Moraitika - aşteptări depăşite

TIPĂREȘTE

Se spune că la pomul lăudat nu trebuie să nu te duci cu sacul. Pornind de la aceste vorbe şi discutând pe privat cu un bun cunoscător al insulei (Ionescunic, pe care vreau să îl salut şi prin intermediul acestui articol), am zis că ar fi bine să nu am foarte mari aşteptări de la Moraitika, pentru a nu fi dezamăgit.

Drumul l-am facut cu maşina, cu oprire peste noapte la Vergina, la Olympia Gesthouse, despre care am scris aici: vezi impresii. A doua zi am pornit pe noua autostradă E90 spre Igoumenitsa. Am ajuns "la fix" acolo, întâmplarea făcând ca feribotul să aibă plecarea la 5 minute după ce am cumpărat biletele. Am beneficiat de o promoţie a transportatorului, care ne-a oferit gratuitate la autovehicul. Să fie primită! (Promoţia era valabilă şi petru întoarcere, însă ora plecării nu ne avantaja, aşa că am utilizat altă linie) Debarcarea a avut loc la Lefkimmi, în sud.

A urmat "şocul" drumurilor insulare. Deşi eram informat asupra îngustimii lor, recunosc că la un moment dat am crezut că am greşit drumul şi am intrat pe o alee către o gospodărie. Aşa că am ignorat GPS-ul şi am continuat să merg înainte, nu spre dreapta cum îmi spunea Ioana. După câteva sute de metri, primesc iar indicaţia să o iau la dreapta, de data asta primind şi un imbold vizual, de la un indicator rutier către capitală. În fine, ulterior am apreciat pitorescul acestor drumuri. Şi ceea ce este bine, este că nicăieri nu ai parte de şleauri sau gropi.

Am găsit în cele din urmă localitatea, şi cu ceva dificultate (datorită coordonatelor greşite ale Booking.com-ului) am găsit şi vila la care urma să stăm (Filoxenia, despre care am scris aici: vezi impresii). Aici am avut parte de prima dezamăgire, căci mini-hotelul pe care îl vizasem era de fapt o vilă cu studiouri. Din fericire, impresia s-a îmbunătăţit ulterior.

A doua dezamăgire (dar la care mă aşteptam) a fost plaja, la primii paşi de la intrare. Am întâlnit o plajă cu pietre, extrem de îngustă, de vreo 3 m. Din fericire, această dezamăgire a fost ultima şi ulterior ea s-a şters total. Dar să nu anticipez.

Pentru cei ce nu sunt familiarizaţi cu insula, am să spun că Moraitika este plasată pe coasta de est, cam la o treime din lungimea coastei pornind din sud. Este considerată ca făcând parte din staţiunile sudice şi este sora altei staţiuni, Messongi (denumirea folosită de localnici este de multe ori Messogi). Numele acesteia vine de la micul râu Messogi, care trece "prin mijloc", delimitându-le, de unde şi numele lui. Pornind de la acest râu către nord, cale de 1,5 - 2 km, de-a lungul şoselei ce duce către capitală, se întinde Moraitika, această şosea fiind artera principală a staţiunii. Pe stânga şi pe dreapta, se găsesc restaurantele şi magazinele ce seara prind viaţă, ca în oricare altă staţiune grecească. Nu mi-a plăcut faptul că la un moment dat trotuarul dispare pe o porţiune de vreo 30 de metri, trebuind să fii atent la maşinile care circulă fără zăbavă în sus şi în jos. Cred că ăsta este principalul minus al localităţii: lipsa unei promenade pe care să o străbaţi seara. Nu e foarte plăcut să auzi în permanenţă zgomot de maşini şi motorete, şi mai ales cald fiind, să îţi mai vină în nas şi un damf de gaze de eşapament. E drept, se poate încerca varianta cu mersul de-a lungul plajei, însă deşi există o porţiune cu un pat de lemn şi o alee betonată, la un moment dat, pe la jumătate, când te apropii de Messogi, aceasta dispare şi eşti nevoit să mergi pe nisip. Care, chiar amestecat cu pietriş, tot nisip este şi de regulă îşi găseşte drumul lesne în încălţăminte.

Privind către nord, în dreapta veţi găsi numeroase alei care duc către plajă, pe lângă vile, hoteluri şi grădini cu măslini, distanţa până la mare variind între 200 şi 500 de metri (ea mărindu-se către sud).

Pe partea stângă, veţi găsi vatra satului. Să nu fiţi însă induşi în eroare. Satul vechi a cam dispărut. Multe din vechile clădiri au fost înlocuite cu vile moderne, cu etaj, cu piscină şi aer condiţionat. Practic, doar câteva clădiri şi mai ales străzile extrem de înguste mai amintesc de satul vechi. Pitorescul este însă prezent şi în aceste condiţii şi vă recomand din inimă să alegeţi să faceţi nişte plimbări seara în această zonă. Cu siguranţă o veţi găsi mai frumoasă decât centrul oraşului. Măcar pentru că aici veţi găsi o tavernă excepţională, numită The village taverna (coordonate GPS: 39° 29' 13.58" N 19° 55' 26.77" E). Am scris despre ea pe larg aici: vezi impresii.

Şi dacă am ajuns la partea legată de taverne, vreau să menţionez un alt loc unde m-am simţit bine, căci patron este şi acolo un tip extrem de simpatic: Enjoy. Despre el au vorbit şi alţi colegi în impresiile scrise de ei, aşa că nu am să insist asupra lui, decât pentru a confirma pe deplin cele spuse de ei. Mâncare este foarte bună, pornind de la gyros şi continuând cu mâncarea tradiţională corfiotă, dar şi din restul Greciei. Patronul este un adevărat "om orchestră", de care e imposibil să nu te ataşezi: mişună pe la toate mesele, distrând pe toată lumea cu glumele sale. Am reţinut, ca gest de respect faţă de clienţi, faptul că uneori, la servirea unor preparate tradiţionale, la cei ce îi calcă pentru prima oară pragul, vine cu comanda la ei la masă, şi le taie prima îmbucătură, arătându-le cum să servească preparatul pentru a obţine ce-i mai bun din el. Felul lui de a se comporta te face să revii de mai multe ori, mai ales că şi mâncarea e gustoasă. Cât despre preţuri... fără îndoială cele mai mici. Mai mult de atât, atunci când ia comanda nu notează ce comanzi, astfel încât la sfârşit, când îl chemi să îţi facă nota de plată, ai parte de alt spectacol. Întotdeauna cu "happy-end" pentru client. Dincolo de faptul că îţi oferă de fiecare dată din partea casei uzo sau lichior de Kum-quat (ce preferi), sau desertul, ori uneori chiar şi una şi alta, vei avea surpriza să vezi că uneori, când îi spui ce ai comandat, lasă în afara notei câte un fel de mâncare, spunând "enervat" că ăla e prea ieftin ca să fie trecut pe notă. Alteori, începe o negociere falsă, astfel încât în loc de 40 de euro cât a fost masa (e doar un exemplu), să îţi spună iniţial că te costă 100, pentru ca în final să ajungă la 35, aplicându-ţi un mic discount. Nu este vorba de acei câţiva euro pe care îi ai ca reducere, spectacolul e totul. De acolo ieşi mereu nu doar sătul, ci şi bine-dispus. Îl ajută la servit o unguroaică, amabilă şi mereu cu zâmbetul pe buze. Concluzionând, cred că localul plasat comod, în centrul staţiunii, preţurile, probabil cele mai mici din Moraitika, vă pot determina să consideraţi acest restaurant ca principalul loc unde să luaţi masa. Vă recomand să vă încumetaţi pe scările în formă de melc pentru a ajunge la terasa de la etaj. Va fi mai liber şi mai răcoare decât "la rasul ierbii" şi maşinile îşi vor face mai puţin simţită prezenţa. Îmi cer scuze că am vorbit poate puţin mai mult despre această tavernă, însă cred că merită pomenită, chiar dacă nu am scris un articol separat, pe considerentul că ea a mai fost menţionată şi de alţi colegi.

În afară de aceste două localuri, veţi găsi multe altele, fie că veţi dori să mâncaţi la un fast food, fie la un restaurant. Aveţi de unde alege. Am fost dezamăgit de restaurantul de pe plaja, numit Sea Breeze. Am mâncat de două ori acolo, prima dată în prima zi şi o dată la prânz, când ni se făcuse foame şi am zis să nu mai mergem în altă parte, fiind pe plajă chiar langă el. Nu ne-a plăcut niciodată mâncarea, aşa că vă recomand să rămâneţi doar la bere sau suc dacă staţi pe plajă acolo. Altă dezamăgire a fost taverna lui Zak, având mai ales bunele referinţe de care am citit pe site. Fără a putea spune că mâncarea este rea, aceasta, comparativ cu cea de la restaurantul fratelui său sau de la Enjoy, este mai puţin gustoasă şi mult mai scumpă. Nu mi-a plăcut nici modul în care se comportă cu clienţii, trecând de multe ori peste o anumită limită cu comentariile, mai ales atunci când e vorba de domnişoare. În seara în care am fost, nu a lăsat nici măcar una mai tinerică să iasă din restaurant nepupată. Ceea ce cred că e un pic prea mult, mai ales că nu în toate cazurile se cunoşteau dinainte. Mirosul din restaurant (de pe terasă) era de asemenea neplăcut, mirosea puternic parcă a insecticid.

Găsiţi în localitate, desigur, mai multe magazine alimentare sau cu produse de plajă, de îmbrăcăminte şi alte alea, ştiţi voi, ca în orice alt orăşel grecesc. Şi, desigur, cam aceleaşi produse ca pretutindeni :) Probabil vă veţi face drum prin ele, căutând o amintire pentru luat acasă. Chestii deosebite nu am văzut. Probabil veţi fi tentaţi mai degrabă de fructele sau lichiorul de Kum-quat (mai ieftin găsiţi în Kerkira). Este şi un magazin de genul "totul la 99 cenţi", unde totul ar trebui să fie 3 euro (după numele magazinului), însă 90% din produse sar peste acest preţ. De fapt, ele au aceleaşi preţuri ca în alte părţi :) Aşa că, nu vă mai chinuiţi să intraţi...

Alimente şi băuturi am luat, graţie indicaţiilor colegilor ce au fost anterior în staţiune, de la Coop. Nu este cel mai atrăgător supermarket (ca să folosesc un eufemist, căci prima impresie a fost aproape că intru într-o "cooperativă" de la ţară din perioada comunistă de la noi, cei ce au prins acele vremuri ştiu la ce mă refer), însă fără discuţie, preţurile sunt cele mai scăzute. Şi chiar nu văd de ce aş da cu 30% mai mult pe o sticlă de bere ca să iau din altă parte. Insă, dincolo de aspectul nu tocmai încurajator al magazinului, puteţi cumpăra fără grijă orice, toate sunt foarte proaspete. Probabil, având în vedere că au cel mai mare număr de clienţi, au şi cele mai proaspete marfuri. Nu vă sfiiţi să luaţi inclusiv brânză sau mezeluri "vrac". Au gust mai bun decât cele ambalate, clar sunt mai proaspete şi în plus, le puteţi gusta. Pâinea e şi ea proaspătă, iar apa e cea mai ieftină. Cât despre Anastasia şi Alex... alţi greci extraordinari. Chiar mă făcuse curios Sandu. 53 şi ceilalţi ce au pomenit de Coop, şi cu mare plăcere trebuie să confirm că nu s-a exagerat cu nimic. Omul sfinţeşte locul şi face bici din orice...

Ce m-a uimit a fost numărul mare de unităţi pentru asistenţă medicală. Cred că am numărat 7-8, răspândite atât prin centru, cât şi prin satul vechi. Am inclus aici şi intrarea în Messonghi, dar fără să ştiu ce e şi acolo (căci nu ne-am plimbat prin el). Şi nu vorbesc despre farmacii ci doar despre "dispensare". Surprinzător de multe, de fapt cele mai multe faţă de oricare staţiune în care am fost în Grecia.

Sunt şi centre de închiriat maşini şi pârpâreţe, dar nu ştiu să vă spun preţuri. Este şi benzinărie, la ieşirea către Messonghi. Preţurile, mari ca în toată Grecia, variau între 1.75 şi 1.95.

Oraşul era plin în acea perioadă de francezi, urmaţi într-o ordine "acustică" de nemţi, ruşi+bulgari şi italieni. Şi englezii mai bântuiau pe acolo, majoritatea lor strângându-se la pub-ul din centru, însă nu e vorba de grupurile gălăgioase şi îmbibate de bere pe care le găsim în Kavos.

Dar să trecem la ceea ce este, cu siguranţă, cel mai important lucru: apa şi plaja. Plaja ţine practic cât staţiunea, întinzându-se între frumosul (şi aglomeratul) Complex Messonghi Beach şi Hotel Miramare Beach. Lăţimea variază aproximativ între 7 şi 20 m, mai lată fiind către Messogi. Nisipul este amestecat cu pietricele, care nu sunt chiar deranjante. Fineţea lui creşte tot către marele ansamblu hotelier din sud. Eram avertizat asupra acestui fapt, atât de ce citisem pe forum şi ce văzusem pe Youtube. Să fiu sincer, mă temeam puţin de ce va fi pe plajă, căci nu mai fusesem pe plaje cu pietriş. ei bine, şi iata-mă, însoţit de ai mei, plecând la plajă. Trecem pe o alee de vreo o sută de metri, flancată de leandrii concurând în înălţime stâlpii stradali de lumină şi de omni-prezenţii măslini, pe lângă complexul Delfinia, şi ieşim pe... plajă? Care plajă, mă întreb? Picioarele mi se înmoaie, de teama reacţiei însoţitorilor. Mă uit temător în spate. Soţia e preocupată să discute cu prietena fiului meu. Acesta nu are nicio reacţie. Presupun în grabă că i s-au tăiat până şi criticile. Pe care simt că le merit. Căci prima privire mi-a căzut pe o fâşie îngustă de pietre, de circa 3 metri lăţime, cu o intrare neprietenoasă în apă. În apropiere, se vede un ponton. Lume aşezată pe el. Pe pietre, un cuplu pe un prosop de plajă, îşi şoptesc unul altuia vorbe (: P). Evident, nu le pasă de presopunctură. Mă gândesc că am făcut-o rău de data asta şi mă consolez cu gândul că avem maşină şi că până pe coasta vestică, la Agios Gordis (pe care l-am respins din cauza celor citite pe site despre alge şi mizerie), nu e mult. În fine, spre stânga plaja pare că dispare înghiţită de mare, aşa că ne indreptăm spre dreapta. Ei bine, lucrurile parca se mai îndreaptă. Apare un fel de podium de lemn ce conduce de-a lungul plajei, care (şi inima începe să îşi recapete ritmul trecând treptat sub suta pe minut) pare a se lărgi. Ei, dar iată, în dreapta chiar se lăţeşte o grădină frumoasă, pe care sunt aşezate şezlonguri. Imediat, o terasă. Oaspeţii din afara hotelului sunt bine-veniţi, citim pe o plăcuţă. Ei, dar uite că şi pe plajă, care acum pare a avea 6-7 m, sunt şezlonguri şi umbreluţe. Alţi bronzabili sunt aşezaţi direct pe nisipul amestecat cu pietricele. Nu mă simt tentat, căci de câţiva ani, oasele mele se simt mai bine pe un şezlong, dar asta înseamnă că dracul nu e atât de negru. E mai mult roşu. A, scuze, ăla era unul de-al nostru decis să ia într-o zi tot soarele verii şi toată berea tavernei din apropiere. Care se numeşte... ce scrie? Sea Breeze. Şi are şi el o grădiniţă cu iarbă, în care se află lume la plajă. Două duşuri întregesc şi ele peisajul. Care peisaj, nu arată de loc rău: în faţă se vede coasta continentală a Greciei şi Albaniei, pe mare se plimbă vaporaşe, şalupe de parasailing, nişte hidrobiciclete cu tobogan şi cu forme de maşinuţe plutesc şi ele colorând atmosfera şi hopa! Ce-i aia? Din apă ţâşneşte un banc de câteva sute de peşti, mai mari ca palma, ce fac salturi mai ceva decât piatrele aruncate razant cu apa, şi o ţin aşa preţ de vreo 5-10 secunde, parcurgând câţiva zeci de metri, o surpriză scânteind argintiu printre şi pe lângă 3 britanice, care au reacţii diferite: una o ia la fugă urlând, alta încremeneşte cu braţul întins şi cu gura căscată, a treia încovoindu-se de râs. Îi imităm reacţia şi soarele iese pe uliţa noastră. Încep să mă simt bine, ignor conversaţia între fiu-meu şi soaţă care începe cu "ai văzut ce a ales tata? Poftim, nu aţi vrut să mergem tot în Thassos" şi mă aşez pe un şezlong liber, ca să se înţeleagă că eu sunt şeful şi le dau voie să să tacă. :) Nu apuc să fredonez Don't worry, be happy, că şi apare un tânăr Rahan, suplu şi pletos, cu chitanţierul în mână. 12 euro dubletul cu umbrelă. Fără suc, fără apă, fără frape, ca pe alte plaje. Cam mult. Rămân 10 până la urmă că mai venim.

Ne dezechipăm şi eu sunt primul care încheie operaţiunea şi îmi asum responsabilitatea "primului contact". Afară sunt vreo 38 de grade. Intru tiptil, "pipăind" apa. Hm, ceva nu e în regulă. Ţopăi rapid printre pietrele mai mari decât cele de pe plaja, având câţiva cm, ce se află la intrare pe o distanţă de 1-2 m. Ajung rapid dincolo de ele, şi găsesc un nisip fin. Pietrele au dispărut definitiv. Nu tu scoici, nu tu alge, nimic care să te deranjeze. Aşa este peste tot, fie că o iei la dreapta, fie la stânga, oricât înaintezi spre larg. Valurile sunt un concept inexistent aici. Apa e clară, îmi văd degetele. Îmi dau seama că afară e mai răcoare decât în apă! Dumnezeule, apa asta are 40 de grade? Uneori, mai vine câte un curent. E plăcut, nici măcar ăla nu e rece, ci aş zice răcoritor. Incredibil! Şi pot să vă spun acum că aşa a ţinut-o 10 zile cât am intrat aici în apă. Nu am văzut un val. În filmuleţul meu puteţi vedea că prin comparaţie, Herăstrăul ar părea învolburat faţă de marea Moraitikăi. Intrarea e lină de-a lungul întregii plaje şi adâncimea nu depăşeşte 1.60 pe zeci de metri. Perfectă pentru bebeci. Am făcut baie în mai multe locuri din Corfu, şi mai în sud, şi în nord, şi în vest. Fără niciun dubiu, aici era apa cea mai bună. De fapt, toţi 4 "participanţi" am ajuns la aceeaşi concluzie: cea mai bună apă de oriunde, fie că te gândeşti la Grecia, Turcia sau nordul Africii. Aşa apă caldă şi fără valuri nu am găsit decât într-o piscină! Iar apa asta ne-a făcut să uităm de toate celelalte mici neajunsuri. Nu mă mai interesa că staţiunea nu e cea mai frumoasă, că plaja nu e cu nisip fin, că vila în care stăteam nu era hotelul la care credeam că mergem. Până la urmă, ceea ce constituie în principal motivul venirii la mare era perfect!

Cât despre pietrişul de pe plajă, trebuie să fac o mărturisire: niciodată nu am înţeles de ce le-ar plăcea nemţilor mai mult plajele cu pietriş decât cele cu nisip. Obişnuit cu nisipul fin ce se insinuează printre degetele picioarelor precum cel din clepsidră, mi se părea că această idee ţine de "ciudăţeniile" celor sătui cu binele :) După acest concediu, pot susţine cu tărie avantajele unei astfel de plaje: nu se încâlzeşte la fel de tare, nu te faci ca naiba când ieşi din apă, nu iţi e la fel de greu la mers. Faptul că nu mai obişnuiesc să stau pe saltele de plajă şi că oricum merg cu papucii în picioare pentru a mă feri de dogoarea nisipului, m-au făcut să apreciez avantajele unei plaje cu pietricele. Şi uite că vrând-nevrând iar le dau dreptate nemţilor...

Să revin la descrierea plajei: cum spuneam anterior, plaja se lăţeşte şi nisipul devine preponderent mergând către hotelurile dinspre Messonghi. Jumătate din lungimea plajei are o alee betonată, în stânga ei fiind plaja, în dreapta tavernele şi parcurile hotelurilor. Multă verdeaţă, ceva mai încolo de unde stăteam noi nici nu se mai puneau umbreluţe, căci umbra copacilor făcea posibil acest lucru. Plajă se face ori pe nisip, ori în iarba gradinilor. Dincolo de jumătate, aleea dispare şi îţi continui drumul printre şezlogurile (multe de tot) ale zonei celor cu brăţări, veniţi la all inclusive. Plaja se încheie cu un promontoriu îmbrăţişat de stânci pline de sute de crabi. Dincolo de el, vezi râul Messogi care aluneca lin în apa mării, printr-un canal frumos ce separă cele doua staţiuni. Aici e un loc bun de tras nişte poze.

Întorcându-te cu spatele la mare, se întind dealurile pline de vegetaţie.

Cam la o jumătate de oră, câte un avion divers colorat ne atrage atenţia asupra lui cum coboară către Kerkyra.

Intrăm cu toţii în apă şi ne începem un concediu, mult mai reuşit decât aş fi crezut, într-o staţiune ce s-a dovedit o adevărată Cenuşăreasă ce şi regăsit pantofiorul şi şi-a arătat frumuseţea. Iar eu îmi primesc şi acum laudele din partea puştiului meu pentru alegerea perfectă pe care am făcut-o. Şi vă spun cu mâna pe inimă, când va fi să mă reîntorc în Corfu (probabil cândva în următorii 3 ani) voi alege din nou, fără nicio ezitare, tot Moraitika. Avantajul faţă de toate celelalte plaje în cea ce priveşte apa şi posibilitatea de a ajunge rapid în capitală sau la plajele din vest sau din sud cântăresc mai mult decât alte argumente cu care vin celelalte staţiuni, fie că vorbim despre peisajele Palaiokastritsei sau nisipul Issosului.

Închei adresând mulţumiri colegilor Sandu53, Krondia, Danoradea şi Mariana (în ordine invers cronologică), ale căror articole m-au ajutat să fac o alegere ce, pentru noi, s-a dovedit bună. Cele scrise de ei au fost confirmate de realitate, şi, nu-i aşa, asta e cel mai important.

PS - Sandule, patronii de la Coop îşi aduc aminte cu plăcere de tine şi te salută.

Pentru a vedea şi imagini despre această localitate, vă invit pe Youtube să vedeti un filmuleţ făcut de mine despre localitate: youtu.be/jqj7lL9DOXM. În măsura în care este posibil, am rugămintea către Admin să însoţească acest articol cu filmul respectiv.

Mulţumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 6961 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI