Dryanovo - istorie, credință și natură

TIPĂREȘTE

În această toamnă, popasul la Veliko Târnovo avea drept scop nu vizitarea frumosului oraș de pe Yantra pe care îl văzuserăm de nenumărate ori, ci vizitarea împrejurimilor acestuia. Cazați la Guest House Anelim - Veliko Târnovo, în ultima zi, înainte de a porni spre casă, am luat-o din nou spre sud-vest cu intenția de a ajunge la Dryanovo. Un Ghid complet al Bulgariei pe care îl aveam cu noi ne informase că Mănăstirea Dryanovo - "cuibărită printre vârfuri de calcar și păduri dese" - se află la 35 km de Veliko Târnovo. Orașul Dryanovo se află pe șoseaua Ruse-Veliko Târnovo-Gabrovo-Shipka-Kazanlâk-Stara Zagora, la 24 km de Veliko Târnovo și înainte cu 20 km de Gabrovo. Nu intenționam vizitarea orașului deși, dacă am fi avut mai mult timp la dispoziție, ar fi meritat. Dryanovo este locul de naștere a renumitului arhitect bulgar Kolyu Ficheto, cel căruia i se datorează podurile de la Byala și de la Loveci, bisericile de la Sviștov și de la Dryanovo, precum și mai multe clădiri din Veliko Târnovo. Orașul găzduiește și un muzeu dedicat maestrului, Muzeul Kolyo Ficheto fiind cunoscut și ca un muzeu al arhitecturii renascentiste bulgare.

Dar, pentru că ultima zi a periplului nostru bulgar era dedicată lăcașurilor sfinte, am continuat până la Mănăstirea Dryanovo.

La 28 km de Veliko Târnovo, un monument măreț amintind de rebeliunea din 1876 (realizat de Ilia Iliev în 1976, cu prilejul comemorării a 100 de ani de la tragicele evenimente) marchează locul în care - pentru Mănăstirea Dryanovo - se părăsește drumul principal. Drumul secundar este asfaltat și foarte bun. Nu departe, la intrarea în Complexul Pop Hariton, se află un monument dedicat eroului Pop Hariton, participant activ la Revolta Bulgară din 1876.

În fața mănăstirii, un spațiu de parcare suficient de mare (sau poate așa ni s-a părut nouă fiind atunci puține mașini) este înconjurat de tarabe cu tot felul de suveniruri. Am plătit parcarea - cu bon fiscal, 1 leva, indiferent cât timp rămâi acolo - apoi ne-am îndreptat spre intrarea în incintă. Alături se mai află o poartă prin care ajungi la hotel, la muzeu și la restaurant. Trebuie știut că deși există două intrări, curtea este comună.

Mănăstirea Dryanovo

Conform cronicilor, Mănăstirea Dryanovo a fost ctitorită în sec. XII, în vremea Țarului Kaloyan, de doi boieri din Târnovo - frații Asen și Petăr, la 2 km de locul în care se află acum. În timp, mănăstirea s-a dezvoltat ajungând unul dintre principalele centre ale isihasmului bulgăresc. Distrusă de năvălirile otomane, mănăstirea dedicată Sf. Arhanghel Mihail a fost reconstruită în sec. XVI, dar nici noul lăcaș nu a avut o soartă mai bună. Prădată, arsă și distrusă din nou, mănăstirea a fost refăcută pe locul actual, dincolo de râu, la sfârșitul sec. XVII. Vechea biserică avea o singură încăpere și era ascunsă pe jumătate în pământ așa cum au fost multe lăcașuri de cult din Bulgaria în timpul dominației otomane. Construirea bisericii pe care o vedem și noi astăzi a fost începută în vremea starețului Rafail, în anul 1845, iar constructor a fost meșterul Gencho Belchev. Acesta a aplicat pe fațada bisericii mai multe elemente arhitectonice datorate lui Kolyo Ficheto. Tot în aceeași perioadă au fost construite și clădiri administrative.

Mănăstirea Dryanovo - important centru cultural și religios din timpul renașterii bulgare - a fost unul dintre centrele de pregătire a Revoltei Bulgare din 1876, călugării mănăstirii sprijinind și participând activ la răzbunarea populară. Având ascunzișuri în care se puteau depozita arme și importante rezerve de hrană, mănăstirea a fost aleasă de rebelii conduși de Pop Hariton și Bacho Kiro ca fortăreață în timpul revoltei din aprilie. Confruntările armate cu turcii au dus la o nouă devastare a mănăstirii, dar curând după înăbușirea revoltei lăcașul a fost restaurat, la 3 aprilie 1877 biserica fiind sfințită.

Secolul XX a adus noi adăugiri - un turn clopotniță înălțat peste pridvorul deschis al bisericii (1925), două corpuri de chilii construite de-a lungul cursului de râu, precum și un mic muzeu. Astăzi, la Mănăstirea Dryanovo funcționează și un hotel care oferă cazare în camere confortabile, duble sau triple, precum și un restaurant.

Porțile lăcașului sunt deschise în fiecare zi în intervalul orar 8.00-20.00, iar Mănăstirea Dryanovo așteaptă să fie vizitată. Intrarea este liberă, dar dacă vrei să fotografiezi interiorul bisericii trebuie să achiți o taxă de 20 leva. Cu aparatul meu neprofesional, mi s-a permis totuși să fac o fotografie. Remarcasem forma și pictura deosebită a icoanelor din altar și voiam să plec cu o amintire de acolo. Din biserică am cumpărat și un pliant (3 leva) redactat în bulgară, engleză și rusă, din care am aflat câteva amănunte în plus.

Monumentul mausoleu

Revolta Bulgară din aprilie-mai 1876 - insurecție organizată de bulgarii aflați sub dominația otomană - a avut nenumărați adepți în rândul populației. În timpul revoltei au fost uciși mulți otomani, de aceea riposta turcească a fost pe măsură, în cele din urmă revolta fiind înăbușită cu brutalitate. Mănăstirea Dryanovo a fost un cuib al insurgenților, 88 dintre ei organizându-se, adăpostindu-se și acționând de aici. În mai 1876, conduși de Pop Hariton, Bacho Kiro și Petăr Avramov rebelii au înfruntat eroic asaltul otoman. Cei mai mulți au fost uciși în luptă, cei care au supraviețuit au fost prinși și condamnați, iar mănăstirea devastată. După refacere, în pereții de piatră ai bisericii încă se vedeau urme de gloanțe.

Simbol al sacrificiului pentru libertate, la Mănăstirea Dryanovo, în curte, se află un monument dedicat celor uciși în timpul revoltei din 1876, printre ei și călugări din mănăstire. Monumentul în formă de piramidă, este în același timp un mausoleu. El a fost sfințit la 4 mai 1897 de Mitropolitul Vasil Drumev. O piatră memorială (în bulgară) se poate vedea în stânga, înainte de intrare. Interiorul sobru adăpostește un mormânt comun. O placă de marmură - cu text tot numai în bulgară - comemorează faptele de la Mănăstirea Dryanovo, din primăvara anului 1876.

Deasupra monumentului, foarte bine realizată, se înalță statuia lui Vasil Levski - revoluționar și erou național al Bulgariei. Statuia a fost executată la Roma de sculptorul Luka Ardini. "Apostolul Libertății" - Vasil Levski - a elaborat strategia unei mișcări revoluționare pentru eliberarea Bulgariei de sub dominația turcească, a fondat Organizația Revoluționară Internă și a încercat să declanșeze revolta la nivel național printr-o rețea de comitete regionale secrete. Desconspirat, a fost condamnat la moarte și spânzurat la Sofia.

Muzeul de la Mănăstirea Dryanovo

Cei care vor să cunoască mai multe despre Revolta Bulgară din 1876 și despre evenimentele petrecute în incinta și în împrejurimile Mănăstirii Dryanovo, dacă ajung acolo, trebuie să viziteze Expoziția muzeală "Arheologie și Renaștere" aflată în același complex de clădiri cu hotelul.

Sunt expuse piese arheologice - unelte, monede, ceramică - din vremuri îndepărtate (unele de acum 5000-6000 de ani), dar locul cel mai important îl ocupă istoria revoltei din aprilie-mai 1876. Se pot vedea obiecte care au aparținut rebelilor - arme, haine, fotografii. Din păcate, notele informative sunt numai în bulgară. Expoziția muzeală funcționează în fiecare zi între orele 9.00-16.00 cu o pauză de jumătate de oră pentru masă (12.00-12.30). Taxa de intrare este simbolică: 2 leva/persoană - adulții, 1 leva/persoană - elevii și studenții. Noi ne-am nimerit acolo tocmai în timpul pauzei și pot spune că aceasta s-a prelungit mult peste limita de jumătate de oră. Așteptând, am folosit timpul admirând obiectele expuse în aer liber (vechi atelaje, unelte gospodărești tradiționale), precum și un mic zoo cu păsări și un ponei.

De menționat că de la muzeu se pot cumpăra suveniruri și diverse materialele informative.

Parcul natural de la Mănăstirea Dryanovo

Din curtea mănăstirii, coborând o scară printr-un gang, se ajunge pe podețul care traversează râul Andaka. Dincolo de râu se deschide un frumos platou natural, locul unui comandament al rebelilor, marcat acum cu o placă comemorativă și cu un monument realizat în 1976, la 100 de ani de la Revolta Bulgară. Traversând din nou râul Andaka - de astă dată pe Podul Îndrăgostiților, cu lacăte încuiate de cupluri ce și-au dorit pecetluirea iubirii - ajungi la un restaurant cu terasă amenajată pe malul râului, precum și la tiroliana fără nici o activitate atunci când am trecut noi pe acolo.

Traseul către Peștera Bacho Kiro, prin pădure, este foarte frumos. Urmând cursul râului cu mici cascade, lăsăm în dreapta fostul comandament al lui Avram Stambolski, mai multe panouri explicative privind parcul și o scară de piatră care urcă la un restaurant. Săgețile indicatoare conduc spre trasee turistice care pot fi parcurse în 4 ore. Se înțelege că noi nu le-am urmat. Noi am continuat traseul de 300 m - mult mai odihnitor și mai relaxant - de-a lungul râului Andaka până la Peștera Bacho Kiro. În apropiere, cascada cu puntea de lemn unind cele două stânci printre care apa își croiește drum la vale, este un loc frumos, fotografiat de toată lumea.

Peștera Bacho Kiro

Peștera Bacho Kiro este situată la 5 km vest de orașul Dryanovo și la numai 300 m de Mănăstirea Dryanovo. A fost descoperită în 1890, dar primii vizitatori au avut acces în peșteră în 1938, cu doi ani înainte ca aceasta să primească numele unuia dintre liderii rebeliunii bulgare din 1876, profesorul Bacho Kiro. Întinsă pe patru etaje, peștera este un labirint de săli și coridoare cu o lungime totală de 3600 m. Accesul publicului se face pe numai 700 m, această porțiune fiind amenajată și beneficiind de iluminat electric.

Râul subteran și trecerea miilor de ani au săpat galerii în care s-au format nenumărate formațiuni de peșteră - stalactite, stalagmite și coloane - de mare frumusețe. Bineînțeles că și formațiunile acestei peșteri, amintind de lumi de basm, au fost denumite după fantezia populară: Sala de primire, Sala tronului, Tronul lui Bacho Kiro, Prințesa adormită, Piticii, Fântâna, Altarul de sacrificii…

Un pliant pe care l-am cumpărat de acolo spune că lucrările de excavare din 1970 au scos la iveală cele mai vechi dovezi ale existenței umane din Peninsula Balcanică. Uneltele din os și din cremene au fost estimate ca având o vechime cuprinsă între 40000 și 70000 de ani.

Peștera Bacho Kiro este deschisă tot timpul anului, fără zile libere, vara în intervalul orar 09.00-18.00, iar iarna 10.00-16.00. Nu știu dacă programul se respectă cu strictețe. Când am fost noi acolo - în octombrie - am găsit peștera și casa de bilete încuiate. Eram singurii vizitatori și ne întrebam dacă nu cumva vom reedita experiența de la Peștera Măgura când ne-am plimbat prin pântecul pământului doar noi doi. Dar, nu! Curând au mai apărut două vizitatoare și cam în același timp cu ele, a apărut și custodele obiectivului. La plecare am mai văzut venind un grup de trei persoane. Sezonul turistic fiind cam pe sfârșite, se înțelege că sunt mai puțini vizitatori.

---

VIZUALIZĂRI: 2336 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI