Plataria, vechi sat de pescari la Marea Ionică sau sinonimul liniştii în vacanţă

TIPĂREȘTE

Într-o altă zi reuşită de septembrie, spre finalul vacanţei noastre de anul acesta din Parga, ne-am decis să o luăm spre nord, să depăşim Sivota având că destinaţie finală Plataria, despre care ştiam că este un mic port la Marea Ionică, vechi sat de pescari.

Trebuie spus că din Parga se poate ajunge la Plataria în două moduri: fie mai rapid, pe şoseaua naţională ce leagă Igoumenitsa de Preveza, până la care, din Parga sunt 10 km, şi mai apoi încă 27 km până în Plataria, în total 37 km, sau alegând varianta ceva mai lungă, de peste 40 km, de drum ce urmăreşte ţărmul Marii Ionice, considerat a fi secundar. Evident că noi am optat, fără să stăm deloc pe gânduri, pentru cea de-a doua varianta, îndrăgostiţi, fiind, fără leac, de combinaţia măiestrită a naturii: mare-munte la un loc, in armonie perfectă. Dacă drumul către Sivota era „rulat”, deja, de câteva ori, şi trebuie menţionat de o frumuseţe fără pereche, cu prelungirea sa către Plataria urma să facem cunoştinţă în cel mai scurt timp. Nici de această dată nu ne-am înşelat, căci după ce am lăsat în urmă Sivota, peisajul oferit nu are asemănare, chiar dacă de la Sivota la Plataria ţărmul nu mai este atât de „dantelat” şi presărat cu plaje precum cel dintre Parga şi Sivota.

După ce se parcurge o bună distanţă pe „sus”, drumul fiind căţărat pe înălţimile dealurilor din imediata vecinătate a marii, acesta începe să coboare, nu înainte să cotească la dreapta. Din când în când se poate admira panorama în locuri ceva mai largi, special amenajate. În faţă se deschide ochilor un golf întins, mărginit de dealuri „burtoase” în părţi, le-am numit „burtoase” pentru că au exact forma unor „burţi” bombate, unite între ele, fără spaţiu. Ei, în golf s-a „dezvoltat” Plataria, care, aşa cum sugerează numele, înseamnă platou. La intrare există pe stânga, pe ţărm, un camping şi, cocoţate pe dealuri, câteva complexuri de vile de inchirat.

Plataria nu este o localitate mare, are o populaţie de aproximativ 1.000 locuitori, care în timpul sezonului, se triplează sau cvadruplează. Ocupaţia lor principala ţine de mare: pescuitul şi ar mai şi navigaţia, fără de care pescuitul n-ar fi posibil. Vizavi de Plataria se află vârful sudic al insulei Corfu, numit Asprokavos, de care o desparte un „canal” îngust de nouă mile marine. Plataria este construită între două vârfuri :Agionisi (Insula Sfânta) şi Hironisi (Insua Porcului).

În locul în care este astăzi aşezată Plataria, în secolul al doilea D. C., era situată vechea cetate a lui Ptolemaius (Ptolemeu, celebrul matamatician, geograf şi astronom grec) numită Almini, şi până în vremurile bizantine din secolul al VII-lea, inclusiv, se numea Kalomini. Între dealurile Platariei şi Sivotei s-ar află ruinele cetăţii preistorice „Vrachora”, ne dezvăluie surse istorice.

Turiştii vor găsi în Plataria o mulţime de restaurante cu peşte şi fructe de mare proaspete şi cafenele situate chiar în portul de agrement. Noi am petrecut o zi foarte agreabilă în Plataria, de cum am sosit, ne-am plimbat prin orăşel, am explorat străduţele paralele şi perpendiculare cu marea în căutare de magazine cu suveniruri. Cum n-am prea găsit mare lucru, ne-am „axat” pe zona portului şi a plajei lungi dispusă pe lungimea golfului, separate de un râu care se varsă în mare şi peste care trece un pod. Portul din Plataria este mai mic faţă de cel din Sivota, şi mai mare faţă de cel din Parga. Este folosit în special de pescari cu vasele lor de pescuit, mai mari, sau mai mici, însă am remarcat şi ambarcaţiuni mai deosebite, tip iaht.

Am sesizat repede că, prima limba străină vorbită în Plataria, este italiana, nu engleza aşa cum eram obişnuiţi în Grecia, turiştii în proporţie covârşitoare provenind din Italia vecină. Localnicii ne-au luat şi pe noi drept italieni datorită asemănării limbii noastre cu italiana, lucru, care de ce să nu recunosc, mi-a convenit pentru că mai sunt, încă din păcate, greci care-i tratează preferenţial pe turiştii români, deşi, în multe privinţe, îi depăşim pe alţi străini.

În singura prăvălie de suveniruri din port pe care am găsit-o, proprietarul crezându-ne italieni, a ridicat volumul radio-ului din dotare din care răsuna o melodie în limba italiană, vrând, desigur, să fie ospitalier. I-am spus că suntem români după ce ne-a întrebat de unde suntem şi n-a fost prea încântat pentru că România, abia ce învinsese cu trei zile în urmă la fotbal echipa Greciei şi, încă, suferea. Discuţia cu acesta, însă, a fost foarte agreabilă, ne-a spus că este atenian, însă mama sa era originară din Plataria şi-şi deschisese acest magazin cu ceva ani în urmă, mai mult din considerente sentimentale. A vrut să afle ce căutam pe-acolo, şi după ce i-am răspuns că suntem în vacanţă, i-am mărturisit că este al nouălea an consecutiv, când îi vizităm ţară în acest scop. Vizibil încântat, ne-a întrebat despre locurile în care ne-am petrecut vacanţele, şi, sesizând că Peloponezul nu a fost menţionat, şi-a permis să ni-l recomande cu căldură şi să ne dea câteva sfaturi în vederea unei potenţiale vacanţe în această regiune a Greciei. L-am dat gata cu teoria mea despre provenienţa numelui Kalamata, după ce am fost de acord, de ambele părţi, că măslinele din această regiune sunt cele mai faimoase din Elada. În final ne-am despărţit după aproape o oră, timp în care nu ne mai săturaseram să povestim şi de-o parte, şi de alta, ce mai, o reală plăcere să dialoghezi şi să socializezi cu localnicii!

Ne-am dus apoi la plajă, ademeniţi de frumuseţea acesteia pe care o remarcaserăm încă de la început. Plaja are o lăţime de cam 15-20 metri, însă punctul forte al său este lungimea, de cam 3 km, practic, aproape toată lungimea golfului. Este îmbrăcată în nisip auriu, nu foarte fin şi bine organizată cu duşuri, toalete, şezlonguri şi umbrele ce aparţineau tavernelor de peste drum. Intrarea în apă este lină, iar în apă, pe fundul mării am simţit sub tălpi nisip foarte fin, aproape mâlos.

La şezlongurile pe care ne-am hotărât să le ocupăm, a venit în grabă un ospătar care ne-a întrebat imediat:”Parlare italiana? ” şi raspunzandu-i că nu, a dovedit că şi engleza lui era aproximativ comprehensibilă. Ne-am petrecut ceva vreme într-o relaxare totală, fără nici o apăsare, cuvântul de ordine fiind liniştea.

Spre seară, după ce împletiserăm şi de dată această plaja, băile, locuri şi oameni noi, ne întorceam în Parga cea dragă sufletelor noastre cu mulţumirea că şi acea zi fusese una grozavă.

---

VIZUALIZĂRI: 8873 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI