”Reţeta” fericirii la chinezi

TIPĂREȘTE

Ca şi de fiecare dată când încerci să găseşti perimetrul dominant al unei naţiuni, te refugiezi în nişte cuvinte sau formulări cu o acoperire insuficientă a realităţii imediate. Bunăoară, atunci când vizitezi ţări ca Australia sau Noua Zeelandă, te gândeşti instantaneu la un soi de pace universală; America pare, la prima vedere, un amestec exploziv de naţiuni; Japonia aduce cu un regiment de elită; Italia este un muzeu în aer liber; Canada, ţara toleranţei şi a discreţiei, iar Singapore aduce cu o Americă mai mică, poate prea înverşunată pentru un european. Pe când în China, copleşit de puhoiul străzilor şi al locurilor publice, îţi vine în minte un singur cuvânt: colosal...

Nu cu mult timp în urmă, alarmaţi de deschiderea lui Gorbaciov şi de revoluţiile de eliberare din fostul lagăr comunist, liderii chinezi au trecut imediat la un atac susţinut de o propagandă cu forţa unui tsunami împotriva celor care „au trădat idealurile nobile ale comunismului”, o lozincă adesea uzitată de rinocerii roșii din estul Europei.

Ajung în Piaţa Tien an Men… Un peisaj sinistru din beton adăposteşte monumentul funerar al ”marelui Mao” şi o clădire nesfârşită a Comitetului Central. În rest, spaţiul ce poate ţine un milion de suflete este presărat cu panouri, ecrane cu filme înălţătoare, camere de luat vederi şi un număr mare de maşini ale poliţiei, însoţite de salvări. O altă epocă de aur pentru omenire!

Chiar dacă peisajul nu are nimic comun cu măreţia imperiilor chineze, primul sentiment care te copleşeşte este cel de forţă şi de control absolut al situaţiei. Simți cum ceva vibrează în aer, simți cum fiorii te pătrund până la degetul mic.

Ca orice om alb, de statură respectabilă, pari un suspect infiltrat în leagănul revoluţiei chineze şi te trezeşti filmat sau fotografiat de oameni zâmbitori, parcă îndrăgostiţi peste noapte de orice nou venit. Te uiţi în faţă şi te întâmpină un tovarăş cu zâmbet luminos; în stânga ţi se face o poză; te întorci în spate şi te vezi filmat de o cameră la purtător. Încă nu am văzut un loc în lume unde localnicii să-ți acorde atâta atenție personală.

Undeva, lateral, casetele şi DVD-urile ce se vând turiştilor prezintă paradele militare de odinioară. „Ehe, dragi români vânduţi diavolului, ce timpuri glorioase! ”, par a-şi spune trecătorii mai vârstnici. Printre casetele intitulate „Marea Revoluţie” sau „Memoria Roşie”, văd un DVD cu Ben Laden, cel care „a zguduit din temelii sistemul capitalist”.

Ghidul ne arată discret locul unde au căzut primii studenţi la Revoluţia din 1989... apoi locul unde a apărut băiatul de pe tanc, refugiat, la această oră în Statele Unite...

Pe măsură ce ieşi din perimetrul pieţei, suflul comunist al Chinei de astăzi începe să se diminueze. Apar grupuri zgomotoase de vânzători ambulanţi şi lanţuri întregi de magazine particulare...

Greu te împaci cu gândul că orice chinez poate să-şi deschidă o afacere personală, cu doar 15 % impozit. Pe măsură ce venitul depăşeşte 10.000 de dolari americani, creşte şi impozitul. „Puţin şi bun! ”, le şopteşte cineva la ureche.

Pe de altă parte, programul „after school”, şcolile şi universităţile particulare au devenit o modă în China. Imobiliarele au luat un “avânt capitalist” fără precedent: un metru pătrat de pământ din Beijing sau Shanghai poate ajunge până la 200.000 USD. Chiar dacă, aşa cum mai spuneam, se circulă după sistemul cu soţ - fără soţ, o maşină nu prea poate fi cumpărată din cauza marii aglomeraţii urbane. Este o problemă de buget, dar şi de... partid, procurarea unui număr. În schimb, îţi poţi cumpăra un număr de circulaţie la negru, cu 5.000 USD, doar la câţiva metri de înfricoşătoarea Piaţă Tien an Men...

Dacă Marele Zid Chinezesc a putut ţine piept invaziilor mongole, acesta se dovedeşte a fi astăzi doar un ecran de carton în faţa capitalismului decadent - pentru mulţi chinezi, încă un amestec nociv de bani şi de libertate de gândire. Însă nu şi de acţiune.

---

VIZUALIZĂRI: 1180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI