St. Gallen - artă, credinţă şi istorie

TIPĂREȘTE

După o scurtă oprire în Vaduz - capitala principatului Liechtenstein vezi impresii, traversând Rinul, am intrat în Elveţia. La capătul podului, pe un semn rutier, o sageata spre dreapta indica direcţia spre St. Gallen, următoarea noastră destinaţie.

Oraşul St. Gallen, centrul administrativ al cantonului cu acelaşi nume situat în nord-estul Elveţiei, are o istorie legendară cu care ghida a încercat să ne captiveze chiar înainte de a debarca în centrul vechi.

Tradiţia locală afirmă că fondarea oraşului St. Gallen este mâna lui Dumnezeu. Se spune că Gall, un călugăr irlandez, rătăcind în anul 612 prin aceste locuri, pe atunci sălbatice, a căzut într-un mărăciniş. Interpretând această întâmplare ca pe un semn divin, un îndemn de a râmâne pe loc, Gall n-a mai părăsit zona şi ajutat de un urs (da, da, de un urs!), a pus bazele unui aşezământ închinat lui Dumnezeu. Ursul a devenit şi a rămas şi în prezent simbolul heraldic al oraşului. Se subliniază faptul că întâmplarea călugărului Gall poate fi adevărată deoarece nici un alt factor, nici măcar situarea lângă un curs de apă, nu ar fi motivat apariţia unei aşezări umane aici. Primele case au apărut în jurul schitului lui Gall, comunitatea extinzându-se apoi tot mai mult. Cam la o sută de ani de la moartea lui Gall, preotul Othmar - cu ajutorul cetăţenilor - a înălţat mănăstirea şi a denumit-o Abaţia St. Gallen. Multă vreme stareţul mănăstirii a fost şi conducătorul obştii săteşti.

Reforma din 1526, perioadă în care era primar umanistul şi omul de ştiinţă Joachim von Watt (Vadian), care a convertit oraşul la o nouă religie, cea reformată, nu a adus prejudicii Abaţiei St. Gallen, mănăstirea rămânând un bastion catolic într-un oraş protestant.

Oraşul actual este liniştit, curat şi foarte plăcut pentru plimbări pietonale. O serie de faţade excepţionale din care am reuşit şi noi să pozăm câteva, cu verande în stil baroc, ornamentate cu sculpturi şi picturi reprezentând scene din Vechiul Testament, cu balconaşe colorate şi lucrate cu migală, cu multe flori la ferestre, fac din St. Gallen un orăşel-bijuterie care merită vizitat chiar şi numai pentru atât.

Abaţia St. Gallen, monument aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, rămâne totuşi principala atracţie turistică a oraşului. Vizitarea acestui lăcaş a fost motivul pentru care am oprit şi noi aici pentru câteva ore.

Cele două turnuri ale Abaţiei St. Gallen, deosebit de înalte şi foarte frumoase, pot fi văzute de la mare depărtare. Capela care are pe una dintre faţade cele două turnuri, a fost adăugată la şase ani după construirea (în 1755) a naosului şi rotondei. Făcând abstracţie de cele două turnuri, clădirea abaţiei nu este prea înaltă, are multe ferestre, iar deasupra şi în lateralul intrării principale, foarte frumos lucrată, sunt statui şi alte decoraţiuni.

Interiorul Catedralei, unul dintre cele mai importante monumente în stil baroc din întreaga Elveţie, merită cu prisosinţă un popas. Este un răgaz dat sufletului să se încarce de frumos, artă şi credinţă. Este greu pentru un necunoscător de artă să descrie minunile decorative interioare, dar nu-i va fi greu nimănui să constate că aici artiştii au lucrat vegheaţi şi inspiraţi de Duhul Sfânt. Luminozitatea, culorile vii, picturile murale, sculptura şi stucatura, chiar şi grilajul metallic despărţitor sunt de o delicateţe fără seamăn.

Lângă frumuseţile de netăgăduit ale lăcaşului, în biserică, în faţa altarului principal, o mare orchestră cu solişti făcea repetiţii pentru un concert. Chiar dacă erau îmbrăcaţi în blugi şi în tricou, artiştii ne-au delectat câteva momente cu muzică bună, într-un cadru cu totul deosebit.

Aflasem că în timpul verii se organizează la St. Gallen spectacole de operă şi concerte în aer liber şi chiar am văzut amenajându-se în iarba verde din piaţa vechiului oraş, dominată de catedrală şi înconjurată de clădirile istorice, decorurile pentru Festivalul St. Gallen care are loc în primul weekend din luna iulie. Noi am fost acolo joi, 5 iulie 2012, cu doar două zile înainte de declanşarea evenimentului.

Biblioteca Abaţiei St. Gallen, de asemenea înscrisă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este nu doar o comoară de cultură, ci şi de artă.

Joachim von Watt - Vadian (1484-1551), umanist şi om de ştiinţă, fost primar şi reformator în St. Gallen a cărui statuie am văzut-o în plimbarea noastră prin oraş, născut în St. Gallen într-o familie de negustori înstăriţi, a studiat în străinătate şi a fost profesor la Viena. În ultimii ani ai vieţii s-a retras în locurile natale. Biblioteca sa, donată prin testament oraşului, a constituit primul nucleu al renumitei biblioteci din St. Gallen, de aceea biblioteca mai este cunoscută şi sub numele "Vadiana".

Sala bibliotecii este ea însăşi o lucrare de artă. În afara valorilor culturale deosebite pe care le găzduieşte, unele pe rafturi, altele expuse în vitrine, sala are o podea fantastică, un mobilier frumos şi un tavan pictat, nemaivăzut.

Pe lângă abaţie şi bibliotecă, în St. Gallen mai sunt şi alte monumente de importanţă naţională, clădiri religioase aparţinând mai multor confesiuni şi diverse muzee între care şi unul de textile pe care regret că nu l-am vizitat.

În timpul destul de scurt avut la dispoziţie, am reuşit să intru şi să văd St. Laurenzenkirche, biserica reformată situată la ieşirea din piaţa catedralei. Construcţia impresionantă chiar de la intrare, care îşi are începuturile la mijlocul sec. XII, este frumoasă şi spaţioasă, dar nu egalează abaţia în stil baroc aflată la o distanţă de numai câţiva paşi. Timp de aproape 300 de ani Biserica Reformată St. Laurenzenkirche a fost centrul politic, religios şi social al oraşului St. Gallen, având frecvent conflicte cu mănăstirea romano-catolică.

Închei aici cu menţiunea că oraşul vechi este plin de farmec şi trebuie neapărat străbătut la pas. Este destul de comercial, are numeroase magazine şi terase aflate în clădiri vechi, cu faţade deosebit de frumoase care nu pot fi analizate şi nici fotografiate decât în pas de promenadă.

Pentru că din timpuri străvechi St. Gallen şi-a câştigat faima pentru producerea de textile de calitate, cu broderie fină, regret că nu am avut mai mult timp pentru a vizita şi muzeul dedicat acestui meşteşug.

---

VIZUALIZĂRI: 3321 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI