Un castel de top turistic – Castelul Corvinilor

TIPĂREȘTE

De vreo doi ani de zile unul din cumnați mă tot întreba când mergem la Hunedoara să vedem vestitul castel al Corvinilor. Am tot amânat acest moment datorită distanței față de București, în principal, dar și lipsei de timp liber întrucât deplasarea necesita alocarea unui weekend întreg. Iată însă că Întâlnirea AmFostAcolo 2016 s-a desfășurat în apropierea Hunedoarei, la Cinciș – norocul meu, ghinionul rudei mele (eu am vizitat castelul, el încă nu :)).

Într-o dimineață răcoroasă de martie am pornit de pe malul lacului Cinciș către municipiul Hunedoara. Indicatoare către castel există peste tot în punctele esențiale, iar la un moment dat chiar se zăresc turlele înalte ale construcției medievale. Orașul Hunedoara, atât cât am perceput din traversarea cu autoturismul de câteva ori în trei zile, nu mi s-a părut prea „cald” și „primitor” – deși în fiecare oraș al țării există locuri frumoase și obiective interesante, trebuie doar să umbli să le descoperi. O parcare cu plată se află în preajma castelului, dar și locuri de parcare fără plată găsiți prin preajmă. Mai multe chioșcuri cu diverse obiecte, unele neintrând în categoria suveniruri, sunt amplasate în acea parcare și pe aleea ce duce spre curtea castelului (chiar în poartă un domn lăuda magneții de frigider lucrați manual). Mai multe persoane împărțeau fluturași publicitari ai unor restaurante din apropiere lăudând meniurile gustoase și ieftine – goana după un câștig pare acerbă în acest oraș industrial decăzut, iar turiștii sunt cei care mai animă străzile din jurul castelului.

Adresa oficială a Castelului Corvinilor este (cum se putea altfel): str. Castelului nr. 1-3. Informații actuale privind programul de funcționare și tarifele le găsiți accesând linkul următor: castelulcorvinilor.ro/201 ... ram-si-tarife-2.

În ceea ce privește vizibilitatea națională și internațională a acestui monument istoric vreau să vă aduc în atenție câteva evenimente. Timp de aproape o lună de zile (aprilie-mai 2016) o parte din sălile castelului-muzeu au fost inaccesibile vizitatorilor datorită filmărilor la pelicula americană DragonHeart IV (agerpres.ro/cultura/2016/ ... eart-4-11-00-42). Weekendul trecut (14-15 mai 2016) s-a desfășurat în incinta Castelului Corvinilor din Hunedoara a doua ediție a Târgului European al castelelor. Amănunte despre acest eveniment la care au participat reprezentanții a 30 de castele, cetăți și muzee din cinci țări europene găsiți aici: agerpres.ro/social/2016/0 ... elelor-18-21-43. În privința includerii în diverse topuri străine, castelul de la Hunedoara s-a plasat în ultimii ani pe locuri fruntașe. Astfel, apare cu Certificate of Excellence pe saitul TripAdvisor (2015), în top 15 cele mai uimitoare castele - publicat de saitul traveltips4life.com (locul 12,2015), în top 10 castele ce trebuie vizitate în Europa - realizat de portalul de turism Tourism Review (2014), în top 10 castele de basm din Europa - publicat de Huffington Post (locul 5,2013). Numai de bine! Și tot bine sună și veștile privind continuarea lucrărilor de restaurare, amenajare și promovare ce vor demara în anul 2016 (vezi amănunte aici: zhd.ro/eveniment/proiect- ... ului-corvinilor).

Revin la vizită... am plătit bilete cu reducere (5 lei – atât a fost reducerea pentru grup organizat), am apucat să plătesc și taxa foto (există, dar e modică: 5 lei) și beneficiind de serviciile unui ghid am pornit în explorarea ansamblului fortificat. Pentru cine agreează metoda există și varianta închirierii unui audio-ghid. Nu voi intra în amănunte în ceea ce privește istoria acestui monument gotic și nici nu voi descrie pas cu pas camerele vizitate – voi puncta doar elementele ce mi-au plăcut ori nu.

Castelul Corvinilor e impresionant încă de la prima vedere – stai pe podul suspendat pe piloni și privești cu nesaț minute în șir la turnurile, turnulețele, crenelurile și decorațiunile gotice de la ferestre. Un mic curs de apă se strecoară printre pilonii podului; se mai observă încă ruinele unei mori de apă lângă râușor. Pe sub turnul porții intrăm în curtea interioară al cărui aspect nu e prea plăcut – adică curtea este goală și nepietruită (poate așa arăta și pe vremea lui Iancu de Hunedoara), ceea ce accentuează senzația de „rece”. Există un traseu de vizitare care începe imediat din partea dreaptă a curții, pe lângă scara în spirală (străjuită de un portal foarte frumos decorat cu însemne heraldice - închisă publicului). Intrăm în spațiile oficiale ale castelului: Sala cavalerilor – imensă, menită să impresioneze pe cei ce pășesc în acest spațiu: fie smeriți pentru a primi judecata conducătorului, fie plini de bucurie și dornici de a petrece și a se ospăta la mese îmbelșugate. Sala este slab luminată doar de razele colorate ce trec prin vitraliile ferestrelor; arcele gotice ale tavanului se îmbină în chei de boltă decorate cu steme; coloane situate pe centrul sălii împart spațiul interior în două zone (pe una din coloane o inscripție în limba latină atestă calitatea de ctitor a lui Iancu de Hunedoara).

Un punct important este fântâna interioară, dar mai ales inscripția în limba arabă veche, aparținând secolului al XV-lea. Semnalizată printr-o săgeată roșie, pentru a fi observată de vizitatori, inscripția are legătură cu legenda săpării fântânii interioare de către trei prizonieri turci. De pe terasa fântânii se intră în lapidariul gotic – un loc care mi-a plăcut foarte mult deoarece aici am putut vedea elemente originale de arhitectură salvate în urma restaurărilor multiple prin care a trecut castelul (și care de multe ori mai mult au produs pagube).

Turul a continuat cu vizitarea părții utilizate ca reședință, de aici și aspectul puțin „mai cald” al camerelor și sălilor. Intrăm mai întâi în capelă, de fapt în galeria de sus de unde avem o imagine de ansamblu asupra lăcașului de cult: vitralii (deosebit cel ce îl înfățișează pe Iancu de Hunedoara), un mare sarcofag de piatră, inscripții vechi pe pereți, chei de boltă. Ne continuăm periplul alipindu-ne o perioadă de un alt grup și ascultând ghidul rotofei îmbrăcat în haine de epocă și „înarmat” cu o sabie destul de mare. Senzația de locuire și căldură e prezentă în camerele următoare, senzație indusă de mobilier, draperii, o blană de urs, sobe și cămine lângă care zac mormane de lemne (ar fi fost bun un foc micuț într-unul din șeminee). Unele camere de locuit (ca de exemplu camera domnițelor) au apărut după modificările din secolele al XVII-XIX-lea când spații cu rol militar au fost transformate în spații rezidențiale. Piese de ceramică, sticlă, porțelan și metal sunt expuse în vitrine și alte diverse obiecte de lemn (lăzi pictate, casete, etajere) constituie zestrea muzeografică a acestor spații.

De la înălțimea etajului privim din balcon spre curtea interioară după care pătrundem în Sala dietei, un spațiu monumental situat deasupra Sălii cavalerilor. Utilizată pentru ceremonii, Sala Dietei impresionează prin mărime și păienjănișul arcelor gotice ce o susțin. Pe pereți se păstrează încă urme ale unei picturi reprezentând portrete din vremea lui Gabriel Bethlen. O masă lungă de lemn și mai multe jilțuri mari creează atmosfera unei săli de „ședințe” medievale.

Incursiunea continuă într-o aripă cu aspect auster, cu rol clar de apărare: Turnul Capistrano (unde se păstrează un șemineu gotic original), ne plimbăm pe punți, scări, galerii (sub care se cască hăul) până la Turnul pustiu (de unde putem admira împrejurimile și celelalte elemente de fortificație), după care mergem spre Turnul și galeria Neboisa. Galeria de acces se sprijină pe piloni groși și face legătura cu un turn de apărare cu mai multe etaje – aspectul exterior completează imaginea idilică a castelului. În turnul Neboisa se văd urmele altei instalații de încălzire precum și un ancadrament gotic de acces.

Palatul administrativ ridicat în mai multe etape (și restaurat de mai multe ori) găzduiește mai multe camere cu expoziții (port popular, fierărie). Turnul vechi de poartă m-a impresionat prin mărime și rezistența în timp a construcției. O expoziție cinegetică (în sală e un frumos covor țesut cu imaginea castelului) precum și o sală unde sunt expuse rezultatele săpăturilor arheologice dintr-o necropolă situată pe dealul din apropiere. O altă expoziție se află într-o sală de lângă intrare și conține felurite obiecte de podoabă, arme (vârfuri de săgeți, de sulițe), piese de harnașament, fragmente de cahle, statuia de lemn a Sfintei Margareta, manuscrise. În apropiere ieșirii se află Camera de tortură și închisoarea, „obiective” interzise copiilor sub 12 ani. Mie personal nu mi-au plăcut deși sunt realități ale timpurilor de atunci; muzica era prea asurzitoare, chiar mă mir cum doarme noaptea supraveghetoarea ce stă în acea sală.

Am lăsat pentru sfârșit ascensiunea în turnul aflat deasupra intrării actuale; am admirat la un etaj intermediar o expoziție cu imagini și gravuri vechi ce înfățișează castelul, apoi am ieșit în galeria exterioară bucurându-ne de priveliștile de la înălțime.

Am încheiat vizita la castel cu o plimbare pe străduțele din jur căutând un punct de unde să vedem și cealaltă față a reședinței fortificate. Am mers cu autoturismul pe str. Gabriel Bethlen și am parcat chiar la intersecție cu str. Toamnei. Aici un bătrânel făcea curat în fața porții; văzându-ne cu aparatele foto ne-a întrebat dacă vrem să vedem castelul. La răspunsul nostru afirmativ ne-a deschis o poartă și ne-a invitat să intrăm în acea grădină pentru a admira Castelul Corvinilor. Admirabil comportament! Am putut observa astfel și aspectul exterior dominat de turnuri de apărare de pe latura estică și sud-estică, latură mai puțin împodobită cu elemente arhitecturale.

Concluzii. Castelul Corvinilor este un obiectiv turistic de importanță națională care trebuie vizitat dacă aveți programată o vacanță în zonă ori aveți o fărâmă de timp liber în timpul unui tranzit. Durata unei vizite în interiorul castelului durează circa 1 oră jumătate – 2 ore în funcție de interesul fiecăruia și de pasiunea pentru fotografie. Pentru a evita lovituri vă rog „Atenție la cap” în câteva zone (marcate) și, de asemenea, supravegheați copiii în câteva locuri cu acces mai dificil (nu e nimic de speriat, doar puțină atenție la cei neastâmpărați). Au fost săli și zone care mi-au plăcut foarte mult, dar și unele camere ori locuri unde se mai poate interveni cu amenajări, locuri mai „calde” sau mai „reci” – depinde de percepția fiecăruia. Accesul către castel e facil, există indicatoare peste tot, prețul biletelor e rezonabil (nu ar fi fost rău să se distribuie gratuit, împreună cu biletele, un mic pliant cu traseul de vizitare). AmFostAcolo și recomand vizitarea acestui monument istoric.

---

VIZUALIZĂRI: 2059 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI