinților lui. Privighetoarea, da, l-a iubit mult cu toate că și-a luat de la sculptor ceva vânătăi. Dar asta e viața omului simplu, opera artistului, talentul lui este cu totul altceva.

@adrianbogdan: Pai cu-asa companie si pe-o asa vreme nici n-avea ce sa nu-mi placa.

In plus, peisajele si culorile toamnei aproape ca m-au lasat fara cuvinte.

Asa ca, Pitic, n-am avut ce carcoti! Superba zona, frumosi oameni!

@elviramvio: Ba da, ghida (impropriu spus ghida) ne-a spus istoria. Am regasit-o-n linkurile de le-am pus in articol.

Cheile m-au fascinat. Trebuie sa-mi aleg cu grija cuvintele, desi nu cred c-am sa pot sa va redau ce-am simtit eu.

Sper ca in seara asta sau maine sa le pornesc! Doar privind pozele pic in visare!

@Zoazore: Un loc frumos de vizitat, scăldat în culorile toamnei - felicitări. Ei bine, noi am lăsat Casa memorială „Constantin Brâncuși” de la Hobița pentru altă vizită în zonă, dar m-am bucurat de fotografiile postate.

Nu-i așa că țăranul român a găsit soluții ingenioase pentru rezolvarea tuturor problemelor și treburilor casnice? Principii preluate, în mare parte, de tehnica modernă. Multe din obiectele care apar în imagini le-am văzut și eu de-a lungul anilor la bunici și alți vecini de la țară. Problema e că în ultimii 10-15 ani satul românesc s-a „modernizat” masiv. O fi bine, o fi rău?

@tata123: Da, taranul roman e inventiv. Sistemul Yale este, de fapt, inventie romaneasca. La fel da si imbinarea "coada de randunica", fara cuie.

E si bine ca se modernizeaza, ca-si cresc confortul si-si usureaza viata, dar e si rau, ca se pierd traditiile. Si asta-i mare pacat.

Vezi, d-aia n-am ajuns la Ponoare!

@Zoazore: Draga mea Zozo, dragă! Citindu-ți rândurile și văzând pozele m-a apucat nostalgia după anii copilăriei. Mama era din Gorj, în casa copilăriei (în București, nu la Gorj), am avut, din zestrea mamei, multe din obiectele pozate de tine. Am recunoscut scoarțele oltenești, cu care mama acoperea nu numai patul, dar și pereții, maramele, iile, obiectele din cunie, printre care copăița în care mama frământa aluatul pentru cozonaci, măsuța cu trei picioare și micile scăunele, la care noi fetele, copii fiind, mâncam.

Rar mergeam la bunica, tot mici fiind. Mi-am amintit, văzând ulcioarele pozate de tine, că mergeam și noi să le umplem și, Doamne! , ce bună și ce rece se păstra apa în ele. Aveau pe mânerul tubular un mic orificiu prin care se putea bea apa direct din ulcior, fără cană! Ce vremuri, de mult apuse!!!...

Te felicit pentru articol și pentru că mi-ai adus un zâmbet!

Am votat cu drag!

@doinafil: Multumesc mult, Doina, si pentru vizita, si pentru vot.

Uite, de-asta mi-e drag sa scriu: pentru amintiri, pentru prieteni, pentru ecourile voastre cu adaugiri...

Daca ti-am inflorit un zambet, daca ti-am incoltit o lacrima, inseamna ca am ajuns, macar putin, la inima ta. Si, poate, si-a altora.

@Zoazore: Și eu aștept Cheile Sohodolului, un loc care mi s-a părut ireal și în care speram să mai ajung până acum.

Îmi place toamna din pozele tale și casa țărănească. De curând chiar am avut și eu o chemare și m-am dus să-i cer mamei zestrea pe care am refuzat-o la tinerețe. Și mi le-a dat. Mi-am umplut șifonierul de macate și ștergare, ca cele de prin pozele tale, 14,15,16... Ce-o fi însemnând asta? Ne cheamă din ce în ce mai mult satul...

@Aurici: Da, parca si eu am simtit asta!

Cum ziceam mai sus, imi trebuie niste vorbe speciale sa zugravesc Cheile alea! Ai dreptate: par ireale! dar le-oi scoate eu!

@Zoazore: Să va fie de bine plimbarea!

Casa asta n-o văzui, noroc cu tine, m-ai luminat

Cum naiba oprea pragul trecerea copiilor? Că mă chinui “să văd” și nu înțeleg. Copiii sunt de neoprit, nu cred că-i putea ține ceva în loc

Și bunicii mei aveau celar, chiar că era pe post de “de toate”, îți prindeai urechile acolo, era o ordine înțeleasă numai de ei

Mmm, mi-e pofta de vin și de murături, ale bunicii, nu ale mele

@krisstinna:

În P08 și-n P43 se zăresc o idee pragurile. Mie-mi venea pragul aproape de jumatea țurloiului, cam o schioapă de la gleznă. Copiii fiind mici, nu prea aveau putere să treacă acele praguri. Vorbim aici de cei ce încă nu mergeau bine în picioare.

Ce bine că ai astfel de amintiri...

Mulțumesc pentru urări, vizită și vot!

@Zoazore: In sfarsit am ajuns si eu aici si nu am putut decat sa ma bucur de acesta articol. In urma cu multi, multi ani stiu ca am trecut si eu pe aici cu sora mamei insa amintirile sunt ascunse bine de tot.

Astfel de locuri mi se par minunate mai ales ca ne aduc aminte de originile noastre. Este un loc unde as vrea sa ajung cu familia mea tocmai pentru bucuria de a vedea viata asa cum era ea inainte.

@Krisstinna: Sa stii ca apropo de pragul despre care povesteste Zozo, la fel ni s-a spus si noua la muzeul tarancii, la intrarea in camera exista un prag suficient de inalt si pe care copiii sub trei ani nu puteau sa il treaca si in felul acesta parintii puteau sa-si lase copiii singuri in casa.

Felicitari Zozo pentru articol, votat cu mare drag.

@mishu: Bine-ai face să ajungi acolo! Nu știu cum să descriu senzația pe care-am avut-o! Ceva de genul: oamenii au plecat la biserică (era Sf. Paraschiva, 14 oct) și noi, în urma lor, le vizitam casa!

Totul acolo, ca și la muzeul țărăncii, părea viu și funcțional Parcă aștepta mâna stăpânului să pornească munca.

Bine întreținute, curate și cam la locurile lor obișnuite.

@Zoazore: Totol

@mishu: Mo-totol, Mișuloca!

Mi-ai uns sufletul și mi-ai încălzit privirea cu oalele alea agățate pe pereți. Eu sunt mare amatoare de vechituri ale satului. Am strâns de pe unde am avut ocazia, doar vechi să fie.

Brâncuși a fost un miracol, numai dacă ținem cont de locul de unde a plecat!

Am recunoscut o parte din sculele și fierăria expusă: cântarul tirizie rupt, cântare cu greutatea la un capăt și cârlig la celălalt capăt (aveam în copilărie), apoi niște scărițe pentru urcat pe cal, nu mai zic de războiul de țesut, chit că o fi donație. Iar macaturile... o lumină divină!

Am citit cu mare interes și votez cu mare bucurie.

@mihaelavoicu: Tare mă bucur dacă un articol scris de mine stârnește și măcar un ecou în inima cititorului. Și mie-mi place lumea veche a satului.

Îți mulțumesc mult pentru vizită, vot și aprecieri!

Fataaa, intai de toate daca erai si tu o gospodina inspirata adunai rufele de pe sfoara ca acum uite ce bine prindeau, unde pui ca nici nu este estetic asa sa le usuce in vazul lumii

Doi, o garmada ulcele si strachini pline de praf... daca ne oferim sa le spalam ni le dau acasa vreo 2--3 zile???

le aducem gigea... parol.

Frumos, constat inca o data ca avem o tara minunata, eu am vazut 2 case memorial doar...

Vacante multe si faine!

@roth: Fatăăă, alea nu-s pe frânghie! Ăla-i... dresingul lor! Acolo se țineau hainele ”de sus” sau ”de grindă”, adică hainele ” de bune”, ”de plăcintă”, hainele de sărbătoare.

Blidele erai curate, doar că păreau nespălate, fiindcă multe erau nesmăltuite. Și multe erau noi!

Ți le dădeau acasă, dar... pe bani! Nu mulți, dar bani!

Mulțumesc pentru vizită și vot!