Dolce Vita, un hotel care îşi merită pe deplin numele

TIPĂREȘTE

Din 2008 merg constant în concediu în Bulgaria, nu numai vara, ci şi în minivacanţa de Paște sau în perioade de extrasezon, la munte. Mă număr printre norocoşii care nu au fost niciodată dezamăgiţi de condiţiile de acolo şi, evident, de raportul calitate/preţ. Mai mult: pot spune că de la un concediu la altul a fost tot mai bine. Aşadar, cel mai recent, de la Dolce Vita – din iulie 2012 – îl consider ca fiind şi cel mai bun din punctul de vedere al condiţiilor de cazare şi mai ales de masă.

Transport cu autocarul. Am fost cu autocarul şi – dacă la cazare şi masă a fost la superlativ - capitolul transport a fost aproape de cosmar. Am mers printr-o agenţie care pretinde că este turoperatorul nr. 1 pentru destinaţia Bulgaria (aşa este postat pe site-ul propriu), iar reprezentanţii agentiei au minţit cu neruşinare în privinţa condiţiilor de transport. Neavând maşină, în toate cele concediile sau minisejururile pe care le-am petrecut până acum în Bulgaria (peste 10 în total) am fost cu autocarul şi întotdeauna am avut parte de condiţii normale. De data asta, însă, totul a fost pe dos. Datele de identificare ale autocarului (mai corect ar fi autobuzului) care mi-au fost comunicate de agenţie erau total greşite, autobuzul era vechi, scaune rupte, înghesuite, difuzoarele de aer condiţionat erau stricate şi nu se puteau regla (asta în condiţiile în care reprezentanta agenţiei de turism mi-a comunicat că firma de transport cu care colaborează are un parc de autocare de excepţie). În plus, la întoarcere, la Giurgiu s-a făcut o pauză în care şoferul ne-a anunţat ca va lipsi 20 de minute pentru a alimenta autocarul (deşi oprirea era la o benzinărie) şi a lipsit, cu autocar cu tot, peste o oră, fără nicio explicaţie şi fără să aibă măcar bunul simţ de a-şi cere scuze. Şi un ultim aspect legat de transport: la agenţie am plătit costul transportului 30 euro/persoană, iar în autocar fiecărui turist ni s-au înmânat bilete de călătorie pe care era trecut preţul de 20 de euro / persoană (dus/întors). Am întrebat atât la firma de transport, cât şi la agenţie de ce apare această diferenţă de 10 euro şi în ambele locuri mi s-a răspuns că nu se ştie. Aşadar, de acum înainte voi întreba de la început la agenţie numele firmei de transport cu care colaborează, pentru a evita astfel de situaţii (dacă întrebam de la început şi căutam pe net aş fi văzut zeci de comentarii negative la adresa companiei respective).

După această (prea) lungă paranteză referitoare la transport, voi puncta câteva aspecte legate efectiv de sejurul la Riu Dolce Vita.

Cazarea. Am ajuns la ora 12 la hotel şi am fost cazaţi imediat (deci nu ne-au lăsat să aşteptăm până la ora 14 când, teoretic, începe cazarea). Am primit şi brăţările aferente şi, ca atare, am putut mânca şi la prânz în ziua respectivă. La plecare, de asemenea, am putut lua masa de prânz.

Camera. Am avut cameră cu vedere la mare, situată la etajul 7. Camera nu este nici mare, dar nici mică, are gresie pe jos, televizor LCD cu diagonală mare (se prind două posturi româneşti: TVR Internaţional şi Pro TV Internaţional), două paturi unite şi un fotoliu extensibil, mobilă modernă şi nouă (evident, hotelul fiind nou). Baia este cu cabină de duş, modernă. Balconul este destul de mic, dar cochet, are o măsuţă şi două scaune.

Curăţenia. Aici aş avea singurele reproşuri. Eu am ajuns sâmbăta. Duminica nu a venit nimeni să facă curat, iar luni până la ora 16 de asemenea nu a venit nimeni (după ora 16 am pus în uşă „Nu deranjaţi” şi, deci, nu ştiu dacă a avut cineva intenţia să facă curat după această oră). Surpriza mai neplăcută am avut-o marţi când – conform uzanţelor – am lăsat prosoapele pe jos pentru a fi schimbate. De asemenea, am lăsat pe pat 5 leva pentru cameristă. Curat s-a făcut, însă prosoapele, în loc să fie schimbate, au fost luate de pe jos şi puse înapoi. M-a deranjat foarte mult acest aspect şi m-am dus la recepţie să sesizez acest lucru. După cinci minute, a urcat cineva din personalul hotelului şi mi-a adus prosoape curate. În cele 7 zile cât am stat, camerista a venit de 3 ori să facă curat. Am convingerea, însă, că această problemă era exclusiv la camerele deservite de camerista la care eram şi noi „arondaţi”, însă o vină o are şi conducerea hotelului, deoarece destul de multe persoane de pe ramura respectivă de hotel de la etajul 7 au sesizat la recepţie problema curăţeniei, iar această problemă a rămas… o problemă cel puţin până s-a încheiat sejurul meu. La alte etaje nu s-a întâmplat aşa ceva.

Masa. Excelentă. Foarte variată, de calitate şi gustos gătită. Am avut până şi cotlete de berbecuţ şi somon la grătar. Foarte multe salate, o gamă bogată de brânzeturi, carne din toate tipurile (porv, vită, pui, oaie), peşte, paste, 5-6 tipuri de fructe la fiecare masă şi nu mai enumăr, pentru că varietatea este foarte mare. Mai slab stau, din punctul meu de vedere, la capitolul dulciuri, prăjiturile nefiind pe gustul meu. De asemenea, nu s-a întâmplat niciodată ca un fel de mâncare să se termine, aşa încât dacă ajungeai la finalul programului de masă găseai tot ceea ce era şi la început. Restaurantul este spaţios, nu mi s-a întâmplat să nu găsesc loc. Există şi două restaurante a la carte, bulgăresc (care funcţionează 5 zile pe săptămână) şi asiatic (este deschis 3 zile pe săptămână). Pe parcursul unui sejur poţi face rezervare la o cină în unul din cele două. Eu am fost la cel asiatic, însă nu pot spune că m-a impresionat cu ceva. Am avut – poate – şi ghinionul ca în seara pentru care am optat să fie vânt puternic, iar pe două treimi din laturile restaurantului sunt geamuri glisante, care erau toate deschise, aşa încât nu se putea sta din cauza vântului extrem de puternic (de altfel, în seara respectivă nu cred că a stat cineva mai mult de 10 minute în acel restaurant). Oricum, din ceea ce am văzut, merită încercat mai mult restaurantul bulgăresc. În ceea ce priveşte băuturile, eu am băut bere (după gustul meu, foarte bună) şi cola (acelaşi gust ca cea îmbuteliată). Soţul meu a băut vin (alb şi roşu) şi a spus că este foarte bun. Se pot lua sticle de apă îmbuteliată de la recepţie, pentru a avea în cameră (acestea trebuie cerute, pentru că nu sunt expuse nicăieri). Cafeaua de dimineaţă, la filtru, nu mi-a prea plăcut, în schimb cea expresso, de la baruri, a fost foarte bună.

Piscinele. Două exterioare, cu secţiune pentru copii, si una interioară (nu am văzut pe nimeni să meargă la cea interioară în perioada respectivă). Şezlonguri sunt destule, însă prosoapele care se distribuie la piscină nu sunt suficiente, aşa încât, dacă vrei să apuci unul, trebuie să mergi până la ora 10 – 10,30 (încep să se distribuie la ora 9). De regulă, am văzut că prosoapele nu se dau înapoi la finalul zilei, ci se schimbă a doua zi dimineaţa cu unele curate (poate din acest motiv nu sunt suficiente).

Vreau să mai remarc că cei mai mulţi turişti din hotel erau nemţi, apoi ruşi, ucrainieni şi români. Este primul hotel din cele în care am stat în Bulgaria în care nu am văzut persoane necivilizate, gălăgioase sau care să exagereze cu „căratul” mâncării în farfurii.

Concluzie. Mi-a plăcut la Dolce Vita chiar mai mult decât la Duni (vezi impresii) şi cred că niciodată nu am regretat atât de mult că mi s-a terminat vacanţa, aşa cum am regretat aici.

---

VIZUALIZĂRI: 3261 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI