Blitz-krieg excursie circuit in Germania (I)

TIPĂREȘTE

Ne pregatisem sa facem un circuit in Turcia, sa revedem dupa aproape 20 de ani Ankara cu monumentul lui Ataturk, Capadoccia cu peisajul ei selenar, Pamukale, Efesul cu pestera Fecioarei Maria numai ca uitandu-ne la distantele de parcurs cu autocarul si timpii aferenti lor, ne-am dat seama ca nu mai putem face fata la 7-10 ore de mers zilnic, dupa care sa mai vizitezi si obiective. Si eu si sotul suntem “ interzisi” la stat multe ore nemiscati in avion sau autocar. In ultima clipa am gasit un circuit in Germania, de fapt avion pana la Praga si apoi autocar nemtesc 120-130 km/h pe autobahn si ca sa traduc, maximum 3-4 ore de mers pe etapa. Scuteam astfel vreo 15 ore de mers cu autocarul pe o distanta de 1350 km cat e de la Bucuresti la Praga. Asta fiind materialul clientului cu asta am defilat. In cei 22 de ani in care am inceput sa calatorim prin lume nu am vazut Germania decat odata din viteza masinii noastre care se indrepta glont direct spre Franta si a doua oara la Berlin, o saptamana de revelionul 2011. Atunci am vizitat si Dresda si Potsdam. In rest n-am vazut nimic din Germania, cu masina noastra nu mai putem merge si nici nu mai avem timp sa vizitam land de land, asa ca renuntand la una si la alta, a trebuit sa ne adaptam situatiei de fapt.

Excursia de grup organizat a fost de zece zile in care s-au vizitat (s-au bifat ar spune pe buna dreptate cei mai multi) zece orase, uneori doua in aceeasi zi: Praga, Dresda, Berlin, Hamburg, Koln, Bonn, Frankfurt, Nurnberg, Munchen si la sfarsit Karlovy Vary si aeroport Praga, la care se adauga o croaziera pe Valea Rinului si doua castele medievale. A fost un adevarat talmes-balmes in capul meu dar care s-a produs si la alte excursii mai asezate; noroc cu martorii care nu mint: aparatul foto si camera video. Problema adevarata era bagajele. Cu toate ca intr-un geamantan aveam pijamale, papuci, trusa si ce se accesa mai des, ca un facut, in fiecare seara aveam nevoie de ceva din celalalt geamantan si acel ceva era ascuns bine, asa ca trebuia desfacut tot bagajul. In ultimele zile nici nu mai cautam. Rasturnam al doilea geamantan pe pat, extrageam obiectul si apoi puneam lucrurile la loc cu furca. Masa. Aveam asigurat numai mic dejunul iar la pranz, oriunde ne-am fi aflat, din cauza programului incarcat ghida ne dadea pauza numai jumatate de ora. Ceilalti din grup mancau un strudel sau o prajitura cu frisca, un jus si o cafea cu mult zahar ca sa aiba energie pana seara dar noi- eu la regim de slabit si sotul cu diabet- ce sa mancam? Nu era timp sa comanzi o friptura. Beam o cafea ohne zucker si o cola light si asta ne era pranzul. Pentru seara tot grupul intram intr-un supermarket sau la cate un mic restaurant, la un snitel sau carnat si bere iar din magazine cumparam iaurturi si fructe. Hotelurile erau de patru stele, fara personalitate, zeiss de curate ca la nemti, amplasate mai la marginenii oraselor. Nu a fost hotel in care sa nu intalnim macar o camerista romanca. Venea la noi si ne intreba “ce mai e pe acasa? ” Seara dupa opt, dupa cateva sute de km parcursi si cam doua orase vizitate pe zi, cei tineri se incumetau sa ia autobuzul sau metroul si sa mearga o ora pana in zentrum. Noi stateam la TV la care erau emisiuni cam ca la noi, diferenta fiind ca cel putin eu, nu intelegeam nica. Germanii fiind top in Europa titrau si putinele posturi straine, asa ca inafara de CNN nu gaseai nimic de inteles. Din ce v-am scris veti crede ca a fost o excursie ratata mai ales ca si timpul a fost amestecat, intunecat sau cu ploaie, dar n-a fost deloc- deloc asa si am sa va spun de ce.

Am zburat cu o cursa CSA OK care a decolat la cinci dimineata din Bucuresti si a ajuns la Praga la sase. Nici nu va inchipuiti ce placut e sa strabati orasul in racoarea diminetii pe strazi in care nu zaresti picior de turist si iarba din parcuri e acoperita de roua. Am facut turul “orasului de aur” trecand pe la Castel, catedrala Sf. Vitus, podul Carol, piata Wenceslav, Hrad, despre care nu am cu ce completa cele cateva zeci de review-uri scrise pe afa. Seara am luat cina la renumita Novometski Pivovar unde era cam aglomerat si se servea pe banda mancare de cazan si multa bere dar mai tarziu ne-am recompensat cu o plimbare pe Vltava. Va dati seama ca la ora 23 cand am intrat in camera, trezi fiind de 20 de ore, abia am nimerit patul si cred ca sforaiam in drum spre el. A doua zi am vizitat castelul Konopiste situat la 40 km de Praga construit in sec. XIII. Ultimul proprietar a fost arhiducele Franz Ferdinand, mostenitorul tronului austro-ungar, care impreuna cu sotia a fost asasinat la Sarajevo in 1914, motiv pentru care a izbucnit primul razboi mondial. Castelul impresioneaza prin colectiile de arme si armuri dar incerci un sentiment de groaza si frica cand in semiintunericul salilor privesti peretii decorati de la tavan pana la podea cu trofee de vanatoare: ursi, cerbi, cocosi de munte, caprioare. In palat sunt atarnate pe pereti 100000 (unasutamii, scriu ca la CEC ca sa nu credeti ca am tastat un zero in plus)) de trofee dar din evidentele scrise ale partidelor de vanatoare rezulta ca Franz Ferdinand a ucis 300000 de animale. Superbele gradini din jurul castelului se parcurg cu trenuletul; in ele sunt multe fantani si statui iar paunii se plimba nestingheriti pe gazon. Ca si in Evul Mediu in custi sunt tinuti ursi bruni. Dupa amiaza am facut o plimbare pietonala cascand gura la ceasul din vechea primarie si asteptand ca si in urmatoarea ora sa iasa cocosii si sa danseze statuile. In plus fata de alte dati cand am mai fost la Praga, am vazut cartierul evreiesc cu sinagoga.

Am plecat cu un autocar modern spre Dresda pe care am mai vizitat-o in zilele de revelion 2010/2011. Atunci, din cauza frigului si zloatei ne-am oprit mai mult la Colectia de portelanuri de Meissen si in muzeul cu miniaturi de fildes, aur si diamante, din care unele exponate pot fi vazute numai cu lupa. Nu am putut fotografia dar un album luat de la muzeu imi aduce in memorie cele mai celebre exponate. De data asta a fost timp numai pentru vizitarea orasului vechi, care are cu totul alt aspect vara. Pozele va vor convinge. Am vizitat cu bucurie aceasta “Florenta a Elbei” renascuta din cenusa bombardamentelor din februarie’45 in care s-au prapadit 30000 de oameni din Dresda. Orasul s-a recladit piatra cu piatra dupa vechile planuri ale palatelor baroce. S-au utilizat pentru refaceri blocurile de piatra inegrita de fum de pe urma bombardamentelor si incendiilor, obtinandu-se astfel la majoritatea cladirilor impresionante fatade de culoare neagra- cenusie. Autocarul a oprit aproape de splendida Theaterplatz in centrul careia troneaza statuia regelui Johann. Teatrul a gazduit si spectacole de opera timp de 40 de ani pana la reconstructia operei Semper distrusa in 1945. Intre Theaterplatz si Schlossplatz se afla biserica catolica a Curtii (Hofkirche), cea mai mare biserica din Saxonia care are o suprafata de cca 5000 mp. si o clopotnita de 90m. Construita in anii 1700 in stil baroc a fost transformata in ruina in 1945 si refacuta in intervalul 1955-1990. Frauenchirche este o biserica protestanta, o replica a celei catolice. Pe balustrade si in nise este decorata cu 78 de sfinti in marime naturala. Si aceasta biserica a fost distrusa de bombardament si refacuta. Capodopera a arhitecturii baroce si emblema a orasului este Zwingler, un complex compus dintr-o serie de pavilioane si galerii in jurul unei curti interioare de mari dimensiuni. Punctul de maxima frumusete este Wallpavilionul decorat cu sculpturi impresionante de zei si eroi. Intrarea principala in Zwinger este poarta coroanei, Kronentor, decorata cu figurine asezate sub o cupola aurita sub forma de ceapa. Nymphenbad sau baia nimfelor realizata in sec. XX are in centru un bazin rectangular cu fantani arteziene. Nimfe, tritoni si amorasi sunt asezati in nise de jur imprejurul bazinului. Castelul de rezidenta isi are originile in sec. XII dar de atunci, dupa multele distrugeri, a fost refacut pe baza schiteleor originale, ultima reconstructie fiind in 1986. Furstenzug este o imensa fresca murala lunga de 100 m amplasata dealungul zidului grajdurilor palatului. Pe fresca figureaza 90 de persoane din care 35 suverani ai dinastiei Wettiner care au domnit in intervalul sec. XII - sec. XX. A fost construit in 1870 printr-o tehnica speciala dar cum din cauza intemperiilor fresca se deteriora rapid, la inceputul secolului trecut in 1907 a fost acoperita cu 25000 de piese de portelen de Meissen transparent. De la inaltimea terasei Bruhl, numita si balconul Europei care are o lungime de 500m si o latime de 200 m si care a facut initial parte din fortificatiile orasului se poate vedea Elba in toata frumusetea ei. Accesul se face printr-o mare scara pornind din Schlosplatz, flancata de grupuri statuare. Alaturi de scara se afla fostul parlament al landului, actuala Curte de Apel. Constructia are un turn de 50 m inaltime in varful caruia este statuia aurita a Saxoniei. Terasa Bruhl este marginita de constructii baroce de cultura cum sunt Academia de Arte Frumoase, Albertinum care gazduieste muzee, galerii de pictura si sculptura, colectii de monezi din toate timpurile,sali de expozitii cat si cateva hoteluri elegante, totul fiind inconjurat de o superba gradina suspendata deasupra Elbei si punctata din loc in loc cu nenumarate grupuri statuare.

Va urma

---

VIZUALIZĂRI: 2431 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI