Vă spuneam în primul articol despre colina San Giusto că scopul nostru când am hotărât să urcăm dealul a fost, în principal, să vizităm catedrala orașului, San Giusto, cel mai important centru religios catolic al zonei Trieste. Ceremonia funerară în desfășurare acolo ne-a ținut puțin în loc dar când s-a terminat și “furia” celor veniți cu autocarele s-a domolit, am intrat și noi să admirăm în voie acest lăcaș religios ce a adunat între zidurile lui adevărate [...] — citește

După cum vă spuneam în articolul trecut despre Trieste, am putut vizita doar o mică parte din tot ce este interesant de văzut aici. Dacă Risiera di San Sabba (dacă sunteți interesați, este în zona industrială, cartierul Valmaura) cu singurul lagăr al morții înființat de naziști pe teritoriul Italiei chiar nu aveam starea sufletească pentru a o vedea, mai ales că nu puteam să o leg și de o vizită la Sinagogă, în schimb nu am vrut să ratăm obiectivele de pe dealul San [...] — citește

Când am hotărât să includem pe lista de vacanță de anul acesta Peștera Postojna despre care v-am povestit, am mutat mașina în zona gării și autogării după cum ne-a recomandat recepționerul. Parcarea etajată Silos este în Piazza della Liberttà unde primele 20 minute sunt gratis, apoi crescător tariful după ora sau fracțiunile orare, 3 € /2 ore de exemplu. Silos are o capacitate de 780 de locuri din care 20 sunt pentru persoane cu handicap și să nu faceți greșeala [...] — citește

În traseul vacanței mari de anul acesta am ales să intrăm puțin și în Italia, să vedem orașul Trieste, cel de care sunt legate atâtea povești și nume celebre din literatură, muzică știință și, cum era deja sigur că vom vizita peștera Postojna despre care v-am povestit, ne-am gândit că poate avem norocul să vedem și vivariul de aici cu celebrul Olm de la peștera slovenă (n-am avut timp să-l căutăm și nici să aflăm dacă e deschis). Cazare am ales să fie tot [...] — citește

Napoleon? Da, Napoleon Bonaparte! Conform plăcuței atașate fațadei clădirii, în zilele de 29 și 30 aprilie 1797 el a locuit aici și iată-mă și pe mine, un biet boț de lut, după mai bine de două secole, călcându-i pe urme. N-am de ce să pun la îndoială acest fapt, probabil există dovezi ale acestei șederi. Doar, gândul, încă mă înfioară… Urmărind clipul de mai sus, veți observa o navă care se îndepărtează încet de la țărm. Este Costa Mediterranea, în [...] — citește