Limburg an der Lahn

TIPĂREȘTE

30 martie a fost o zi superbă de primavară, cu mult soare și cum nu puteam să rămân în casă pe o asemenea vreme, m-am gândit să mai explorez un pic regiunea în care locuiesc. Hibernasem destul. L-am invitat și pe prietenul meu ucrainean Ievgenii ca să mai uite de necazul care i-a lovit țara.

Așa că dimineață, la ora 10, eram deja în gara din Frankfurt, căutând trenul care să ne ducă la Limburg, un mic orașel cu cca 30.000 de locuitori din landul Hessen. La peronul 1 ne aștepta deja trenul nostru. Am fost puțin surprinși că avea doar două vagoane. Ne-am instalat comod la etaj, așteptând ca trenul să se urnească din loc. Călătoria a durat o oră.

Despre Limburg nu aveam prea multe informații. Știam doar că aici se află un dom celebru, pe care îl văzusem de vreo două ori de la distanță, de pe autostrada A3 care leagă Frankfurtul de Köln. În plus îi mai auzisem numele pomenit de ghidul care ne-a prezentat castelul Weilburg acum 2 ani, atât Weilburg, cât și Limburg făcând parte acum 200 de ani din ducatul de Nassau. Anul trecut a fost un scandal mare în Germania, avându-l in centru pe episcopul de Limburg. Probabil a fost mediatizat și în România. ”Preasfințitul” a dorit modernizarea reședinței episcopale, estimând cheltuielile la 4-5 milioane de euro, însa în realitate au fost 31 de milioane. Se pare că episcopului îi cam plăcea să trăiască în lux, căci numai pentru cadă s-au chletuit 15.000 €. Masa de conferințe a costat 25.000 €. Însa astea sunt nimicuri pe lângă restul cheltuielilor. În final s-a terminat prost atât pentru episcop, care a fost demis de Papă, cât și pentru episcopie, deoarece o parte din germani a întors spatele acesteia.

Limburg este străbătut de râul Lahn, denumirea oficială a orașului fiind de fapt Limburg an der Lahn (Limburg pe Lahn). Este un oraș mic, dar cu vechime, fiind menționat în documentele oficiale înca de pe la 910. Centru orașului este tipic orașelor medievale nemțești, cu straduțe înguste și pietruite, mărginite de case vechi (unele datând din sec. al 13-lea), vopsite în alb și roșu (celebrele Fachwerkhäuser germane). Cele mai reprezentative case sunt:

*Haus der sieben Laster (Casa celor 7 vicii), care a fost construită în 1567. Aici se pot observa sculptate în lemn cele 7 vicii: Mândria, Zgârcenia, Invidia, Lăcomia, Mânia, Lenea și Desfrâul.

*Fachwerkhaus Römer 2-4-6 este cea mai veche casă din oraș, fiind construită în anul 1289. De altfel este și cea mai veche clădire din Germania.

*Werner-Senger Haus, datând tot din sec. al 13-lea.

*Casele din Fischmarkt.

Oferta de restaurante nu este prea diversificată. Peste tot citești doar Ristorante Pizzeria Italia. Așa că a trebuit să mâncăm italienește. Nu mai mâncasem pizza de când am părăsit acum 2 ani și ceva România. Astfel am făcut greșeala să comand pizza și s-a dovedit a fi cea mai proastă pizza pe care am mâncat-o în viața mea. Noroc că am mai dres gustul cu o bere germană. Celelalte bucate arătau totuși bine.

În centrul orașului vechi se află un monument dedicat baronului Friedrich von Hattstein, care în anul 1357 este ales căpitan al Limburgului. Statuia din piatră roșie îl reprezintă pe nobil stând pe un câine și bând vin dintr-un butoi pe care-l ține deasupra capului. Din păcate din butoi curge astăzi doar apă. Înainte de a fi numit căpitan al Limburgului, Friedrich ducea o viață de lux și jafuri. Din cauza jafurilor sale, comercianții evitau să treacă prin zonă, astfel că o cronică a vremii menționa că drumurile deveniseră atât de pustii, încât iarba creștea pe ele ca în câmpie. Stilul de viață al baronului jefuitor va lua sfârșit în 1357, când părăsindu-și domiciliul cu ocazia unei vizite în Limburg, i-a dat prilejul rivalului său, Siegfried von Rheinberg, să-și recupereze cetatea pierdută acum 4 ani. Astfel că lui Friedrich von Hattstein nu i-a mai rămas decât să accepte funcția de căpitan al Limburgului, primind o soldă de 60 și ceva de guldeni.

Ca în orice oraș german situat pe un râu și în Limburg există un ”Alte Brücke”, un pod vechi din piatră, construit în secolul al 14-lea. Podul are o lungime de 106 metri, iar în centrul său se află statuia sfântului Johann von Nepomuk, patronul protector al podului. Nu este la fel de impresionant ca podurile văzute de mine în Heidelberg sau Würzburg, dar oferă o priveliște frumoasă asupra Domului.

Atracția principală a orașului este însă Domul St. Georg, o construcție din sec. al 13-lea în stil romanic, elementul său caracteristic fiind fațada cu două turnuri. Construcția domului a început în 1206, iar în 1235 a fost sfințit, deși nu era complet construit. Domul este construit pe o stâncă deasupra râului Lahn, fiind vizibil și de pe autostadă. La baza stâncii este și o alee, ideală pentru o plimbare relaxantă de-a lungul râului. Lângă Dom este și un castel, accesul fiind permis doar în curte.

Per ansamblu excursia a fost una interesantă, într-un loc liniștit, potrivit pentru a mă deconecta un pic de la viața de zi cu zi.

---

VIZUALIZĂRI: 4941 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI