În Hobița pe urmele lui Brâncuși

TIPĂREȘTE

Ziua Națională „Constantin Brâncuși” se serbează în fiecare an în 19 februarie, data nașterii marelui artist gorjean, sărbătoarea fiind stabilită prin lege la sfârșitul anului 2015. Deși am fost de multe ori în zona Baia de Fier, Târgu Jiu, Tismana, Baia de Aramă niciodată nu am mers la Hobița în locurile natale ale lui Brâncuși. Abia în această lună de început de an 2023 am vizitat casa-muzeu Constantin Brâncuși, pe o vreme rece și umedă.

Cine a fost Constantin Brâncuși presupun că știe (aproape) toată lumea. Doar atât ar trebui să cunoaștem: Lângă Shakespeare şi Beethoven mai există un Dumnezeu: acesta este românul Constantin Brâncuşi – sunt cuvintele scriitorului american James T. Farrell.

După câțiva kilometri parcurși pe drumul comunal ajungem la o întretăiere de drumuri unde se află un mic parc în mijlocul căruia este amplasată o statuie a sculptorului, e semn că am ajuns la casa-muzeu. Lângă gardul instituției muzeale se află o parcare destul de mare, cu locuri marcate. Doamna muzeograf deja oferea informații unor vizitatori, așa că ne-am alăturat și noi acestora ascultând cu nesaț informațiile oferite de ghid; ulterior, la sosirea altui grup, am ascultat și prima parte a expunerii. Felicitări doamnei D. P. care povestește atât de frumos și care a răspuns pertinent la toate întrebările oaspeților.

Casa-muzeu din Hobița e deschisă de miercuri până duminică între orele 9.00-17.00 (luni și marți - închis), prețul unui bilet fiind de 10 lei/adult și 5 lei pentru elevi și studenți.

Ce vedem la Hobița? O gospodărie tradițională în mijlocul căreia stă o casă bătrânească de lemn. O frumoasă poartă de lemn gorjenească ornată cu simboluri solare și vegetale, mărginită de un brâu înăltuț din piatră, îți facilitează accesul în curte. Căsuța șade bine înfiptă pe o temelie din pietre de râu, e clădită din bârne masive, îmbinate fără cuie, unse la interior cu lut. Un pridvor lung cât casa face legătura între cele trei încăperi cu intrări separate, exterioare. Stâlpii pridvorului sunt ornamentați-sculptați chiar de tatăl marelui sculptor, Nicolae Radu, care se ocupa și cu dulgheria.

O primă cameră, loc de dormit și unde se desfășurau principale activități, reproduce un interior țărănesc de sfârșit de secol al XIX-lea. De altfel toate obiectele expuse sunt adunate din sat ori oferite drept donații casei-muzeu. Patul acoperit cu textile colorate e așezat lângă sobă, pe o culme sunt atârnate straie populare, un război de țesut e așezat la fereastră, o masă, o ladă de zestre constituie ambientul acestei odăi. Pe pereți sunt fotografii care îl ilustrează pe Constantin Brâncuși în diverse perioade ale vieții.

Bucătăria e amplasată în mijlocul casei, ușa e frumos ornamentată, iar piesa centrală a încăperii este vatra de foc și măsuța joasă, rotundă, cu scăunele pe măsură. O sumedenie de vase de lut și obiecte casnice de lemn se află în dotarea bucătăriei. O ușă joasă făcea legătura prin interior cu odaia de dormit.

Cea de-a treia încăpere este cămara unde se păstrau alimentele neperisabile și diverse unelte agricole sau meșteșugărești. Acum în această cămară de dimensiuni reduse sunt expuse obiecte și unelte din lemn, nuiele sau metal cu rol în agricultură, viticultură, transport etc.

În curte se mai află un pătul din nuiele pentru depozitat porumb (mălai), cu spațiu pentru găini la nivelul solului, și o pivniță – o construcție anexă unde se țineau unelte agricole și instalații de obținere a băuturilor alcoolice (vin, țuică). Nu lipsește din ogradă fântâna din lemn cu cumpănă.

Știați că? ...

✒️Tânărul Brâncuși a copilărit în această curte până la vârsta de 11 ani, peste ani casa părintească fiind mistuită de un incendiu (undeva la începutul anilor 1900)?

✒️Actuala casă-muzeu e strămutată din sat, fiind lucrată de tatăl lui Brâncuși și asemănându-se cu casa natală a marelui sculptor? Muzeul se deschide în anul 1971.

✒️Câteva grinzi (oare?) din casa natală s-ar păstra într-o curte alăturată, fiind refolosite de sora sculptorului la reconstrucția casei moștenite? Le-am zărit, totul e în stare de colaps și de ani de zile presa revine la acest subiect (digi24.ro/special/campani ... o-ruina-1114323).

✒️În toamna anului 1922 Brâncuși vine la Hobița cu Eileen Lane, o americancă de origine irlandeză, alături de care petrece clipe de neuitat? (am văzut pe pereți fotografii cu tânăra femeie). Prietena sculptorului a fost îmbrăcată în straie populare gorjenești (chiar a primit cadou un costum popular), a vizitat împrejurimile (Tismana, Românești) și a participat la o petrecere câmpenească organizată de Brâncuși pe un deal de lângă sat (culturaarsmundi.ro/brancu ... en-lane-in-gorj).

✒️Constantin Brâncuși a vizitat pentru ultima oară satul Hobița în anul 1938 după ce a încheiat montarea monumentelor din Târgu Jiu?

✒️Biserica de lemn din Hobița (1829, hram „Intrarea Maicii Domnului în biserică” ) îl are printre ctitori pe Ion Brâncuși, bunicul sculptorului? Aflată la doar 1 km distanță de casa-muzeu biserica de lemn face parte acum din traseul turistic intitulat Ruta bisericilor de lemn din Peștișani - Gorj (care include 4 lăcașuri de cult din lemn) și se poate vizita duminica între orele 11.00-13.00, din două în două săptămâni (rezervări, gratuite, la agenția parteneră: romanian-adventures.ro/of ... n-din-pestisani).

Tăind piatra şi lemnul cu mâinile lui de ţăran din Gorj, el a impus materiei fluiditatea spiritului, a descătuşat din miezul ei fierbinte Pasărea măiastră şi Coloana fără sfârşit, a deschis artei şi spiritului omenesc poarta unui nou univers. El este mai mult decât un sculptor, mai mult decât un artist de geniu. Este un demiurg. S-a născut la Hobiţa în 1876 şi nu va muri niciodată – scria Geo Bogza în Cuvântul înainte al unui album publicat în 1965.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 375 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI