Vodice si ce se poate vizita in apropiere

TIPĂREȘTE

In august 2012 am hotarat sa ne facem primul concediu cu masina in afara tarii. Variantele erau Grecia sau Croatia, dar cum Grecia o mai vizitasem iar despre Croatia auzisem numai cuvinte de lauda am preferat-o pe aceasta din urma.

Initial ne hotarsem sa mergem in partea de nord a Croatiei dar tot citind pe forumuri si intreband in stanga si-n dreapta, am ajuns la concluzia ca Dalmatia este o zona mai frumoasa chiar daca un pic mai departe de Timisoara.

Asadar intr-o sambata dimineata in jurul orei 3 paraseam Timisoara si porneam catre Croatia pe ruta Timisoara-Stamora Moravita – Vrset – Belgrad – Zagreb – Vodice. Despre drum nu pot sa spun prea multe pentru ca nici nu am prea multe de zis. Varianta pe care am ales-o la dus a fost simpla: pana la Belgrad am mers pe drumuri nationale iar apoi pe autostazi pana aproape de Vodice. (daca cineva doreste mai multe detalii, ma puteti intreba)

Am ales ca si loc de somn si plaja statiunea Vodice, o statiune relativa micuta situata la aproximativ 330 km sud de Zagreb si la aprox. 100 km nord de Split. Statiunea apartine administrativ de Sibenik. Vodice este o statiune extrem de linistita dar care ofera si cateva discoteci pentru amatorii de galagie. Noi (eu cu sotia) nu prea ne place sa mergem in concedii si sa stam prin cluburi pana dimineata tarziu si apoi sa dormim pana la pranz. Lucrurile astea le poti face si acasa…Dar, fiecare cu gusturile si placerile lui. Ce vroiam sa spun e ca Vodice ofera distractii pentru toate gusturile.

Cazarea am gasit-o pe booking.com la Hotelul Vodice Dalmatino (2 stele). Mai multe informatii despre cazarea la acest hotel puteti gasi aici.

Dupa un drum destul de monoton si obositor am ajuns in statiune in jurul orelor 14.00. Ne-am cazat si dupa ce ne-am odihnit cam o ora am plecat sa exploram statiunea si facem contact pentru prima oara in viata noastra cu Marea Adriatica. Luasem din tara papuci speciali pentru plaja. Am gasit in Timisoara intr-un mare magazin de articole sportive la pretul de 30 lei/perechea. Foarte utili si recomand astfel de papuci pentru plajele din Croatia din doua motive: te ajuta sa nu te arzi mergand pe plajele pline de pietre infierbantate si te scapa de durerile cauzate de aricii de mari. Daca ai ghinionul sa calci descult pe un astfel de arici, ai rupt-o-n fericire: pe langa faptul ca este extrem de dureros, sunt foarte multi tepi si iti ia ceva timp sa-i scoti (daca-i mai scoti…). Oricum trebuie sa fii foarte atent cand intri in apa pentru a nu calca pe ei (din fericire ei sunt statici, nu te ataca asa cum fac maidanezii) dar si pentru a nu te lovi de pietrele destul de ascutite. Noroc insa cu apa de o limpezime extraordinara prin care poti vedea la o adancime de mai multi metri.

Vodice are mai multe plaje, inclusiv o plaja Blue Flag situata in parte de nord a statiunii. Tot in aceasta parte mai sunt si alte plaje cu pietris. In partea de sud a statiunii, locurile de bronzat sunt cimentate. Mai sunt de asemenea anumite zone unde la catva metri de mal sunt amenajate niste hexagoane tot din ciment unde poti intinde prosoapele (vezi poze). Plajele sunt dotate cu dusuri iar pentru cei care vor sa stea aproape de apa dar nu in soare o pot face la umbra pinilor aflati la cativa metri de apa.

Mancarea nu e foarte ieftina (40-50 EUR un pranz pentru doua persoane constand din fel principal si bere) dar sunt mai multe magazine de unde poti cumpara mancare si bautura.

Poti plati cu cardul sau cash dar doar in moneda lor, kuna. Poti schimba euro in centrul statiunii la un curs bun (noi am schimbat la un curs de 1 eur = 7,2 kuna). Tot in centru se regasesc o multime de restaurante si gelaterii. Restaurantele au meniuri bogate in preparate din peste si fructe de mare. Dar poti gasi si preparate din carne de pui sau porc/vita. Daca ajungeti aici, sa nu ratati inghetata. Fenomenala! Sotia mea (eu nu sunt mare amator de inghetata dar nu am putut sa nu remarc faptul ca era excelenta) nu a ratat nicio zi in care sa nu manance cateva cupe de inghetata.

Vodice este bine pozitionata pentru cei care doresc sa mai si viziteze si nu doar sa isi cheltuie timpul mancand si stand la soare si-n apa. Nu am nimic cu aceste persoane daca reusesc sa-si incarce astfel bateriile dar in concedii noi preferam sa “furam” cu ochiu’ si aparatul de fotografiat cat mai mult din frumusetile locurilor pe care le vizitam dar intr-un mod relaxat si nu in goana. Faptul ca Vodice era bine pozitionata a fost si motivul pentru care am ales aceasta statiune desi nu am gasit foarte multe informatii pe forumuri despre aceasta.

Asadar sambata am ajuns in statiune, duminica ne-am odihnit, am facut plaja si am facut explorari in zona iar luni ne-am urcat in masina si am pornit catre primul obiectiv de vizitat din zona si anume Parcul National KRKA.

Distanta de la Vodice pana la intrarea in NP Krka este de aprox. 30 km pe drumuri nationale, deci nu platesti taxa de autostrada. Krka este un rau nu foarte lung (70 km) care se varsa in Adriatica in apopiere de Sibenik. Ceea ce il face cu adevarat special este faptul ca de-a lungul lui formeaza o sumedenie de cascade si lacuri. Culorile pe care apa le are aici sunt extrem de frumoase. Daca nu le vezi cu proprii tai ochi poti sa indoiesti de veridicitatea acestora si sa le pui pe seama programelor de editare fotografii.

Plecarea se face dintr-un mic satuc numit Skradin.

Am lasat masina intr-o parcare cu plata (nici nu stiu daca exista si parcari fara plata pe o raza de catva km de locul de unde pleci in “expeditie”). Nu mai stiu cat a costat parcarea dar in momentul acela nu mi s-a parut mult (cred ca vreo 50 de kuna toata ziua).

Dupa ce am lasat masina am mers de ne-am cumparat bilete. Pretul acestora: 95 kuna de basca. Cu biletul in mana ne-am asezat la coada pentru a ne urca pe vaporasul care ne ducea in punctul de unde ne puteam descurca cu piciorusele din dotare. Vapoarele circulau din 30 de min in 30 minute si noi a trebuit sa asteptam o tura pentru ca primul vapor care a venit s-a umplut si nu am mai avut loc. :(

Dupa o calatorie de aproximativ 15-20 minute am ajuns la locul de unde puteam incepe explorarea. Prima atractie si cea mai importanta: cascada pe care o vedeti in poze. Superba. Si o chestie si mai si: se putea fac baie la poalele ei (bineinteles era o zona de vreo 10 m din punctul in care se varsa unde nu aveai voie sa te scalzi). Fundul apei era calcaros iar timpul a creat diverse forme pe care le puteai stapani doar folosind toate cele 4 membre.

Dupa baie am pornit sa vedem si ce minunatii ascunde raul Krka in amonte. Sunt mai multe trasee pe care le poti face (pe biletul de intrare este tiparita si o harta foarte utila). In curgerea lui raul formeaza multe lacuri mai mici sau mai mari, foarte limpezi, astfel incat poti sa vezi pestii care inoata in ele. Ne-am plimbat minunandu-ne intruna inca vreo 2 ore. Cum era august caldura era destul de mare iar rezervele de apa sunt foarte importante. Va recomand sa le aveti cu voi inca de la intrarea in parc pentru ca acolo sunt de vreo 2 ori mai scumpe...

Ne-am intors la locul unde ne lasase vaporul si am asteptat ca sa ne ia inapoi.

In 30 de minute am vizitat si satucul. Recomand sa urcati pe delusorul din apropiere chiar daca va trebui sa va chinuiti putin trupul deja ostenit pentru ca in varful lui veti gasi ruinele unui vechi fort iar panorama asupra satului si micului port (de agrement bineinteles) merita tot efortul.

Ne-am intors in statiune si pe drum ne-am oprit pe un pod de unde se vedea locul in care Krka se varsa in mare. Rupti de oboseala am ajuns in statiune si ne-am relaxat cu o baie in mare.

A doua zi dupa vizita la Krka am pornit catre oraselul Trogir (cu o populatie nu mai mare de 10-13.000 de locuitori). Trogir este un oras medieval de o frumusete fermecatoare. Este impartit in doua parti: orasul nou si orasul vechi. Orasul nou nu prezinta prea mare interes, dar aici iti poti lasa masina.

In schimb orasul vechi... Orasul vechi este istorie palpabila: situat pe o mica insula, acesta este in intregime compusd in cladiri medievale si stradute pavata pe care te poti plimba si din care sari direct cu cateva secole bune in urma. Trebuie neaparat vazuta piata centrala care cuprinde cladirea Primariei (sec. XV) si Catedrala (sec. XIII). Poti urca in turnul Catedralei (nu stiu cat costa si cum se vede de acolo pentru ca nu am urcat, dar inaltimea ei presupusa de jos ma face sa cred ca totusi, panorama merita sa urci treptele).

Intr-un colt al insulei este si castelul Kamerlengo construit de catre venetieni care au avut o influenta destul de mare in aceasta zona. Desi te poti plimba toata ziua pe stradutele Trogirului fara sa te plictisesti, daca tot ai ajuns aici merita sa iei din zona portului un „taxi boat” pentru vreo 50-70 kuna care sa te duca pe insula Ciovo, o insula cu una din cele mai limpezi ape pe care le-am vazut in Croatia si cu pietricele mult mai mici decat cele din Vodice.

La plecarea catre Vodice nu ne-a lasat inima sa nu ne oprim sa facem niste poze asupra marii. Din Trogir pe o portiune de vreo 7-8 km drumul urca si peisajul pe care il lasi in spate te obliga sa te opresti.

Dupa o zi de odihna si plaja la locul de campare am plecat intr-o alta excursie si anume NP Kornati. Pretul excursiei a fost destul de piperat (350 kuna de persoana) si am rezervat-o direct de la hotel cu o agentie (Martina Tours) cu care ei aveau ceva legaturi. Mare prostie: plecarea era din Sv. Filip o localitate aflata la vreo 40 km de Vodice si dupa ce m-am intors am aflat ca puteam sa plecam si de aici cu o alta agentie la acealasi pret... (da-ne Doamne mintea de pe urma!).

Insulele Kornati (Insulele Incoronate) reprezinta o „colectie” de peste o suta de insule, in marea lor majoritate nelocuite, si care sunt destul de sterpe dupa cum se poate vedea si din poze. Ghidul ne-a spus ca cele mai multe sunt insule private, cumparate de la statul croat de catre diverse persoane, dar pe care, conform unei legi locale, nu se poate construi nimic. Deci e a ta si atat. Vii cu barca si admiri peisajul, faci o baie de soare si te intorci pe continent sau dormi in barca daca aceasta iti permite.

Asadar plecarea a fost din Sv. Filip cu un vas pe care cei de la agentie il laudau ca fiind cel mai mare vas de acest tip de pe Adriatica.

De mentionat ca in pretul excursiei erau incluse bauturi (apa, suc, vin, rakia), micul dejun (sandvisuri) si pranzul. Pranzul merita laudat – fiecare pasager a primit apa sau vin (nu am mai consumat pentru ca la intoarce trebuia sa conduc – la dus am luat un pahar tinand cont ca ne intoceam peste vreo cateva ore si efectul lui putea trece neobservat) la care se adauga cate un peste si o portie de ceafa de porc (ambele facute atunci la gratarul de pe vas) si salata.

De pe vapor am putut vedea Golful Piratilor cu pereti de piatra de cativa metri inaltime si am facut un popas de vreo 2 ore la Silver Lake. Silver Lake este un lac cu apa sarata situat pe una dintre insule si a carui salinitate este cu 30% mai ridicata decat cea a marii. Partea interesanta este ca am putut face si baie in el. Partea si mai interesanta este ca ca, propabil de a pastra cat mai bine aspectul salbatic al insulei, nu era amenajat niciun loc in care sa te poti schimba ca sa nu mai vorbesc de a face un dus dupa balaceala. Trebuia sa mergi in padure ca sa nu se holbeze toti la tine dar si acolo puteai nimeri peste unul care cauta acelasi lucru ca si tine: putina intimitate.

Daca mergeti acolo va va surpinde inca o chestie: insula este populata cu magarusi semisalbaticiti sau semidomesticiti (nu stiu exact cum au fost la inceput) dar extrem de blanzi care s-au invatat cu bipezii si care se plimba printre turisti. Foarte draguti si foarte simpatici.

Excursia este frumoasa dar foarte obositoare. Si un sfat: daca puteti, alegeti locurile situate sub punte pentru ca soarele dupa amiaza este ucigator.

Am stat sase zile in Vodice pentru ca din cele 7 zile ale concediului, ultima am rezervat-o pentru „coroana” parcurilor nationale din Croatia – Lacurile Plitvice.

Am parasit Vodice dupa micul dejun dar ne-am hotarat sa mergem pe coasta pentru a vedea si peisajul de aici. Intr-adevar, alegerea nu a fost gresita: am mers pe un drum care despartea efectiv muntele de mare. Au fost foarte multe viraje stranse si limitari de viteza de maxim 60 de km. (oricum nici daca vroiai nu puteai depasi in siguranta aceasta viteza). Asfaltul insa era impecabil: nici macar o gropita.

Am facut rezervare pentru o noapte aproape de parcul national dar pana sa ajungem acolo am vizitat si NP Paklenica. Intrarea a fost 40 kn de persoana (cea mai ieftina din cele 4 parcuri pe care le-am vizitat). Cu masina puteam merge cam 1 km in interiorul parcului dupa care trebuia sa o luam la pas. Ce este Paklenica? Paklenica este un parc montan cu pereti de stanca foarte abrupt, i considerat unul dintre cele mai frecventate locuri din Europa de catre alpinisti. Si intr-adevar, cand am ajuns noi erau foarte multi alpinisti pe acolo. In interiorul lui este si o pestera (nu stiu cum o cheama) pe care noi nu am vizitat-o pe de-o parte pentru ca la ora aia era deja inchisa iar pe de alta parte pentru ca mai trebuia sa facem vreo o ora si jumatate pe jos pe o caldura de peste 35 de grade.

Si inca un lucru interesant despre acest parc: aici s-au filmat o parte din scenele filmelor cu Winnetou din anii '60.

Dupa Paklenica am pornit catre Plitvice (cu siguranta cel mai frumos parc national din Croatia) iar de pe drumul de coasta o portiune de vreo 20 km a fost extrem de grea (in urcare cu multe ace de par). Un lucru foarte interesant pentru noi a fost faptul ca dupa ce am ajuns in varf si am inceput sa coboram pe partea cealalta peisajul s-a schimbat radical: de la ariditate si arbusti catre partea cu marea, am trecut brusc la paduri dese de conifere de un verde intens)

Ne-am cazat la o pensiune situata la vreo 5 km de intrarea nr 1 din NP Plitvice care ne-a costat 40 EUR camera de doua persoane. Biletul de intrare in parc a costat 110 kn de persoana. Sfatul meu e sa intrati in parc cat mai devreme din doua motive: evitati aglomeratia prea mare din timpul pranzului si evitati caldura inabusitoare de dupa orele 12. Despre Plitvive nu o sa scriu prea multe deoarece s-a tot scris pe aici. Va spun doar ca daca ajungeti in Croatia, nu ratati aceasta minune a naturii. Credeti-ma, merita toti banii, oboseala si timpul cheltuit.

Ca o concluzie, Croatia este o tara care merita vizitata si in care m-as intoarce oricand cu placere. Merita sa mergi in Croatia nu doar pentru mare ci si pentru ceea ce ofera aceasta pe langa plaja.

---

VIZUALIZĂRI: 6445 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI