Prin Thassos - In cautarea Europei

TIPĂREȘTE

De ce am ajuns in Thassos anul acesta, cand nu era nicicum pe lista, am scris în review-ul anterior, dar cand am inceput sa ne documentam ne-am dat seama ca ar mai fi un motiv pentru care merita sa batem drumul.

Una dintre legende spune ca, Agenor, regele Feniciei, le-a ordonat celor 4 fii ai lui sa o caute pe Europa, fiica lui si sora lor, in lung si in lat si sa nu se intoarca acasa fara ea. Ea fusese rapita de Zeus si dusa in Creta, dupa cum spune Mitologia Greciei Antice. Prin urmare, cei 4 frati au luat-o fiecare in cate o directie, iar fiul Thassos (sau nepotul, cf altor surse), a nimerit, in timpul cautarilor pe o insula de unde nu a mai plecat. A fost atat de incantat de clima blanda si vegetatia insulei si pentru ca nu se putea intoarce acasa fara sora lui, s-a stabilit acolo, insula purtandu-i de atunci numele.

Asa ca, ce motiv mai bun decat asta ne trebuia? Am hotarat, asadar, sa dam si noi o mana de ajutor si sa o cautam cu simt de raspundere pe Europa, prin Thassos si asa a inceput aventura noastra.

Ca sa avem mai mult spor am plecat la drum 6 perechi de prieteni dintre care cate 4 ne-am cuplat in 2 masini ca sa impartim cheltuielile de drum, asa cum facem de obicei la iesirile de grup cu masina. Avem stabilite de ani de zile puncte de intalnire la fiecare iesire din Bucuresti, in functie de directia in care avem de mers, asa ca atunci cand urmeaza sa plecam undeva, nu convenim decat asupra orei la care ne intalnim “la locul stiut” si nu mai pierdem vremea cu alte detalii.

Prin urmare, am plecat la ora 5 de la punctul de intalnire si am urmat traseul Giurgiu-Ruse-Veliko Tarnovo-Stara Zagora-Dimitrovgrad-Haskovo-Kardzali-Makaza-Komotini-Xanthi-Keramoti-Thassos, distanta totala fiind de 578 de km. Am facut 8 ore pana la Keramoti, de unde trebuia sa luam feribotul, care a mai facut aprox 45 de minute pana in capitala insulei, Limenas (Thassos). In aceasta perioada circula 2 linii de feribot, cu program pentru zile pare si impare, destul de des, ceea ce face sa nu astepti prea mult in port. Feribotul cu care am mers noi ne-a costat 3 EUR/persoana si 16 EUR de masina. Era si alta linie cu 3.5 EUR/pers si 20 de masina.

Ce stiu eu despre Thassos, acum cand sejurul s-a incheiat?

Ca este o insula situata in golful Kavala, foarte aproape de Grecia continentala (8 km) si ca este destul de accesibila pentru noi, romanii, de cand a fost deschis punctul de granita de la Makaza (dintre Bulgaria si Grecia). Are capitala la Limenas sau Thassos, care inca din antichitate a fost cel mai important oras al insulei, iar astazi cele doua orase importante din punct de vedere administrativ si comercial de pe insula sunt Limenas, capitala, in nordul insulei si Limenaria in sud. In partea ei cea mai intinsa masoara 26 de km de-a lungul si 22 de km de-a latul. Sunt peste 30 de plaje in Thassos, unele cu pietris, dar cele mai multe cu nisip fin, toate deosebit de frumoase, cu apa limpede, mai cochete sau mai salbatice si doua porturi principale care fac legatura cu continentul: Limenas care face legatura cu Keramoti si Prinos care face legatura cu Kavala. Thassos este o insula muntoasa, dar are o multime de drumuri forestiere care te ajuta sa ajungi cat mai aproape de varfurile muntilor, dintre care cel mai inalt este Ipsarion de aprox. 1127 m. Este acoperita de paduri dese de pini, stejari si platani iar mirosul lor te vindeca de cele mai crunte depresii. Ca un fapt divers, va spun ca dupa ce ne-am intors, cateva zile, absolut toata lumea a suferit de dureri de cap si o stare de oboseala nejustificata. Am pus-o pe seama adaptarii organismului la mediul poluat al Bucurestiului in care traim, dupa cura de aer curat pe care o facusem, alta explicatie n-am avut. De-a lungul litoralului dar nu numai, cresc maslini care au varste de sute de ani. Am aflat de la un localnic ca cei de la cariera de marmura de pe langa Marble Beach au peste 400 de ani. Mai stiu ca insula este renumita pentru marmura sa si am vazut munti intregi de marmura si doua cariere care m-au impresionat. Cand am mers la Marble Beach (plaja de marmura) am vazut cateva zone de gunoaie, in sensul de moloz si ne uitam ca si ala era din marmura: un moloz de marmura. Nu m-am putut abtine si ca romanul caruia ii place sa plece si el cu ceva acasa, am luat si eu cateva pietricele mici, mici, de la o cariera ca sa le pun ca ornament intr-un ghiveci cu flori. Mi-e cam rusine dar asa am facut.

Thassos are o sosea principala care o inconjoara de-a lungul coastei pe aprox 100 de km si alte sosele mai mici care duc la asezarile din interiorul insulei. Din aceasta cauza este imposibil sa te ratacesti. Orice ai face te invarti in cerc si vrei nu vrei, ca sa vizitezi insula va trebui sa reiei acelasi traseu de mai multe ori. Si noi am facut cercul de mai multe ori in cele 5 zile pline pe care le-am avut la dispozitie pentru ca ne-am retras de mai multe ori din sosea catre asezarile din munti si a doua zi reluam traseul pentru ca nu exista alta varianta, nici o sosea nu traverseaza insula. Ca idee generala pot sa spun asa: aceasta sosea circulara care inconjoara insula te poarta prin tot felul de localitati, cel mai adesea, de litoral, in general comerciale cu magazinase mici, tarabe si taverne. Te duce de-a lungul plajelor si te poti opri sa le admiri sau sa faci vreo baie si sa stai la plaja. Plajele de la foarte organizate, elegante (Golden Beach), de nudisti (Paradise Beach - unde si-au clatit ochii una din perechile din grupul nostru, intr-o dupa amiaza), pana la cele mai salbatice si mai linistite. Pentru mine soseaua principala nu a insemnat ceva deosebit. De aceea nu o sa incarc review-ul cu denumiri de localitati prin care am trecut sau nume de plaje, pentru ca este evident ca invartindu-te in cerc pe aceeasi sosea, treci prin toate. Si noi ne-am oprit de-a lungul soselei in mai toate localitatile, am baut cate o cafea sau doar ne-am plimbat putin, ne-am oprit la cateva plaje pentru plaja sau doar sa admiram, pe altele le-am vazut din masina, ne-am oprit foarte des in puncte de view pentru peisaje care iti taiau respiratia. Dar cu adevarat deosebit pentru mine a fost cand ne-am retras din sosea, catre asezarile din munti si am descoperit sate traditionale, de o frumusete aparte. Asta mi-a placut cel mai mult in Thassos si la asta o sa fac referire mai mult.

Oricat de informati am ajunge intr-un loc, primul lucru pe care il facem este sa ii luam un interviu gazdei, de la care sigur aflam ceva ce nu stim. Citisem despre proprietarii vilei la care eram cazati ca sunt extrem de amabili cu clientii si pot sa spun ca ne-au intrecut asteptarile, asa ca primele informatii le-am primit de la Stelios, gazda noastra.

El ne-a spus ca ploua de 3 luni in Thassos si ca era multa umezeala pe insula. Drumurile din munti erau pline de apa si nu tocmai practicabile, din cauza dislocarilor de stanci, caderilor de pietre si copaci, surparilor si aluviunilor aduse de ape. Lacul de la Maries se colmatase dar autoritatile au spus ca in cel mult o luna lacul va fi refacut. Ploile adusesera pe sosea si mii de broscute, cat unghia, care traversau bezmetice strada, dintr-o parte in alta. Prima data am crezut ca sunt niste frunze sau iarba purtate de vant dar apoi le-am vazut ca sar, niciodata n-am vazut asa ceva. Mii, mii de broscute care invadasera soseaua. O mare parte au fost calcate de masini, nu stiu ce aveau de treceau strada, erau in vreo perioada de migratie, probabil.

Prin urmare nu puteam ajunge pe Ipsarion, cel mai inalt varf din Thassos, pentru care venisem pregatiti. Stelios a sunat pentru noi la un prieten pompier responsabil de drumurile din munti si el ne-a sugerat sa nu ne aventuram inca. Ultima zi de ploaie in Thassos a fost prima zi in care am ajuns noi. Din fericire, de a doua zi n-a mai fost nici un strop de ploaie si ne-am bucurat de o vreme ideala. Ne-am plimbat fara sa ne fie prea cald, am stat si la plaja de cateva ori, destul de scurt ce-i drept, am facut si baie.

Prietenul pompier ne-a spus ca nici jeep-safari nu se facea la acest moment si chiar daca centrul era foarte aproape de noi a trebuit sa inghitim in sec si sa ne reorientam cu programul. Jeep-safari voiam sa facem ca sa ajungem la Kastro. Kastro este cea mai veche asezare a insulei, acum parasita, pentru ca locuitorii s-au retras catre localitatile dinspre litoral. Doar biserica a ramas functionala pentru ca toti locuitorii, pe oriunde vor fi ajuns, cand mor vor sa fie ingropati in satul lor. Ne-a parut rau, citisem povestea satului si voiam neaparat sa ajungem dar intotdeauna trebuie sa ramana ceva nefacut ca sa te reintorci intr-un loc care ti-a placut. Noi trebuie sa revenim neaparat. Trebuie sa vedem Kastro, sa ajungem pe Ipsarion asa cum ne propusesem acum si nu in ultimul rand s-o gasim pe Europa.

Cu aceasta ocazie am aflat si ca sunt din ce in ce mai multe drumuri forestiere catre munti, facute de autoritati pentru a ajunge mai usor la incendii. Incendiul din anii 80 a fost devastator pentru insula care si-a pierdut o mare parte din fauna si flora si autoritatile au luat aceste masuri. Noi am crezut ca drumurile au fost facute in scop turistic si ne umplusem de admiratie pentru ca nu intelegeam totusi de ce asa multe, dar motivul principal era mult mai serios si ne-am scos palaria in fata unor asa decizii.

Pentru mancare am primit recomandari de la Stelios. El recomanda turistilor doar locuri in care si el mananca si cere patronilor de taverna respectivi, mancare buna si proaspata, plus servicii exemplare pentru ca altfel nu le mai trimite clienti. Cand ne intalneam ne cerea feedback care spune ca este foarte important pentru el si trebuie sa fie sincer. Stelios a fost angrenat putin in politica, i-a trecut insa, dar asta i-a dat o abilitate extraordinara de a comunica cu oamenii, ceea ce pentru un turist este o binecuvantare.

Cu mancarea ne-am organizat asa: micul dejun l-am luat la vila prin autogospodarire. Cand plecam la plimbare ne mai opream la o cafea, o inghetata, un desert... astfel ca foame ca lumea ni se facea pe la 14-15. Si am hotarat ca pentru pranz sa faca fiecare cum il aranjeaza si asta a insemnat cate un pita ghiros de 2.5 EUR, cate o salata greceasca de 4-5 EUR, o ciorba de vacuta sau de peste pe la Zorbas, taverna de langa noi, (7 EUR), o placinta, un covrig... si masa de seara sa fie cea principala cand ne intalneam toti, zaboveam mai mult, ne-am rasfatat cu fructe de mare si peste ca pentru asta venisem, care ne-a scos un alt banut din buzunar dar a meritat cu varf si indesat. Celelalte carnuri porc, miel... erau la fel de gustoase si mult mai ieftine. O sa va spun doar ce am mancat eu, in general, dar tin sa mentionez ca am fost 12, am mancat impreuna seara si tuturor ne-a placut la fel de mult tot ce am mancat.

Cand plec de acasa ma las foarte mult pe mana celui care ma serveste. Imi place sa incerc mancaruri specifice locului si n-am dat gres niciodata. Imi plac fructele de mare si pestele si in Thassos mi-am propus sa ma rezum cat de mult la asta. Am mancat exclusiv la recomandarea lui Stelios dupa cum urmeaza: in prima seara la taverna Zorbas de langa noi, chiar vis-à-vis de portul din Skala Prinou si la sugestia lui Zorbas (sau cum l-o fi chemand), eu am mancat creveti pregatiti cu un sos de usturoi, vin si orez cu legume si o pita calda, asemanatoare focaciei, foarte gustoasa, iar sotul meu o dorada regala rosie. Cu cate un pahar de vin si o portie de tzatiki, masa a facut 36 de EUR. Mesele noastre au fost cam pe aici, intre 25 si 45 de EUR cea mai scumpa, dar a fost numai una pe zi. De retinut ca la orice masa, cat de neinsemnata, am primit ceva din partea casei. Sticlele cu apa plata se pun pe masa cum te asezi, fara sa fie adaugate la nota, iar la sfarsitul mesei am primit intotdeauna un desert si daca mancam prea mult si un shot cu digestiv. Urmatoarea masa a fost la Fish Taverna din localitatea Klisma (ce nume!!!), serviti de Kostas care ne-a placut foarte mult si el pe noi si invers si a fost singurul loc unde am revenit. Am mancat o pasta de branza condimentata, sotul meu barbuni iar eu creveti saganaki. Binenteles un tsipouro mic la inceput (tuica grecilor, cu sau fara aroma de anason. Tot Stelios ne-a spus ca daca cerem tsipouro si nu facem remarca without anason vom bea uzo, bautura lor specifica), nelipsitul vin grecesc si masa a costat 35 de EUR. Din partea casei am avut o prajitura cu ciocolata, facuta in casa. In a treia seara am mancat la Taverna Stelios din Theologos, miel (1 kg ptr 4 persoane 25 de EUR) si renumitii ardei rosii copti si umpluti cu branza pe care ii mancam ca aperitiv mai mereu si pe care i-am descoperit in Corfu (4-5 EUR/portia). Am primit din partea casei, maruntaie de miel la inceputul mesei si prajitura la sfarsit (un fel de gris cu lapte si scortisoara, racoros, foarte bun). In penultima seara am mancat la Lykos Taverna, intre Skala Prinou, localitatea noastra si Skala Rachoniou. Daca Fish Taverna din Klisma este chiar din soseaua principala si se vede, la Lykos se ajunge un pic mai intortocheat dar merita neaparat sa mancati acolo, este un loc absolut superb. La sugestia ospatarului am mancat impreuna cu sotul meu un peste de care nu am auzit, Sinagrida - un peste rapitor “regele pestilor” si “pestele rege”, dupa cum ni s-a spus. Cam scump, dar deosebit de bun. Pestele a fost insostit de cartofi la cuptor, o portie de ardei cu branza prajita si alaturi de un tsipouro without anason si ½ kg de vin ne-a costat tot 35 de EUR. Din partea casei am avut fructe (banane si mere taiate cubulete) si gris cu scortisoara, ca si la Stelios, la Theologos. Pentru ultima seara ne-am intors la Klisma, la prietenul Kostas. Acolo ne-a placut cel mai mult, plus ca omul ne devenise foarte drag si voiam sa-l mai vedem o data. Cu 6 ani in urma a fost descoperit cu cancer de prostata iar acum avea metastaze pe piciorul drept. Daca nu ar fi marturisit asta unui amic cu care vorbise mai mult, nici nu ne-ar fi trecut prin cap ca are vreo suferinta. Este un om extrem de vesel si haios, taverna este a baiatului lui care locuia si lucra in Salonic iar el tot sezonul si-l petrecea acolo de cand baiatul deschisese taverna. Am mancat la recomandarea lui un peste Lucius, preparat cu un sos de lamaie si ulei de masline si daca pana acum in materie de peste, pe piedestal era zarganul, acum l-am adaugat si pe Lucius. Am mai avut o portie de tzatiki, nelipsitul tsipouro si un pahar de vin si masa asta a fost cea mai scumpa, 45 de EUR. Din partea casei am avut un digestiv si o prajitura buna, asemanatoare baclavalei. Si ca sa inchei despre mancare, am venit cu 2 kg in plus, din care unul s-a dus deja pe apa sambetei.

N-am avut noroc nici de o seara greceasca. Pentru ca era prea devreme, patronii de taverne nu se organizasera inca pentru asta. A sunat Stelios pentru noi la tavernele la care sunt seri grecesti, de obicei (Vasilis din Kazaviti, Augoustos din Theologos, Olga’s Place, undeva intre Skala Prinou si Skala Rachoniou) dar nici una nu avea asa ceva in nici una din zilele in care noi am fost acolo si ne-a parut foarte rau pentru ca era ceva asteptat. Fusesem in Corfu la seri grecesti si ne-a placut foarte mult. Data viitoare.

Trebuie sa mai stiti ca in toata insula este o singura piata traditionala, lunea, si ea are loc in Prinos, satul destul de aproape de noi (2 km). Am avut alte asteptari de la ea iar in final ne-a parut rau ca am pierdut o jumatate de zi pentru asta. Piata nu este deloc traditionala. Am gasit o singura taraba cu ulei de masline, de. ex, nici macar extravirgin si in rest, produse ieftine, de prin toata lumea. Erau multi bulgari cu marfuri de prin toate colturile lumii, dar nimic interesant. N-am reusit sa luam de acolo decat cateva fructe (cirese, nectarine...) care n-au fost grozave la gust. Nu trebuie s-o puneti pe lista, nu pierdeti nimic, este ceva gen Europa noastra.

Apropo de uleiul de masline, Stelios dar si Filipides un alt grec, cu care ne-am intretinut, patron al unei plaje noi, Porto Beach care acum se punea pe picioare (langa cariera de marmura si plaja Marble Beach) ne-au spus sa cumparam intotdeauna ulei extravirgin, pe eticheta caruia sa verificam intotdeauna aciditatea si sa fie «0,8, maxim 1. Daca il cumparam la cutii de tabla, cand desfacem cutia trebuie sa il mutam in sticle inchise la culoare si sa nu lasam aerul sa ia contact prea mult cu uleiul. Dop bun si tinut la racoare si intuneric, garantat 2 ani, chiar daca pe el scrie un termen de valabilitate de 1 an. Sunt doar constrangeri la care producatorii sunt obligati, legate de tot felul de acreditari, ISO...

Ati putea avea impresia plimbandu-va pe insula ca n-ati plecat de acasa. Insula este plina de romani, cred ca la 10 masini de romani vedeam una de Grecia. Nu ne-am mirat ulterior cand la taverne ti se ofera meniuri in romaneste, ofertele de la intrare sunt doar in romana la unele taverne iar destui greci au invatat romaneste.

Daca mai era nevoie de inca o dovada despre cat sunt grecii de relaxati, am primit-o intr-o seara tarziu, (era 22-22.30), cand iesisem la o plimbare in jurul casei si eram in drum spre un cataif bun, promis de Zorbas inca din prima zi cand am mancat la el. Am trecut pe langa o terasa deschisa, dar fiind noapte nu se vedea prea bine, si cineva ne facea cu mana “hello, hellooo” dintr-un grup de fete. Elena, gazda noastra, statea cu 4 fete la un pahar, fumau, vorbeau si radeau. Vreo 2 terase mai incolo ne trage de maneca Stelios, sotul ei si el intr-un grup de barbati care vorbeau tare si se distrau. Foarte relaxati si veseli si unii si altii. Nu stiu daca vreun proprietar de pensiune din Romania, care are casa plina de oaspeti, poate uita de griji si poate sa se relaxeze cu prietenii la carciuma. In alta seara, Stelios a venit la baietii nostri care erau pe terasa, cu o sticla de tsipouro si sotul meu a venit impresionat in urma discutiei care s-a prelungit pana dupa miezul noptii. Stelios are o alta optica despre politica, ... teoria conspiratiei... si a reusit sa-i uimeasca pe baieti cu pozitia lui. Si pentru ca am uitat sa spun in review-ul de cazare, spun aici, ca la sfarsitul sejurului, cand am platit, am primit chitanta pentru toti banii dati. Am avut insa si noi plangeri la Stelios legate de lipsa indicatoarelor la obiectivele de interes. Spre Giola, de ex, am gasit un panou mic, amarat, scris cu vopsea albastra sprijinit de un gard, puteam sa-l ratam linistiti. La fel ajungi la Maries, urmarind un carton si sageti albastre din loc in loc. Stelios si-a notat si a zis ca o sa abordeze autoritatile cat de repede.

E bine sa stiti si ca singurul centru medical, foarte bine dotat de pe insula este la Prinos si noi am avut mare nevoie de el chiar in a 2-a zi. Un membru al grupului a beneficiat de servicii medicale (analize, ecografie) fara sa plateasca nici macar un EUR.

Si daca am terminat cu generalitatile sa va spun si ce am facut noi.

Am ajuns in curtea vilei, in 28 mai, in jur de ora 15, dupa un drum bun pana la intrarea in Grecia cand am intrat in ploaie si asa a tinut-o pana ne-am culcat. Deprimant sa ajungi in concediu pe o asa vreme. Era si destul de frig pentru aceasta perioada iar noi nu eram deloc pregatiti cu haine mai groase. Deci in prima zi nu am facut mare lucru, pentru ca, chiar daca timp era, ploaia nu ne-a lasat. Asa ca ne-am cazat, le-am luat interviu gazdelor care ne-au dat umbrele, ne-au recomandat unde sa mancam, ce sa facem pe insula si am plecat spre portul Skala Prinou care era la aprox 500 de m, unde erau magazine si taverne. Am facut turul lor si ne-am oprit la Zorbas unde ne-a recomandat gazda sa mancam si am fost bucurosi sa consultam un meniu in romana si sa vorbim cu Zorbas la fel. Seara s-a terminat cu o plimbare prin port, plaja, supermarket si discutii cu romani care se plimbau pe strase, ca si noi.

Mai tineti minte oferta aceea de 1 EUR din timpul Targului de Turism de asta primavara? Se spunea atunci ca este teapa si ca sunt costuri aditionale pentru asta care duc la pretul unei excursii adevarate. Eiii, uite ca exista si cate-o pleasca d-asta. Ne-am intalnit cu romani care erau veniti cu aceasta oferta, 1 EUR cazare 7 nopti, cu mic dejun la studiourile Elektra si Calypso, destul de aproape de cazarea noastra. Platisera in plus doar 70 de EUR pentru transport cu autocar si feribot. Nu erau asa multumiti de cazare dar 1 EUR si la ce noroc de vreme am/au avut….

A doua zi, soarele era sus pe cer, cerul senin, nici urma de ploaie, asa ca ne-a mai venit inima la loc. Si asa a fost pana am plecat. Fiind o singura sosea pe insula, nu aveam decat doua variante pentru plimbarea din acea zi: sa o luam in stanga sau in dreapta. Am dat cu banul si am luat-o in dreapta iar dupa 16 km ne-am oprit in capitala insulei, Limenas. In drum am admirat o cariera de marmura, ceva atat de nou pentru noi, iar in Limenas am cautat Muzeul de Arheologie pe care voiam neaparat sa-l vedem. Pentru 2 EUR si cred ca este singura taxa de intrare pe care am platit-o pe insula, am vazut ruinele care nu au fost inca acoperite de pamant si descoperirile care sunt expuse in muzeu, colectii impresionante de sculpturi si ceramica antica, monede, bijuterii, inscriptionari si statuete. La intrare, atractia muzeului, Kouros, o sculptura provenind dintr-un templu dedicat lui Apollo, cu o inaltime de 3.5 m. Langa Muzeu este Angora Antica (Piata Veche), construita in apropiere de portul vechi. Aici se organizau mari adunari si se faceau schimburi de marfuri si alimente. Am ramas in Limenas pret de vreo 3 ore. Ne-am plimbat printre tarabe si magazine, am gasit in port un localnic care spala niste caracatite si am ramas tablou de cum o facea. Spala caracatitele in mare si apoi le punea pe pietre si le invartea iar din ele iesea o spuma scarboasa, care nu se mai termina. L-am pozat, filmat si ne-am uitat la el vreo 20 de minute si nu termina operatia. Ne-am mai plimbat si l-am vazut mai tarziu cum “vindea” caracatitele cuiva (cel mai probabil vreunei taverne). Am intrat si in magazinele de bijuterii ale renumitei fabrici IRIS pe care am gasit-o intr-o plimbare prin Limenaria dar care nu ne-a interesat pentru o vizita. Bijuteriile frumoase dar al naibii de scumpe. Deee, hand made, cum ne tot spuneau. La fel si cele de la Elektra, parca un pic mai frumoase, decat cele de la Iris. Am probat si eu un inel deosebit, dar sotul meu a zis “pas”. Inainte sa plecam, am mancat prin Limenas ghiros la 2.5 EUR, altii placinta cu bere, inghetata... ne-am rezolvat cu pranzul.

Din Limenas am intrat din nou in soseaua circulara si dupa vreo 8 km ne-am oprit la Panaghia, un satuc traditional grecesc construit pe coasta muntelui. Numele sau vine de la denumirea bisericii locale, un templu dedicat Fecioarei Maria. De aici ai o priveliste superba iar vizita la Izvoarele Dragostei va ramane ceva de neuitat. Acolo este o fantana, in piata centrala, inconjurata de copaci seculari, loc in care se aduna toata lumea la o cafea sau o gustare. Apa se rostogoleste pe strazile inguste cu destula repeziciune, printre case, pe sub podete, o imagine superba. Am vazut in Panaghia si Biserica, apoi am mers la fosta fabrica de ulei de masline si Muzeul fabricii. Am intrat si in magazin fara sa cumparam insa ulei de masline pentru ca facuse aranjamentele Stelios cu un producator particular. Stelios ne spusese ca in Panaghia cel mai bun miel il putem manca la Taverna Elena dar nu ne-a fost foame acolo asa ca am ratat. Si ne-am indreptat catre alt loc unde urma sa mancam miel bun, la Vasilis in Kazaviti. In drum, in Skala Rachoniou ne-am oprit la Muzeul Uleiului de Masline care era inchis iar la telefonul afisat pe panoul de la intrare nu ne-a raspuns nimeni. Intre Skala Sotiros si Skala Kallirachis ne-am oprit sa admiram o tabara de sculptura in marmura, in aer liber si am bagat motorina de la o statie situata chiar acolo, cu 1.26 EUR/litru, (convenabil, in Romania fiind o idee mai mult cand am plecat noi). La Vasilis in Kazaviti am ajuns la 17.15 dar boierul deschidea la 19. Pana atunci se relaxa, nu puteai sa bei nici macar un ceai. Asa ca am plecat de la el suparati si oricat ne-a fost de laudat nu l-am mai cautat pentru mancare. Locul in care este asezat insa este superb, am revenit in Kazaviti in alta zi si a ramas satul care mie mi-a placut cel mai mult in Thassos. In drum spre Taverna din Klisma unde urma sa mancam, trecand din nou prin Skala Kallirachis, ne-am oprit sa admiram casutele de pescari, rustice, de la malul marii, unde pescarii vin cu pestele, dar este si un loc pe care il folosesc in timpul culesului de masline.

Dupa ce am mancat, in drum spre casa, ne-am oprit iarasi la Skala Kallirachis, undeva in centrul localitatii, unde se deschide o zona mai larga catre mare, cu niste diguri si cum se pregatea un apus de soare am zis sa-l vedem si noi. Unii baieti carora nu le lipseste undita din portbajaj si-au scos sculele (!) si ne pregateam sa zabovim un pic pe acolo. Ne-am catarat pe pietre, am facut poze, cand vedem un membru al grupului schimonosindu-se la fata in timp ce se opintea sa urce pe niste pietre. O durere cumplita a apucat-o in cateva secunde, aproape ca nu mai putea sa respire iar zona pe care o arata era cea a rinichiului astfel ca ne-am dat seama ca probabil are o piatra care a luat-o la vale, lucru de care ea habar nu avea. In 10 minute eram in cabinetul medical al Centrului de Sanatate de la Prinos de care va spuneam. In cabinet erau vreo 5 persoane, medici si asistente si toate luau parte la actul medical, consultandu-se intre ei. I-au facut analize si o ecografie, au confirmat intr-adevar existenta unei pietre care din cauza efortului s-a deplasat si i-au prescris un tratament. Nu a costat nimic, ne-am dus la farmacie care era deschisa (la 21.50), a luat 2 dintre cele 3 medicamente si farmacistul a pus mana pe telefon, a sunat la medic la spital pe care l-a intrebat ce face in situatia asta cand nu are unul din medicamentele prescrise. Medicul i-a spus ca nu-i nici o problema ptr seara aceea, dar pana a 2-a zi la pranz farmacia sa il aiba. Asa a si fost. Din fericire a doua zi pacientul era ca nou si ne-am vazut de excursie linistiti. Doar ca n-a facut baie, in rest a mers peste tot fara sa mai acuze vreo durere pana la terminarea sejurului. Credeti ca vom apuca si noi zilele in care sa fim tratati asa in Romania? Cand farmacistul pune mana pe telefon si suna medicul de la care venim sa-i spuna ca nu are un medicament si ce face el in situatia asta?

A treia zi din nou in soseaua circulara si am mers pana la Marble Beach (Makriamonos) , plaja de marmura. Linistita, frumoasa, apa buna, am facut baie, am adunat pietricele, unii au incercat iar sa pescuiasca, am ramas acolo vreo 2 ore. Am mers apoi catre cariera de marmura care era dupa o cotitura de plaja. Acolo am gasit o noua plaja, Porto Beach, care urma sa fie data in folosinta in 2 saptamani. L-am cunoscut pe Filipides cu care am vorbit despre masline si ulei de masline, despre plaja care era a lui ca si cariera de marmura si pentru ca se vedea un drum forestier prin padure l-am intrebat daca ne scoate undeva ca sa nu ne intoarcem din nou in sosea, pe acelasi drum. Ne-a spus ca iesim din el la Skala Potamis si ca masinile noastre nu au nici o problema. La Marble Beach dar si aici la cariera de marmura, in muntii aceia de spartura de marmura fina, alb cat vezi cu ochii, am facut niste sedinte foto. Ne-am amuzat grozav pentru ca ele au fost separate, fetele impreuna, baietii la fel si ne-am intrecut in figuri de fotomodele. Cei mai multi, de categorie grea, la propriu. S-au amuzat uitandu-se la noi si oamenii din jur. Drumul forestier, prin munti, dar chiar pe marginea marii a fost ceea ce am vazut eu cel mai frumos in Thassos, cu view-uri extraordinare, pe care vi-l recomand daca ajungeti acolo. Pana la Chrissi Ammoudia, prima localitate in care am ajuns ne-am oprit de vreo 4 ori ca sa admiram. Am facut o escala la Skala Potamis, o localitate de litoral care mi s-a parut ca Eforie a noastra, am mancat acolo la Mama’s Taverna tot ghiros si am baut Mytos, berea traditionala si am trecut alaturi la o cofetarie foarte aratoasa unde am mancat baclavale si niste cosulete umplute cu crema, ceva specific Salonicului, dupa cum ne-a spus baiatul care ne-a servit.

Am trecut apoi prin Kinira si de aici unii s-au dus pentru o sesiune de plaja la Paradise Beach, altii ne-am continuat drumul pe soseaua principala, ne-am oprit la Schitul Ioanide si apoi la Manastirea Arhanghelului Mihail, frumos asezata pe o stanca deasupra nivelului marii cu o vedere nemaipomenita la Marea Egee si la Muntele Athos. In parcarea manastirii am intalnit langa masinile noastre 2 perechi de tineri pana in 25 de ani, veseli, care se pregateau sa intre. Ne-au auzit vorbind romaneste si ne-au spus sarut mana ceea ce mi s-a parut nemaipomenit. Am schimbat cateva vorbe si i-am admirat pentru ca erau asa pasionati de calatorie. Cine zice ca tinerii nostri nu sunt cum ar trebui? Dupa manastire am facut mai multe orpriri pentru view, si am vazut-o cocotata pe stanca din mai multe locuri.

Am cautat apoi indicatorul de Giola despre care stiam ca trebuie sa-l vanam cu atentie pentru ca este un panou mic scris cu vopsea albastra pus undeva jos, la baza unui gard situat in dreptul localitatii Astris, intre Potos si Mrea Arhanghelului Mihail. Spre Giola am mers pe un drum forestier bun, pana intr-un golfulet. Acolo am parcat masina cu toate ca mai puteam sa mergem 900 de m pana la o parcare amenajata, dar am vrut sa mai facem si cativa pasi. De la parcarea amenajata este o potecuta pana jos, la mare, marcata cu sageti albastre, iar acolo se deschide in fata ochilor Giola, o minunata piscina inconjurata de stanci, supranumita si piscina sirenelor. Sa nu ratati locul.

Ne-am intors apoi la Potos pentru a merge in satul Theologos, un drum de vreo 10 km, unde ne dadusem intalnire pentru masa de seara. Pe drum ne-a sarit in cale un jder, nu mai vazusem vreodata. Tot drumul este plin cu panouri de reclama pentru taverna Augoustos care este prima cand intri in sat, foarte aratoasa, dar noi am ales-o pe a doua, la Stelios, dupa numele gazdei noastre si ne-a placut mult. Theologos este un sat cu case simple, construite in stil macedonean, cu arhitectura deosebita si acoperisuri din piatra. Dupa Kazaviti mi-a placut cel mai mult. Sunt multe taverne in Theologos care, se spune, folosesc numai alimente si condimente cultivate aici.

Ziua a patra a fost cea mai frumoasa pentru ca am descoperit Kazaviti, satul care mie mi-a placut mult, mult. La intrarea in sat este un indicator la dreapta catre Manastirea Agios Pantelimonas, construita ca o cladire in anul 1843 si transformata in biserica in anul 1987. Ne-am indreptat catre ea pe un drum de munte cu serpentine si o sosea foarte buna. Ne-am oprit de mai multe ori pentru a admira peisajele superbe catre Prinos si Kavala. La manastire trebuie sa suni la poarta, a venit o maicuta nu foarte prietenoasa, ne-a spus ca trebuie sa lasam absolut tot la masina, telefoane, posete, orice, ne-a asteptat rabdatoare sa facem asta si cand nimeni n-a mai avut nimic prin mana ne-a bagat in curte, ne-a imbracat si am vizitat vechea biserica si pestera cu apa sfintita. N-am avut voie sa facem poze si n-am facut. Se spune ca in pestera in care este un izvor cu apa sfintita (din care am baut si noi apa) s-a gasit o icoana a Sf Pantelimon si ca in cinstea lui s-a construit manastirea. De la manastire am cumparat dulceata de nuci verzi (o cutie de 1 kg-6 EUR) si am descoperit o fotografie a lui Arsenie Boca, la casa de bani. Maicuta ne-a spus ca ea nu reusise sa ajunga in tara noastra, dar niste rude ale ei fusesera la Prislop si de la ele avea fotografia.

Ne-am intors in Kazaviti, am parcat masinile putin dupa taverna lui Vasilis (cu mielul cel mai bun), acolo unde sunt niste indicatoare catre zonele de interes din sat. Am ajuns la Piata cu Platani, un superb loc de luat masa la umbra unor platani de sute de ani si am cautat Cafeteria traditionala greceasca Anifori (sper sa nu-i fi pocit numele), pe care o zarisem pe un indicator. Am gasit-o, am baut o cafea greceasca intr-un loc absolut deosebit, ne-am intors la Piata Rodia si apoi am mers catre vechea moara. Un sat ex-tra-or-di-nar de frumos.

Am revenit in sosea ca sa mergem catre Maries, un orasel de munte, inconjurat de paduri pentru al carui nume exista 2 versiuni. Una spune ca marea majoritate a femeilor purtau numele “Maria” iar alta ca 2 femei cu numele “Maria” au fost salvate dintr-o invazie a piratilor. Dar pana am ajuns acolo am trecut din nou prin Skala Kallirachis si am auzit niste zgomote dinspre mare. Ne-am dat jos, am iesit pe un gang catre casutele de pescari si acolo pe pietre niste greci bateau la caracatite cu niste funduri de lemn. S-au bucurat cand ne-au vazut cu aparatele foto, si ne-au pozat mandri, nevoie mare. Acelasi lucru il vazusem la grecul acela in Limenas, in prima zi, dar aici treaba era mai elaborata. Dupa ce le-au batut, le bagau intr-o betoniera ca sa le scoata spuma aceea. Era deja o treaba industriala. Foarte interesant! Habar nu aveam ce patesc caracatitele pana ajung in farfuria noastra.

Revenind la Maries, este sosea asfaltata pana acolo, dar indicator ioc. Este unul asemenea celui de la Giola si trebuie sa fii atent pentru ca intr-o curba, brusc in dreapta, se trece pe sub un pod si este in iarba o tabla care vrea sa fie un indicator. Se merge cu masina pe drum asfaltat cum spuneam 12-15 km pana aproape de cascade si pestera elfilor. Inainte cu vreo 3 km ne-am oprit la o taverna Bethel, unde am mancat o salata greceasca foarte buna (5.50 EUR pentru 2 persoane) si din partea casei am primit felii de mere golden stropite cu dulceata sau sirop de rodii, deosebit.

Pe drumul catre Maries, toata valea, numai livezi de maslini si stupi de albine. Unde este indicatorul catre prima cascada trebuiesc parcate masinile si acolo este un barbat care vinde miere de albine de toate felurile. Am gustat din cateva si am cumparat pentru 5 EUR/borcan de 400 de grame, miere de pin cu susan si miere de pin cu un fruct specific Thassos-ului, asemanator dovleacului, dar nu ne-am inteles asupra denumirii. La gust foarte bun si arata ca un gem de gutui al nostru.

Prima cascada este mai mare si mai spectaculoasa. Celelalte 3 erau mici, pe langa una am trecut fara sa-mi dau seama ca este acolo. Lacul era colmatat dupa cum spuneam la inceput din cauza ploilor dar ne-a confirmat si domnul cu mierea ca va fi la locul lui in cel mult o luna. Pestera elfilor este de fapt o scorbura, nu cine stie ce, dar drumul pana acolo a fost deosebit de frumos si plimbarea prin padure de la o cascada la alta si la pestera, de asemenea. In plus in ce mai ramasese din lac se vedeau niste pesti atat de mari ca pescarii nostrii au dat in balbaiala si nu-i mai puteam lua de acolo.

Din acest punct, al baracii cu miere, era singurul drum forestier pe care se ajunge cu masina pe varful Ipsarion dar domnul cu mierea ne-a spus acelasi lucru ca si ceilalti, ca nici un drum nu era practicabil. Oricum noi ne dusesem in Thassos chititi sa ajungem pe Ipsarion cu piciorul, nu cu masina, asa ca am lasat-o pe alta data.

Nici la Maries n-am fost toata gasca, dar ne dadusem intalnire la cea de-a doua taverna recomandata de Stelios pentru fish, Lykos Taverna, asa ca ne-am indreptat catre ea, care este asezata chiar pe plaja ca si cea din Klisma dar pe o plaja de nisip fin. Ea ne era destul de aproape de casa si pentru ca am ajuns mai devreme, contra unei inghetate de 2 EUR ne-am asezat pe sezloange si am facut si un pic de plaja.

In a cincea zi, care a fost o zi de luni, am fost la Piata Traditionala din Prinos, unde am pierdut o jumatate de zi, dar n-as mai repeta experienta.

Am mers apoi in satucul nostru Dasylio si vreo 3 ore am stat la plaja noastra, tot de nisip, care era vis-a-vis, la care nu apucasem sa ajungem, si am beneficiat de sezlonguri, masute si umbrele, contra unei beri. Am facut baie, apa foarte buna, am mers pana la Zorbas, taverna de langa noi si am mancat o ciorba foarte buna de vacuta (7 EUR) si cand ne-am plictisit de atata perpeleala pe o parte si alta am plecat catre satul Rachoni si Agios Giorgios, sate de munte, traditionale, destul de aproape de noi, ca sa bem o cafea. Am descoperit la Rachoni o fabricuta de ulei de masline organic, am intrat, am vizitat-o, proprietarul ne-a tot povestit cum scoate uleiul de masline, ne-a aratat instalatiile, dar nu ne-am indurat sa cumparam. Era 35 de EUR cutia de 5 l dar Stelios ne spusese sa nu cadem in plasa lui “organic” pentru ca pe insula toate sunt organice si bio. Nu exista poluare, nu exista industrie, asa ca este suficient daca cumparam extravirgin, cu aciditate sub 0.8.

Cam asta a fost sejurul nostru. Urmatoarea zi am eliberat camerele, ne-am despartit de Stelios cu promisiunea ca vom reveni, ne-am oprit la un supermarket mare, din drumul catre Limenas de unde am mai luat dulciuri, ulei de masline cine a mai vrut (22 EUR cutia de 5 l, aciditate «0.8) si biscuiti pentru pescarusi si ne-am imbarcat pe feribotul de 10.30. Am mai facut o escala in Keramoti pentru o placinta calda cu spanac si un capuccino si apoi directia catre casa. Cu alta escala la Veliko Tarnovo de vreo 2 ore pentru ca nu puteam sa trecem pe langa el fara sa mancam la Shtastlivetsa si am ajuns acasa in jur de 21.

Ne-a cucerit Thassosul iar prietenii bat din pinteni sa ne intoarcem la toamna. Pentru mine e prea repede, o sa las un timp sa mi se faca dor, dar sigur ma voi intoarce. Trebuie neaparat sa revad Kazaviti, este ceea ce mi-a placut cel mai mult in Thassos. Apoi in ordine au fost, drumul forestier de la cariera de marmura Marble Beach pana la Skala Potamis, pe marginea marii, satele Theologos si Panaghia, Maries, Giola si drumul catre Manastirea Pantelimonas. Ar trebui sa ma opresc ca incep sa le insir iar pe toate si am facut-o deja in review.

… Si n-am gasit-o nici noi pe Europa. Nici baietii nostri pe Zeus care sperau ca le va impartasi din experienta numeroaselor lui aventuri amoroase. N-a fost sa fie, de data asta. Este clar ca o sa-i mai cautam pentru ca ne-au ramas ceva cotloane neverificate. Dar ce v-am povestit ca am gasit a meritat tot efortul.

---

VIZUALIZĂRI: 8717 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI