Din Zermatt spre Klein Matterhorn

TIPĂREȘTE

Cea de-a treia ascensiune programata in circuitul Elvetia & Castelele Bavariei ( vezi impresii) a fost la Klein Matterhorn (3883 m), cu telefericul si a fost - ca si celelalte - optionala. Primisem botezul muntilor la Jungfraujoch (3454 m), urcasem si la Aiguille du Midi (3777 m), asa incat aceasta ascensiune era ca o completare si parea ca nu va pune probleme.

Parasind Italia si Hotel Ristorante Casale din Valle d’Aosta unde am fost cazati, ( vezi impresii) prin pasul St. Bernard, ne-am indreptat spre Valais, cea mai frumoasa zona muntoasa a Elvetiei. Cantonul Valais se afla in sud-vestul Elvetiei, intr-o vale lunga de 130 km care se intinde la poalele a doua lanturi muntoase din Alpii bernezi si valezi. Cele 51 de creste alpine cu o inaltime mai mare de 4000 m, in contrast cu vaile joase si inguste, fac din deplasarea prin aceasta zona o experienta de neuitat. Pe sosele bine intretinute, cu tuneluri si viaducte, cu peisaje fantastice, uneori chiar infricosatoare, am continuat pana la Visp a carui vale se bifurca la Stalden in altele doua: Mattertal si Saastal. Ambele concureaza in frumusete si atractii pentru turisti, Mattertal si regiunea Zermatt avand insa avantajul ca aici se afla Matterhorn sau Monte Cervino - cum ii spun italienii - o faimoasa formatiune stancoasa inalta de 4478 m. Forma sa unica, de canin urias, care se inalta spre cer la sud de Zermatt, a fost multa vreme o provocare pentru alpinisti, masivul nefiind cucerit pana in 1865. Mai mult decat atat, pana in 1858 nimeni nu a avut curajul sa incerce a-l escalada considerandu-l un salas al diavolului care arunca cu pietre de la inaltime in momentele lui de furie.

Asadar, Zermatt si Matterhorn a fost tinta calatoriei noastre din cea de a opta zi a circuitului. Am ajuns la Täsch, un mic orasel din Valea Mattertal, de unde accesul motorizat nu mai este permis. Doar trenurile (14 franci/pers. dus-intors), in aprox. 10 minute, fac legatura la Zermatt, statiunea de lux situata in umbra masivului Matterhorn (4478 m). Inca inainte de a parasi autocarul, grupul celor 9 care am decis sa facem ascensiunea, am studiat hartile pentru a ne alege traseul:

Klein Matterhorn - la 3883 m, cu telefericul cel mai inalt din Europa, pana la Paradisul de gheata Matterhorn.

Gornergrat, cu trenul cu cremaliera - exterior - cel mai inalt din Europa, care pleaca din centrul statiunii Zermatt si ajunge in numai 24 de minute pe culmile Gornergrat, la 3089 m.

Sunnegga, cu funicular acoperit, pana la 2288 m altitudine, cu o terasa care ofera frumoase panorame cu creste inalte si mai ales cu celebrul Matterhorn.

Rathorn, continuare de la Sunnegga cu gondola pana la Blauherd, apoi cu telefericul pana la 3103 m, cu frumoase peisaje si vederi asupra piscului Matterhorn.

Schwarzsee, cu telefericul, pana la 2583 m, langa lacul glaciar cu apa cristalina. Cu Matterhorn-Expres se poate continua si ajunge in 12 minute la poalele masivului.

Catre toate aceste destinatii de pleaca din Zermatt. Pentru noi chemarea muntilor era destul de puternica, Matterhorn ne fascina, dar nu ne doream sa ajungem la poalele lui nestiind daca-l puteam vedea bine din cauza apropierii. Am ales cu totii ascensiunea la Paradisul de gheata de pe Klein Matterhorn.

In Zermatt, trenul ne-a lasat in gara Matterhorn-Gotthard, curata si bine organizata, cu panouri, cu harti si pliante informative la discretie. Asemenea noua, turisti din multe tari venisera sa descopere frumusetea zonei si unicul Matterhorn.

Impreuna cu ghida care ne-a condus doar pana la statia de transport pe cablu lasandu-ne apoi sa ne luam zborul singuri spre inaltimi, cu 3 euro/pers. ne-am imbarcat in doua masini electrice, un fel de taxiuri. Pentru ca distanta nu era prea mare, intoarcerea a fost planificata a se efectua pietonal, prilej cu care sa mai vedem cate cava din statiune. Biletul la teleferic - o cartela magnetica valabila dus-intors care se valideaza ori de cate ori se intalneste o bariera - a fost 65 euro/pers. pana la cota de 3883 m, la Klein Matterhorn, cea mai inalta platforma de belvedere din Europa. In statiile de pe traseu turistii au posibilitatea sa coboare, sa se relaxeze in scurte plimbari in jur scrutand zarile pe indelete dupa care pot continua calatoria pe cablu in orice sens.

De la Zermatt (1620 m) pana la Furi (1867 m) urcusul este mai lent. Grupati in doua cabine, priveam oraselul ramas in urma, mic, tot mai mic si mai indepartat. La inceput verde, cu iarba si brazi frumosi, peisajul saraceste treptat, vegetatia imputinandu-se, iar stancile golase inmultindu-se. Din cabina am zarit pe pietrele insorite o marmota, prima vazuta in viata mea. Nu stiam ce este si am exclamat surprinsa "Un animal!" fara sa stiu ca pana in seara aceleiasi zile aveam sa vad inca multe astfel de animale simpatice.

Matterhorn-Express ne-a purtat pe deasupra lacului glaciar Schwarzsee, verzui in lumina zilei si peste Hotelul Restaurant Schwarzsee aflat la 2538 m, spre Trockener Steg (2939 m). De aici si pana la Klein Matterhorn (3883 m) traseul este deosebit de frumos. Cu cel mai inalt teleferic al Europei am survolat cel mai intins ghetar al Paradisului de gheata Matterhorn. Ghetarii vazuti din telecabina sunt fascinanti. Firicele subtiri de apa se aduna din topirea lor lenta, la temperatura de 1-2˚C, se preling prin adancituri si-si fac loc spre vale adunandu-se in mici paraiase care se maresc devenind suvoaie. Unele sunt mai mici, altele sunt mai mari, dar toate au caderi foarte spectaculoase, in cascade. Alpii sunt plini de astfel de cascade.

Tot din inaltimea cabinei in deplasare am vazut utilaje lucrand la intretinerea partiei si cativa schiori in coborare.

Panorama coplesitoare, crestele acoperite cu zapada, Matterhornul care incepea sa fie invaluit de nori, marmotele, dar mai ales intinderile vesnice ale ghetarilor, au facut ca si aceasta ascensiune sa fie o experienta de neuitat. Mi-ar fi placut sa avem toata ziua la dispozitie. Cu cateva sandwichuri in ruxac, cate o pauza in fiecare statie si mici plimbari in jur, ar fi completat in mod fericit aceasta experienta.

Pe platoul de la 3883 m altitudine se afla o constructie care pune la dispozitia turistilor si alpinistilor un restaurant, un mic magazin si locuri de odihna. Am aflat ca exista si o sala de conferinte, cu siguranta cea mai inalta din Europa. Fereastra taiata in stanca ofera imagini panoramice asupra piscului Breithorn (4164 m) precum si asupra ghetarului Theodule.

Dupa cativa pasi pe platoul incarcat de zapada, dupa cateva fotografii si priviri extaziate catre marele si enigmaticul Matterhorn, am hotarat sa incepem coborarea. Timpul alocat a trecut deosebit de repede si se apropia ora reunirii grupului in piata din fata garii Matterhorn-Gotthard din Zermatt. Din telecabina am telefonat ghidei ca nu ne putem incadra in timp. Obtinand o amanare de o ora, dupa coborare ne-am permis si o plimbare in pas de voie prin statiune.

Hoteluri, pensiuni, vile mai mari sau mai mici, toate sunt bine ingrijite si invadate de flori. Grand Hotel Zermatterhof, este intr-adevar cel mai mare si are in fata o terasa primitoare. Nu cunosc preturi pentru ca nu am ramas aici. Am colindat pe stradutele intestate de turisti, marginite cu cladiri la parterul carora se afla tot felul de magazine, restaurante si terase. Am remarcat diversitatea de articole sportive si echipamente performante, potrivite muntelui, toate cu preturi pe masura.

Biserica din Zermatt aflata si ea in centru, impresioneaza prin turla cu ceas, foarte inalta. Am intrat si m-am asezat pentru cateva clipe pe o banca, in fata altarului. Dupa forfota de pe strazi, in biserica pustie mi s-a parut ca linistea este prea apasatoare. Deoarece nimeni si nimic nu-mi interzicea, am facut cateva poze, apoi am iesit sa privesc din nou Matterhornul tot mai acoperit de nori. Aici, langa biserica, este un loc foarte bun pentru a contempla masivul. Il recomand celor care nu au timpul sau posibilitatea sa-l priveasca si sa-l fotografieze mai de aproape, de pe munte. De asemenea recomand Matterhorn Museum o cladire moderna, din sticla, amplasata intre Grand Hotel Zermatterhof si biserica. Aici se pot afla amanunte din istoria turismului in zona, inclusiv despre cucerirea piscului Matterhorn in 1865, peripetiile si mai ales sacrificiile echipei lui Edward Whymper.

Pliantele in germana si franceza care se gasesc in toate locurile in care turistii au acces, amintesc faptul ca anul acesta elvetienii marcheaza 150 de ani de la prima ascensiune pe masivul Täschhorn (4490 m). De asemenea pliantele abunda in oferte insotite de preturi, distante, timp necesar estimat pentru diverse activitati: parapanta, escalada pentru curajosi si experimentati, iar pentru neexperimentati mici drumetii, circuite montane cu trenul, inclusiv un tur in jurul oraselului Zermatt pentru a vizita cele 18 biserici si locuri de rugaciune inaltate in vechime de locuitorii micilor asezari montane.

---

VIZUALIZĂRI: 8391 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI