Paralia Dionysiou, sau prea multă linişte strică...

TIPĂREȘTE

Unde mergem la anu’ la mare?

Asta e întrebarea pe care i-o pun soţului – invariabil – la fiecare început de decembrie, căci inexplicabil, dar de cum se aprind luminile de Crăciun în Bucureşti, în mintea mea se produce un declic: sărbătorile de iarnă mă fac automat să mă gândesc la vacanţa de vară. Spuneţi şi voi dacă sunt sănătoasă la cap... =))

– În Grecia, îmi răspunde la fel de invariabil Adrian.

– Nici să nu te gândeşti! Mergem în Grecia, îmi retează vorbele consortul.

Chiar nu ştiu de ce mă mai obosesc să-l întreb. :D

Deci veşnic dilemă: unde mergem în Grecia?

Anul ăsta, după socoteli îndelungate legate de cheltuielile aferente celorlalte vacanţe (una dintre ele fiind programată după sejurul din Grecia), socoteli din care rezulta că la finalul verii prin buzunarele noastre va cam sufla vântul, am ajuns la concluzia că musai e să ne mai domolim niţel avântul, cu alte cuvinte să ne mulţumim cu o destinaţie mai apropiată de casă şi mai modestă ca preţuri, fără cazări de tranzit dar cu suficiente atracţii prin preajmă care să ne ţină ocupaţi.

Iar câştigătoarea a fost Paralia Dionysiou sau, mai pe româneşte spus =)), Dionisos Beach.

Care-i treaba cu Dionisos ăsta?

Probabil că puţini dintre voi, oricât de iubitori ai Greciei aţi fi, aţi auzit de Paralia Dionysiou, dar mulţi aţi auzit sau chiar aţi fost în Nea Moudania, în Peninsula Halkidiki, la intrarea pe braţul Kassandra. Ei bine, voi lua Nea Moudania ca punct de reper şi voi zice că locul ce ne-a fost gazdă timp de 7 zile şi 8 nopţi se află la circa 4 km vest de oraşul sus-numit, de care îl desparte Paralia Portaria, în timp ce în partea opusă vecin îi este Mouries. Distanţa faţă de Salonic este de vreo 55 km iar accesul nu se face direct din şoseaua expres Salonic-Nea Moudania, ci fie ieşind de pe ea urmând indicatorul Nea Plagia-Flogita-Mouries-Paralia Dinonysiou, fie, aşa cum am făcut noi (pentru că am ratat această ieşire), trecând prin Nea Moudania şi cotind la dreapta pentru a ne înscrie pe ceea ce pe harta Google apare drept „Epar. Od. Neon Moudanion-Neas Kallilktatias”, adică drumul secundar paralel cu şoseaua expres din care se intră în fiecare localitate în parte, între ele fiind pârloage ce vor fi cu siguranţă ocupate, în caz că businessul va merge bine, de alte şi alte noi vile. În dreptul lui Dionisos veţi zări de cealaltă parte a şoselei o biserică nouă, în stil bizantin, dar prea mare după gusturile mele, semn că nu numai la noi, la români, a pătruns moda aceasta a lăcaşurilor de cult mult prea spaţioase şi că şi în alte ţări ortodoxe opulenţa a ajuns să fie confundată cu evlavia! Nu vreau să insist pe această temă, am făcut-o deja la articolul despre oraşul Făgăraş vezi impresii, când am amintit de noua catedrală ortodoxă cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul.

Vă previn că din Nea Moudania semnalizarea e foarte slabă (am văzut un singur indicator către Dionysiou) şi dacă nu aveţi GPS veţi fi nevoiţi să vă ghidaţi după instinct. Oricum, într-un fel sau altul tot veţi ajunge la destinaţie, de rătăcit n-aveţi cum, că doară nu vă aflaţi în cine ştie ce metropolă! =))

Un caroiaj perfect!

Dionysiou nu e sat (căci nu e locuit în extrasezon), dar personal nu l-aş înainta la rangul de staţiune, fiind prea mic. E... o paralie :D, adică o întindere de nisip în dreptul căreia s-au ridicat vile şi strictul necesar în materie de magazine. Şi atât!

Numai că nimic nu a fost lăsat aici la voia întâmplării, proprietarii fiind obligaţi să se conformeze schiţelor urbanistice. A rezultat o chestie care mi s-a părut amuzantă: toate construcţiile au fost încadrate într-un dreptunghi perfect, format din străzi paralele, respectiv perpendiculare pe ţărm ce se intersectează în unghiuri de 90 de grade. E ca şi cum un desenator tehnic obsedat de geometrie s-ar fi încăpăţânat să traseze arterele, refuzând să se abată chiar şi cu un milimetru de la proiectul de pe planşetă. Ceea ce probabil că s-a şi întâmplat!

Şi drept dovadă a meticulozităţii împinse până la extrem a arhitectului responsabil cu planningul acestei aşezări, arterele paralele cu ţărmul au fost botezate „avenues”, fiind numerotate de la 1 la 6, iar cele perpendiculare pe ţărm (10 sau 12) se cheamă „streets”. Ca la New York, ce mai! =)) Noi am stat pe 4th Avenue and Aristotelous, adică a patra stradă de la plajă, socotind şi faleza.

În mod la fel de riguros s-au amplasat câte două clădiri, perfect aliniate, pe fiecare latură a grilelor astfel formate, aşa încât vila sau magazinul respectiv să aibă intrare atât de pe „street”, cât şi de pe „avenue”. Impresia de unitate dar şi de monotonie este amplificată şi de aspectul vilelor, toate cu două etaje (plus, la unele, mansardă), cu terase late apărate de copertine sau umbrele şi zugrăvite în culorile pastel: alb, bej, gălbui, bleu. Judecând după mărimea şi dispunerea camerelor, apreciez că majoritatea vilelor oferă apartamente cu un dormitor şi living cu chicinetă sau apartamente cu două dormitoare plus living, şi nu studiouri. Prin urmare, Dionisos ăsta se adresează în mod special familiştilor. De reţinut!

Vilele nu au probabil mai mult de 20-25 de ani vechime iar la multe din ele parterul este „open”, adică neamenajat, fiind folosit pe post de garaj – deşi, cel puţin în septembrie, pe stradă era suficient spaţiu de parcare – sau ca loc de taifas ferit de soare, cu mese şi scaune. O altă întrebuinţare aveam să o descoperim într-o seară. Dar despre asta, ceva mai încolo în review. Printre vilele cu apartamente de închiriat am zărit şi două sau trei case fără etaj, despre care presupun că aparţin unor familii de greci care vin acolo ca să-şi petreacă vacanţele şi/sau weekendurile. După cum vă spuneam, Paralia Dionysiou nu e locuită decât vara, proprietarii vilelor şi magazinelor fiind originari din Salonic sau din satul Dionisos, situat la o azvârlitură de băţ, de partea cealaltă a şoselei expres.

Din fericire, Paralia Dionysiou nu înseamnă numai betoane, ci şi copaci şi flori, şi ăsta e unul dintre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult. Rodii, măslini, leandri, lămâi, salcâmi, gutui şi mai ales palmieri, după care mă dau în vânt, unii din ei, precum cei de la vila noastră, cu tulpine groase şi înalte, alţii, ca cei de pe faleză, recent plantaţi.

Plaja

Şi pentru că am pomenit de faleză, a sosit momentul să vă descriu plaja. Se întinde pe toată lungimea Paraliei Dionysiou (ah, iată că am comis un pleonasm! :D), şi în fapt şi dincolo de ea, căci se prelungeşte până în localităţile învecinate. Are cam 20-30 m lăţime şi este cu nisip grunjos cu pietricele dar fără scoici sparte, aşa că tălpile picioarelor vă vor rămâne în deplină siguranţă. Intrarea în apa limpede e relativ lină, cu adâncimi de unde se poate înota atinse după vreo 20 m iar la ţărm sunt cca. 2-3 m cu pietre, însă nu dintr-acelea cu muchii tăioase, aşa încât purtatul încălţămintei speciale nu este absolut necesar.

De-a lungul plajei, din loc în loc, veţi găsi cabine de schimb şi duşuri. Există un post de salvamar (în care n-am zărit pe nimeni niciodată; poate că fusese angajat doar până la 1 septembrie), ca şi patru beach baruri de unde se pot închiria şezlonguri şi umbrele contra unei consumaţii de genul frappé sau fresh de portocale 3,5 euro, între acestea intercalându-se spaţii „la liber”. La început de septembrie plaja era aproape pustie, gradul de ocupare a apartamentelor fiind probabil în jur de 30 la sută, cu majoritatea turiştilor sosiţi din România, Serbia, Macedonia, Bulgaria şi Rusia, aşa încât Adrian, mai iute de picior decât noi, a avut în prima dimineaţă, pentru câteva clipe, toată marea la dispoziţie (vezi foto). Adaug că de vreo 3-4 ori pe plajă şi-au făcut apariţia nelipsitul cetăţean de culoare cu nelipsitele lui mărgele şi ochelari de soare, precum şi micuţa thailandeză care oferea „masagi”.

Mai frumoasă decât plaja este însă faleza pietonală care o însoţeşte pe toată lungimea, plantată cu palmieri mititei. Da’ şi când vor creşte! E o plăcere să te plimbi pe ea la înserat, ascultând zgomotul valurilor. Însă cu altceva nu prea ai cu ce să-ţi clăteşti ochii...

Ne-a plouat! Curat ghinion de neşansă! :((

De 25 de ani merg vara la mare în Grecia şi la Paralia Dionysiou a fost pentru prima oară când m-a plouat... Şi nu aşa, un strop-doi, ci ploaie în toată regula, care uda zdravăn nisipul, de nu mai puteai să te aşezi pe el când se însenina. Printre picături am reuşit totuşi, de bine, de rău, să facem baie în fiecare zi, deşi statul la ieşirea din apă cu costumul fleaşcă pe tine şi fără nicio şansă de a se usca sau schimbatul la cabine într-un alt costum pentru o nouă bălăceală şi scoaterea lui apoi pentru a te întoarce repejor acasă, fără a sta la soare, nu reprezintă nici pe departe idealul meu în materie de făcut plajă.

În atare condiţii meteo vitrege, ce se poate face în Paralia Dionysiou?

Plimbările pe faleză ori pe malul mării ar fi prima opţiune. În drum puteţi arunca un ochi sau chiar face cumpărături la bazarul de haine aflat pe 1st Avenue, adică pe faleză, care nu comercializează haine second hand, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, ci capete de lot nevandabile, rochiţe, bluziţe, pantaloni, eşarfe etc., la preţuri de 3,5 sau 10 euro. E deschis numai după-amiaza şi seara, de la 5 până pe la 10, deci bănuiesc că cetăţeanul-negustor e angajat numai cu juma’ de normă. În restul timpului nu ştiu ce activităţi prestează. Vă mai zic ceva, dar rămâne între noi: n-am văzut pe nimeni cumpărând de la el, săracul! :(

În „centrul” paraliei se găseşte un parc, cu bănci şi o fântână arteziană pusă din când în când în funcţiune, după criterii care îmi scapă. Din parc se desprinde cea mai lată street, mărginită de un teren de joacă lăsat în paragină, cu nişte maşinuţe cam ruginite, şi o mică parcelă de pământ pe care seara se strâng câţiva vânzători de legume la tarabe. Este totodată locul unde se concentrează cele mai multe businessuri: una bucată farmacie, un punct de informare turistică ce serveşte şi drept agenţie imobiliară, un chioşc cu ziare, ţigări, sucuri, chipsuri şi articole de plajă, unica măcelărie (nu că ar fi nevoie de mai multe; de acolo am cumpărat o dată souvlaki), o cofetărie unde fac o îngheţată acceptabilă (1 euro cupa), un supermarket (al doilea era chiar vizavi de vila noastră) şi brutăria-patiseria Maria, unde veţi găsi pâine proaspătă (are propriul cuptor), chifle cu măsline (un deliciu!), tarte şi plăcinte foarte bune cu brânză sau spanac, după cum e anunţat pe firmament inclusiv în limba română, semn că unii conaţionali au descoperit deja Paralia Dionysiou.

Cele două supermarketuri cumercializează cam tot ce îi este necesar unui turist cazat în sistem salf-catering, de la bere, apă, sucuri, mezeluri, carne preambalată, brânzeturi sau dulciuri, la cafea, măsline şi articole de plajă. Ce nu mi-a plăcut a fost că tzatziki aveau numai la cutie, de la Ifantis (să fie pentru ei!), dar Adrian i-a făcut ochi dulci vânzătoarei (bineînţeles cu acordul meu :D), care ne-a pregătit cu mânuşiţele ei delicate o caserolă cu tzatziki de ne-am lins pe degete.

Şi acum să vă povestesc despre crême de la crême: peştele proaspăt ne-a fost adus la nas! :)) Dacă vânzători ambulanţi de legume şi fructe am întâlnit peste tot în staţiunile din Grecia, în schimb practica aceasta a reprezentat o noutate pentru noi: în fiecare dimineaţă, pe la 8-8.30, două camionete frigorifice străbăteau la concurenţă paralia, cu şoferul, respectiv şoferiţa strigându-şi marfa: tsipoura 8 euro, lavraki 11 euro, creveţi 15 euro, roşioară 20 euro, palamides 15 euro, sardine şi hamsii 5 euro, midii 4 euro. Drept rezultat, am mâncat zilnic la prânz peşte proaspăt fript pe grătarul din curtea vilei iar în două rânduri am pregătit la tigaie midii şi creveţi cu usturoi :P, aşa că mi-am atins obiectivul: cura anuală de o săptămână de peşte şi fructe de mare!

Cât despre taverne, am rămas foarte dezamăgiţi: în zona parcului era una singură, alături de 2 sau trei localuri cu gyros. Cam puţine pentru un loc pe nume Dionisos! :D În semn de represalii, nu am luat cina decât o dată la cea mai mare şi cunoscută tavernă, şi anume Aggelos, situată pe faleză. Serviciul a fost lent iar mâncarea rezonabilă, dar nu entuziasmantă. Pentru o porţie de tzatziki, una de musaca şi alta de calamar prăjit, plus un tsipouro, două halbe de bere, o carafă de vin de 500 ml şi o sticlă mică de apă gazoasă am plătit 31 de euro. Cam scump!

Altfel, în Paralia Dionysiou nu prea ai ce să faci: e un loc taaare liniştit, aşa de liniştit încât aproape că îţi ţiuie urechile :((, recomandat pentru familiile cu copii mici sau cei care îşi doresc odihnă şi relaxare totală, departe de tumultul staţiunilor mai animate.

La beach baruri muzica consta în hituri internaţionale; nici vorbă de ritmurile greceşti de care ne era aşa de dor... Am avut însă un dram de noroc: într-o seară, la vila situată vizavi de noi, în parterul neamenajat (!), s-a organizat o petrecere. Cred că era ziua de naştere a cuiva şi invitat a fost un cântăreţ de bouzouki care ne-a delectat până pe la 12.30 noaptea. Nu ştiu de ce nu s-a dansat; musafirii au stat cuminţi la masă, trăncănind la nesfârşit (chiar aşa, ce au să-şi povestească tot timpul grecii ăştia?), ciugulind din nişte pateuri şi bând Coca-Cola! Ştiu pentru că i-am spionat de pe terasă... Ehei, dacă ar fi fost la noi, să vezi ce mai chiolhan ar fi tras! ;) Dar măcar am avut parte de Greek music live...

Aşa că pentru a încheia pe această notă (totuşi) optimistă, vă propun să-l urmăriţi pe Manolis Karantinis într-un solo de bouzouki https://www.youtube.com/watch?v=5i6UZOcB-Xg, pentru ca nu cumva, iritaţi de lungimea acestui review, în care, aidoma scenariştilor serialului Seinfeld, am reuşit să scriu foarte mult despre NIMIC, să adormiţi cu ochii pe ecranul computerului, tabletei ori telefonului.

Opa!

---

VIZUALIZĂRI: 17198 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI