Insula Skiathos – mirajul insulelor grecești

TIPĂREȘTE

Grecia a fost și este fruntașă în topurile locurilor unde își petrec românii vacanța de vară, fie în stațiuni pe continent, fie în frumoasele insule. Mirajul insulelor grecești este puternic, toți ne dorim să ajungem în locuri mirifice precum Santorini, Zakynthos, Mykonos, Skiathos, Rhodos, Creta, Corfu, Lefkada, etc. Foarte mulți români își petrec concediul în cea mai accesibilă insulă grecească față de România, ca distanță și preț, și anume Thassos.

În 2007 am avut inspirația ca în cadrul unicului concediu petrecut în Grecia, în stațiunea Olimpic Beach (Olympiaki Akti), să alegem o croazieră în insula Skiathos. Este croaziera clasică oferită de sumedenia de agenții aflate pe Riviera Olimpului, cu plecare la ora 5.00/6.00 dimineața și întoarcere după apusul soarelui. Mă bucur că am ales această croazieră atunci și am putut „gusta” din parfumul unei frumoase insule grecești. Transportul până în portul Volos s-a efectuat cu autocarul, de aici fiind preluați de un vas de capacitate medie ce făcea parte din „Mount Athos Lines”.

La ora 9.00 părăseam portul Volos și începeam aventura în apele destul de liniștite ale golfului Pagasetic. Răcoarea dimineții și briza mării ne-a făcut să ne îmbrăcăm cu hanorace și jachete. Vaporul, pe care răsuna o muzică în surdină, a mai făcut o oprire într-un mic port, posibil Agios Kiriaki, dacă mă uit bine pe hartă. La ora 11.30 am sosit la plaja Koukounaries, prezentată ca fiind cea mai faimoasă plajă a Skiathos-ului. Numită și Chrisi Ammos plaja este înzestrată cu un nisip fin și o apă clară de culoare azurie. Lată de aproximativ 15m se întinde pe o lungime considerabilă și este mărginită de o pădure de pini, rezervație naturală, de unde provine și numele plajei, care în traducere înseamnă „conuri de pin”. Vaporul ne-a debarcat la un ponton, într-o margine mai stâncoasă a plajei, într-un port amenajat pentru ambarcațiuni de mici dimensiuni. Aici am avut 2 ore la dispoziție pentru a face plajă, a ne bălăci în apa limpede ori a cutreiera puțin împrejurimile. Un șir de umbreluțe cu pălărie de stuf înfrumusețau plaja cu nisip fin, la câțiva pași distanță se afla pădurea de pini de piatră cu umbră suficientă și un miros plăcut de conifere. Pe plajă se puteau închiria bărci pentru practicarea diverselor sporturi nautice ori plimbări de agrement cu salteaua, banana, etc. După o repriză de baie binemeritată am pornit un pic la „inspectarea” zonei, am traversat pădurea de pini (un minus mare am dat atunci utilizării acestei perdele vegetale ca loc de wc public) și am ajuns pe malul unei lagune: Koukounaries Dimou Skiathou, un refugiu al vieții sălbatice cu statut de rezervație naturală. Deasupra plajei se înalță un resort numit Skiathos Palace Hotel, care de la înălțime oferă probabil priveliști de vis asupra Mării Egee.

Vine timpul îmbarcării, șirul de călători se îndreaptă spre vapor care pornește spre cea de-a doua destinație a zilei: orașul Skiathos. Casele albe cu acoperișuri roșii apar cocoțate pe înălțimile naturale ale insulei; stăm lipiți de balustrada vasului și sorbim cu nesaț imaginile ce trec prin fața ochilor. Vasul ancorează la chei și din nou suntem anunțați că avem două ore la dispoziție pentru a vizita orașul ori pentru a mânca la o tavernă. Coborâm entuziasmați, trecem pe lângă frumoasele taverne din port și facem o scurtă incursiune pe micuța peninsulă numită Bourtzi. Aici se află ruinele vechii fortărețe venețiene. Clădirea unei vechi școli, construită în 1906 în centrul peninsulei, a fost transformată într-un centru cultural ce găzduiește conferințe și alte evenimente. Printre plantele imense de limba-soacrei observăm o superbă imagine de ansamblu a portului. Timpul ne presează și pornim către biserica ce am observat-o sus, deasupra orașului. Casele, înghesuite una în cealaltă, lasă spații mici de trecere de cele mai multe ori. Văruite în alb, cu ferestre și uși albastre de cele mai multe ori și cu balcoane pline de flori roșii ori mov, construcțiile impresionează pe turist. Taverne găsim în multe locuri, începând din port până pe cele câteva străduțe comerciale, mai late. O mulțime de mici magazine te îmbie să le calci pragul pentru ați scălda ochii în mii de culori. Găsim o cale îngustă ce urcă prin orașul relativ nou (ridicat începând din anii 1829-1830 pe ruine antice), printre o mulțime de flori. Alb, albastru și roșu sunt culorile ce predomină. Ajungem pe platoul bisericii Sf. Nicolae (Ekklisia Agios Nikolaos) unde se află un punct de belvedere asupra orașului și portului Skiathos. Peisajul e foarte frumos, un imens ferry-boat tocmai intra în port. Turnul clopotniță, dotat cu ceas, are un farmec aparte fiind o îmbinare de roșu cu alb. Ne grăbim să coborâm spre port pentru a avea timp să savurăm o bere rece și un souflaki la una din tavernele înșirate una după alta. Stăm la masa acoperită cu acele fețe de unică folosință, decorată cu delfini, și privim la forfota din port. Ne încadrăm în timp și mai avem timp de câteva fotografii în port.

Vine ora plecării, ne îmbarcăm și părăsim ușor dana portului Skiathos. În siajul vasului rămâne orașul alb-roșu și pinii verzi. Căpitanul înviorează atmosfera cu jocuri și dansuri tradiționale grecești implicându-i și pe turiști. Ne îndreptăm spre Volos în lumina portocalie a unui blând apus. În urmă rămâne insula Skiathos și bucuria de a fi vizitat acele locuri.

---

VIZUALIZĂRI: 1829 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI