Peștera Măgura. O călătorie spre centrul Pământului

TIPĂREȘTE

Cazați la Bononia Hotel - Vidin, în cea de-a doua zi a minivacanței noastre am hotărât să facem o deplasare la Belogradchik. Pentru că altfel n-ar fi fost posibil, în programul zilei am inclus și o abatere la Peștera Măgura despre care citisem că este frumoasă și foarte interesantă.

Drumul de la Vidin până la Peștera Măgura este de 48 km. La Dimovo, din artera principală care continuă spre Montana și Sofia, se desprinde o ramificație nu tot atât de bună din punct de vedere al carosabilului, de-a lungul căreia sunt plasate din loc în loc indicatoare spre Măgura Cave. Străbatem localitățile Ostrokaptsi, Kladorub și Rabisha, apoi, după ieșirea din sat, la vreun kilometru și jumătate, ajungem la obiectivul propus. Chiar dacă nu foarte bun, mai ales în ultima parte în care străbate o zonă împădurită, verde, drumul este foarte frumos.

Am lăsat mașina lângă o alta parcată acolo, în fața unui fost motel cu restaurant, acum pustiu și părăginit și - după urcușul pe scara cu trepte de piatră - ajungem la casa de bilete. 10 leva/persoană - adulții - sau 8 leva/persoană - copiii - trebuie să achite cei care doresc să facă o mică incursiune spre centrul Pământului. Fără nici un fel de informație turistică, fără ghid, am pornit singuri în aventura din semiîntuneric. Ni s-a indicat doar scara (tot de piatră) pe care trebuia să coborâm până la intrarea în peșteră. Explorarea adâncurilor a durat cam două ore nemaiîntâlnind alți vizitatori nici în subteran și nici la ieșire.

Undeva, în adâncuri, după ce te-ai mai familiarizat cu semiîntunericul, poți studia planul peșterii infățișat pe un panou, numai cu detalii în bulgară.

Cercetătorii geologi au stabilit că Peștera Magura - una dintre cele mai mari și mai renumite peșteri din Bulgaria - are o vechime de aprox. 15 milioane de ani. Dintr-o galerie principală (cu șase săli de dimensiuni diferite) pornesc trei ramuri laterale, însumând o lungime de aprox. 2500 m. Temperatura în subteran este de 12̊ C, iar umiditatea poate atinge 80%. Deci, atenție la vestimentația și la încălțămintea cu care vă aventurați în peșteră! Partea de jos este preponderent umedă, cu mici acumulări de apă, și poate fi alunecoasă.

Am urmat aleile cu trepte de piatră, umede, pe care picau din când în când stropi din plafon. Ajutându-ne uneori de balustrade, înaintam fotografiind bolți naturale impresionante, stalactite și stalagmite spectaculoase, cu înălțimi sau cu grosimi uimitoare, dar nu la fel de frumoase ca cele de la Postojnska Jama - Slovenia. Ceea ce impresionează la Peștera Magura este rotunjimea porțiunilor erodate, înălțimea unor săli și mai ales picturile preistorice de cavervă descoperite aici. Acestea din urmă au fost motivul care m-a determinat să vizitez peștera bulgărească. Nu mai văzusem așa ceva.

Urmând săgețile indicatoare, am ajuns în caverna cu picturile care decorează pereți întregi de stâncă. Cercetătorii au căzut de acord că acestea au fost executate cu guano de lilieci. Și în zilele noastre în Peștera Măgura trăiesc colonii întregi de lilieci și nu trebuie să fiți surprinși dacă vreunul, amețit, va zbura prin preajma voastră, la joasă înălțime. Nu este nimic de speriat la această specie obișnuită cu întunericul, aproape nevăzătoare. Dacă aveți capul acoperit - mai ales doamnele cu părul lung - nu există riscul ca zburătoarea semioarbă să vă rămână încurcată în păr.

Dar, să revin la picturile rupestre, cele care mi-au suscitat atât de mult interesul. Cu răbdare, privind îndelung urmele de pe pereți, poți identifica siluete umane cu brațele ridicate deasupra capului, bărbați la vânătoare, animale (câini, capre, păsări mari asemănătoare struțului), forme geometrice (figuri în formă de T, linii paralele verticale, zig-zaguri, cercuri, faguri). Foarte interesantă mi s-a părut reprezentarea soarelui. Specialiștii spun că picturile rupestre din Peștera Măgura - unice în Peninsula Balcanică - datează din epoci diferite, începând cu paleoliticul timpuriu și continuând cu neoliticul și începutul epocii bronzului. Despre reprezentarea soarelui se spune că face parte dintr-un calendar solar din epoca neolitică, cel mai vechi calendar solar descoperit în Europa.

Nu sunt în măsură să contrazic ceva din rezultatele cercetărilor, dar oricine privește atent poate identifica și urme ale trecerii vandalilor prin peșteră. Observăm inscripții (cu caractere latine sau slavone). Probabil că multe dintre desenele de pe pereți sunt imitații datând din zilele noastre. Numele de Denis (scris cu caractere slavone), dar și alte nume scrijelate peste picturi, stau mărturie în acest sens. În prezent, accesul la zona picturilor rupestre este oarecum limitat prin montarea unor balustrade în fața pereților, dar - mai ales pentru faptul că vizitarea se face fără a fi însoțit de ghid sau de un supraveghetor - numai propria conștiință te poate face să respecți acest loc turistic interesant și unic.

La Peștera Măgura, comparativ cu alte peșteri pe care le-am vizitat, nu există nici o restricție privind filmarea sau fotografierea. Atâta doar că din cauza luminilor din interior, nu toate cadrele sunt reușite.

Când în cele din urmă am ieșit la lumina zilei, ne aflam la poalele unei stânci înconjurată de vegetație, pe un platou pe care aștepta - gol - un trenuleț. Persoana de la micul magazin (cu suveniruri, cu vinuri locale și cu răcoritoare) ne-a informat că trenulețul nu face curse decât atunci când sunt mai mulți turiști. Cum noi doi am fost singurii care ne-am aventurat la ora aceea în călătoria spre centrul Pământului, oricât de obosiți am fi fost, acum, la suprafață, nu ne rămânea decât să ne deplasăm pietonal - vreo 2 km - până la locul în care ne lăsaserăm mașina.

Am făcut acest drum în ritm lejer, de plimbare, privind de la înălțime Lacul Rabisha - cel mai mare lac din Bulgaria și șerpuirea asfaltului mărginit de liliacul căruia îi trecuse floarea, de iasomia cea plăcut mirositoare și de tot felul de arbuști sălbatici.

În încheiere, aș vrea să menționez un amănunt important pentru viitorii vizitatori. La finalul vizitei noastre la Peștera Măgura, când am ajuns la locul în care ne lăsaserăm mașina, lângă restaurantul părăginit, nefuncțional, am fost abordați de un cetățean - probabil cel care încasa taxa de intrare la toaletele existente acolo. Acesta ne-a pretins 3 leva pentru parcarea mașinii, deși în jur nu era nici o mențiune sau vreun însemn referitor la acest aspect. Nu conta că plătiserăm taxa de intrare la peșteră - și încă una dintre cele mai mari pentru un obiectiv turistic bulgar - 10 leva/persoană. Pretinsul încasator de taxe de parcare avea și bilete și voia să ne dea nu unul, ci două. Atunci am intrat la idei. În timp ce soțul meu îl întreba de ce două - "plătim parcarea pe persoană sau pe mașină?" - eu mi-am aruncat ochii pe bilet. Era de 1,50 leva, dar avea înscris pe el "Билет за пътуване" ceea ce înseamnă "Bilet de călătorie". Or, noi călătoream cu mașina noastră și nu cu altceva. Ghinionistul a pierdut din vedere faptul că turistul străin - în opinia lui numai bun de fraierit - mai cunoaște câte un cuvânt care nu este pe limba țării natale. Desigur, 3 leva nu este cine știe ce sumă, dar parcă nu vrei să fii luat de fraier de orice closetar bulgar.

La Kaleto, în Belogradchik, nu am fost taxați pentru parcare deși am oprit chiar lângă un panou pe care era înscris tariful. Când ne pregăteam să facem plata, încasatoarea ne-a întrebat dacă vom vizita cetatea. Primind un răspuns afirmativ, ne-a indicat unde se află casa de bilete. Mașina a rămas pe loc, nepretinzându-ni-se nici la final vreo taxă pentru parcare. Am concluzionat că - la Belogradchik - vizitatorii obiectivului turistic nu datorează și taxă de parcare.

---

VIZUALIZĂRI: 2505 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI