Noul membru Grifid - Sentido Golden Star

TIPĂREȘTE

După o perioadă de aproape un an în care rândurile mele despre zonele turistice v-au lipsit, azi, vă puteți reîntâlni cu ele.

Ultima găselniță a unor prieteni apropiați a venit prin luna ianuarie când mi s-a propus să particip la un banchet în luna mai. Aparent am refuzat dar nu am rezistat până nu am cerut mai multe informații despre organizarea evenimentului. Unde? Această întrebare mă bulversa datorită curiozității mele infinite și puțin nerăbdătoare. Zic măi, dacă o fi o ofertă fastuoasă? Dacă locația este impozantă? Să o refuz? Mhm, mă mai gândesc.

Într-un final, am primit răspunsurile pe care le așteptam. Locația era stabilită în Bulgaria, fix în Nisipurile de Aur. De multe ori, acestea sunt “plasate” fie la munte, fie la mare. Personal, mă bucur când aud că un banchet de final de clasa a 12-a este organizat la mare, la vecinii noștri bulgari. Probabil că părerile sunt împărțite, mai mult pro munte și contra mare. Această deducție am remarcat-o din alegerile făcute de liceele pe care le cunosc. În speță, chiar liceul meu a refuzat să mai organizeze astfel de evenimente deoarece ultima escapadă de acest gen a avut loc tot la Nisipuri, mai cu precizie la Berlin Golden Beach unde, spre uimirea lor, a fost cea mai proastă alegere din ultima perioadă. Gustul cu care au rămas aceștia a fost amar pentru majoritatea dintre ei, cu precădere mai mult pentru staff-ul liceului. Din câte am auzit la acea vreme, nemulțumirile au fost susținute de mâncarea foarte proastă pe care au servit-o, culminându-se cu ușoare dureri stomacale.

Să revenim în vremurile noaste. Hotelul la care urma să aibă loc banchetul cu pricina, era Sentido Golden Star. În primul moment, numele “Sentido” era pe modul “Try to find it” în mintea mea. :D După o analiză temeinică, mi-am adus aminte de acest hotel, mai mult din plimbările domoale și relaxante de pe plajă pe care tocmai le parcursesem anul anterior, când am fost în vizită la HVD Viva Club. Într-un final apoteotic, am acceptat oferta de 150 € ce avea inclusă cazare timp de 2 nopți, în cameră dublă cu pat suplimentar, All Inclusive desigur, cina festivă de sâmbătă seară + transport cu autocarul până la destinație. Motivul pe care l-am susținut în participarea la acest eveniment a fost dorul nespus de Nisipuri, care pe alocuri dădea semne de răzvrătire, după ce toată iarna am urmărit o cameră web live din centrul stațiunii, amplasată pe hotelul Admiral și pe care o puteți urmări și acum, cu un click aici. Am surprins momente frumoase, chiar dacă după cum știm, iarna aduce liniște și un peisaj sumbru asupra zonei litorale. Pe parcurs, am remarcat procesul de schimbare de la iarnă la o primăvară înduioșătoare iar apoi, la actuala vară semplididă.

Totodată, printr-o schimbare parțială a trecut și Sentido, momentan doar de nume. În luna martie a acestui an, reputata companie hotelieră Grifid a preluat hotelul Sentido Golden Star, redenumindu-se Grifid Sentido Golden Star & Family, un nume pe care, recunosc, mi-a luat ceva timp să-l memorez. :)

Sentido devine astfel, cel de-al cincilea hotel din Nisipurile de Aur ce poartă denumirea de Grifid, după Grifid Vistamar, Grifid Bolero, Grifid Metropol și Grifid Arabella. Schimbarea nu aduce și renovări majore, acestea fiind programate pentru anul viitor. Totuși, concluzia rândurilor pe care urmează să le înșir îndelung, conturează ideea că Sentido nu se ridică, încă, la standardele comesenilor, cel puțin la nivelul camerelor.

Așadar, povestea “Sentido” începe vineri, 13 mai, în jurul orei 6. În fața liceului organizator așteptam, cu toții, sosirea autocarului. O ploaie măruntă făcea ca atmosfera să fie tenebroasă, cu puternice efecte de clarobscur. În cele din urmă, autocarul a sosit dar cu 20 minute întârziere. Ne-am așezat bagajele în compartimentele specifice și ne-am urcat în autocar. În secunda doi, un feeling ciudat mă cuprinde. Uitasem aparatul foto acasă. Off, ce o fi fost în mintea mea? Dar lasă, nu-i bai! Telefonul e și el bun la ceva, însă cu performanțe inferioare camerei foto. Am trecut peste acest moment. Obișnuit cu alegerea și studierea amănunțită a traseului majoritar al unei vacanțe turistice, în special către Bulgaria, mă întrebam ce rută va prefera șoferul. Nu am îndrăznit să-l întreb, am preferat să stau cuminte în scaunul meu și să așteptat ca ploaia măruntă să se sfârșească. Dorințele mi-au fost îndeplinte.

Am plecat așadar, din Ploiești, spre A3 (Autostrada București-Ploiești). În primul moment am crezut că vom continua pe A2, dar mirarea a apărut deodată. După A3, am parcurs o bună parte a șoselei de centură (DNCB) a Bucureștiului, pe alocuri cu un asfalt foarte prost, alteori destul de bun, dar pe porțiuni infime. În dreptul localității Jilava, am părăsit în sfârșit DNCB, șoferul alegând să facă stânga, după o benzinărie Lukoil. După alte virări la dreapta, apoi la stânga, am intrat pe DN5. Drumul în sine este foarte bun, proaspăt asfaltat, cu două benzi pe sens. În continuare, drumul de vine E85.

Drumul până la vamă poate fi urmat de indicatoare. Finalul este dezastruos, culminat de minunatul Pod al Prieteniei sau al Suspinelor, cum era catalogat până acum. În timp ce în Franța se construiesc de la zero viaductele spectaculoase în doar trei ani, lucrările de reparație la podurile din România durează tot cam atât. Durata de proiectare și execuție a lucrărilor de la Podul Prieteniei a fost, inițial, de 16 luni, cu termen de finalizare până în luna martie a acestui an. Într-un comunicat, CNADNR anunță că restricțiile de circulație vor fi ridicate cel târziu pe 15 august, urmând ca până în noiembrie lucrările să fie finalizate complet. Om’ trăi și om’ vedea. Bineînțeles că lucrările nu sunt nici până în momentul de față terminate. Filozofia e lungă.

Trecerea podului la noi costă 13 lei pentru un autoturism și 110 lei pentru un autocar cu mai mult de 23 persoane, pe când la bulgari, pentru același autoturism plătim 2€ iar pentru același autocar 25€. Ei bine, noi am trecut podul într-un timp mediu – cam 30-40 minute - în comparație cu ceilalți comeseni, când, în urmă cu câteva săptămâni, stăteau și 2 ore, doar pe pod.

În mod normal, podul se parcurge în câteva minute. Aici este locul unde are loc o transformare a propriei stări de spririt. Dintr-o persoană dornică de a ajunge la destinație cât mai repede, ajungi să devi timorat și nervos datorită timpului mai mare de așteptare pentru trecerea și completarea tuturor formalităților. Subiectul este aprofundat în timp real pe acest fir de discuție. În mare parte, diferențele de timp se calculează atât pe pod cât și la vamă, circulația desfășurându-se pe o singura bandă, alternativ dreapta-stânga. Trecerea se face cu semnalizări luminoase. Până la finalul iunie, oficialii CNADNR, au comunicat că anterprenorul mai are să finalizeze lucrările la calea de rulare a podului, urmând apoi să fie executate diverse lucrări de sablare și vopsire a tablierului metalic.

Am ajuns în sfârșit la vamă. Coloana se întindea pe circa 200 m, dizolvându-se în 30 minute. La acel moment, erau deschise 2 puncte de intrare pentru autoturisme și 2 pentru tiruri. Un alt link destul de folositor al site-ului poliției de frontieră (de foarte multe ori pică din cauza numărului foarte mare de solicitări) este acesta, unde, în timp real, puteți afla detalii de la toate punctele de frontieră din țară, cât și despre timpii de așteptare și arterele deschise pe zona de intrare respectiv ieșire. La vama cu pricina, Giurgiu-Ruse, se așteaptă de multe ori din cauza lentorii bulgarilor în a scana documentele necesare pentru trecerea frontierei. Într-un final, am scăpat și de vamă, ajungând în Ruse.

Începând cu anul acesta, vigneta în Bulgaria s-a scumpit la 8€ / 15 lv/7 zile, 15€ /30 lv/o lună, 50€ / 98 lv/un an pentru un autoturism.

Ne-am continuat drumul drept către Nisipuri (sfat: urmați indicatoarele către Varna, apoi către Zlatni Piasatsi sau Златни пясъци – numele stațiunii în bulgară) pe E70 apoi, în apropierea localității Belokopitovo, am intrat pe A2 (Autostrada “Hemus”), o autostradă bună, cu mici surpări ale carosabilului pe la sfârșitul acesteia. Ultima sută de metri a fost prin Varna, apoi pe E87, cu trecere pe lângă Sf. Constantin și Elena și după, într-un final magistral, am ajuns la nisipurile bulgarilor. La sosire, ceasul indica ora 15:30. Bilanț: 7 ore de la Ploiești până la Nisipurile de Aur, cu două opriri a câte 30 minute, plus o oră și jumătate pierdută la graniță.

Locație. Hotelul se află chiar la capătul nordic al stațiunii, este situat pe plajă, despărțit doar de aleea de promenadă ce traversește stațiunea, fiind antepenultimul hotel din prima linie de hoteluri. Ultimul este Glarus, după Berlin Golden beach, urmat în cele din urmă de Sentido.

Drumul de acces este foarte puțin reperabil, destul de ușor de ratat. Sunt două soluții în funcție de direcția din care veniți, pe care o să vi le prezint în așa fel încât drumul să vi se pară mult mai maleabil, fără nervi în ideea că nu găsiți hotelul. Dacă veniți dinspre Albena, pe șoseaua principală, puteți observa, la un moment dat, hotelul Glarus (cel alb și înalt) și marea în peisaj – acesta reprezintă singurul și primul reper care vă anunță că trebuie să încetiniți și să fiți foarte atenți la drum, în caz că nu doriți să ratați intrarea pe strada care vă duce către Sentido. După o curbă la dreaptă, urmează peste 150 m un panou al Hotelului Edelweiss, unde se ajunge peste 150 m, cu virare la stânga. Acolo trebuie virat pentru a pătrunde până la Sentido. Chiar după nici 50 m, apare și un panou al Hotelului Lilia alăturat panoului Hotelului Horizont care ne sugerează, la fel, să virăm la stânga un pic mai încolo. Câțiva metri mai departe, sub ramura aproape străvezie a unui copac, regăsim subtil și panoul Hotelului Bendita Mare – acesta este ultimul reper, semn că, la următoarea stradă la stânga ce se desprinde din E87, trebuie virat neapărat. Lângă această stradă apare și panoul hotelurilor Grifid.

Dacă veniți dinspre Sf. Constantin și Elena, etapele sunt la fel de simple. Primul reper îl constituie Hotelul Briz, situat fix lângă stradă, acaparat de panouri cu numele acestuia. După acest hotel, urmează imediat un panou al Hotelului Lilia, urmat de cel de la Edeleweiss. Mai aveți 70 m și trebuie să virați la dreapta. Următorul panou aparține hotelului Horizont, iar ultimul, Apart-Hotelului Bendita Mare. Fix înainte de străduța din dreapta, este o trecere de pietoni.

Imediat ce intrăm pe străduța respectivă, în prim plan regăsim hotelul Horizont. Mergem înainte. Se zărește impunătorul Edelweiss. Coborâm în jos, spre dreapta, mergem înainte, după care, lângă Apart-Hotelul Bendita Mare, o luăm spre stânga. Ajungem în fața Hotelului Morsko Oko Garden, unde, pe un stâlp de circulație, este subtil afișat o tăbliță pentru a vira la dreapta către hotelurile Grifid. NU îl urmați. Spune prostii. :D (parțial, pe noi ne interesează noul Grifid Sentido). Sentido este preluat de cei de la Grifid începând cu anul acesta și au uitat să pună și un afiș pentru virarea la stânga către acesta. Așadar, într-o încurcătură mai mare decât drumul șerpuit de la șoseaua principală până aici, virăm la stânga și după câțiva metri zărim, în sfârșit, partea Family a hotelului, galbenă și înaltă, asemănătoare unui castel de nisip.

Să revenim de unde am plecat, nu? Ajunși în fața hotelului cu o oră întârziere față de ora check-in-ului, ne dăm jos din autocar, osteniți după un drum lung și solicitat.

Parcarea hotelului este, însă, o problemă destul de serioasă. Pentru un hotel cu un total de 424 de camere, locurile de parcare sunt în număr de 50-60, dispuse de-a lungul unui parapet de beton ce pornește de la Sentido și se întinde pe o distanță de aproximativ 150 m, până la Hotelul Glarus. Prețul urcă la 20 lv/zi, față de 5 lv, cât a fost anul trecut. Creșterea cu 300% se datorează alinierii cu lanțul Grifid. Pentru un sejur minim de 5 nopți, în luna august – perioadă prefarată de turiști, de exemplu, doar parcarea ne costă 100 lv, adică nu mult peste 230 lei, o sumă exasperant de mare pentru o familie simplă care se mulțumea și cu 5 lv/zi sau de ce nu, cu gratuitate la parcare. Spun asta pentru că anul acesta am întâlnit pe AFA mulți turiști care căutau, în primul rând, un hotel cu parcare gratuită. Un plus de siguranță îl constituie multiplele camere (4 la număr – dacă am numărat bine) amplasate la nivelul hotelului. O alternativă a parcării mașinii există în zona de port, peste drum de Glarus. Am observat că acolo erau parcate destul de multe mașini, fără plată, nu am văzut nicăieri să fie specificat ceva de vreo taxă.

Încă de la sosirea la hotel am remarcat construcția destul de acaparantă ce constă în camere dispuse pe mai multe părți ale hotelului, separate de restaurant, diferențe de nivel dar și tubulatura exagerat de multă de la aparatele de climatizare Daikin care, în partea din spate a restaurantului, ajungea chiar la 5 linii de tubulatură suprapusă, fix lângă 5 camere de hotel, dispuse foarte prost. Vai de cei cazați acolo! Îmi miroase deja a șpagă pentru schimbarea unei astfel de camere. Nu am apucat să imortalizez situația dar o să atașez un screenshot de pe Street View.

Pentru a ajunge la recepție, am fost nevoiți să mergem pe partea cealaltă a hotelului, alăturată promenadei din stațiune. Ce e de-a dreptul diferit față de orice alt hotel (sau cel puțin așa cred) sunt cele două recepții ale unui singur hotel. În trecut, hotelul era denumit “Obzor Beach & Izgrev” – Obzor Beach este actualmente aripa Star, cea de lângă Morsko Oko Garden iar Izgrev aripa Family, cea de lângă Berlin Golden Beach. Am ales aripa din stânga, cu ocolire pe lângă Morsko Oko Garden.

Am intrat în hotel, îndreptându-ne către recepție. Prima impresie pe care mi-a transmis-o Sentido a fost în general bună dar nu se ridică la standardele unui hotel de patru stele, comparativ cu HVD Viva Club, cel la care am stat anul trecut. În schimb, mi-au plăcut foarte mult canapelele din recepție, albe, luxoase și extrem de confortabile.

Lobby bar-ul din această aripă nu era deschis, nici scaunele asemănătoare canapelelor nu existau momentan, așa cum era prezentat lobby-ul în pozele hotelului, asta pentru că era deschis de doar 2 săptămâni și încă se pregăteau să aranjeze și să pună totul la punct. În schimb, lobby-ul din aripa Family era deschis, gata să își primească clienții, inclusiv pe mine. :D Un alt lucru notabil pe care l-am remarcat este faptul că, în tot hotelul, albul este culoarea care predomină și pe care se mizează patronii, combinat cu mici picturi în nuanțe multicolore, așezate pe tavan, ce îți dau impresia unor vitralii dintr-o biserică creștină.

Am fost serviți, fiecare în parte, cu câte un pahar de gin tonic care avea gust de o simplă apă minerală din sticlă (experții în băuturi fine mă pot contrazice dacă doresc, cu mențiunea de a se prezenta la fața locului :D). Formalitățile au fost făcute de două recepționere, foarte amabile.

Cât timp am aștepat să îmi vină rândul, am intrat pe internet, cu speranța că va merge destul de bine. Ghinionul mi-a picat în cap. Wi-FI-ul era liber și gratuit de conexiune doar în recepție dar foarte prost. Încercările zadarnice mi-au dat kick out de foarte multe ori, ba se conecta, mergea 1 minut iar în secunda doi, a plecat cu tot cu conexiunea mea – poate avea nevoie de o baie în mare, zic, că tot eram la doi pași de apa mării. Cei de la Sentido se mândresc cu viteze net superioare dar, ce să vezi, contra-cost. Ai bani, plătești, n-ai bani, aștepți până la următorul salariu... sau concediu. Nu aveam mare nevoie de internet, doar pentru o notificare pe facebook, un mail și pentru noutățile de pe AFA, ca tot omul. Ne respectăm :).

Mi-a venit rândul la recepție. Am primit un așa numit Hotel Passport ce cuprinde o urare de bun venit (Welcome în patru limbi, nu vă așteptați la mai mult), numele unuia din clienți, numărul camerei, data sosirii, data plecării precum și intervalele orare pentru mic dejun, prânz și cină. Ne-au fost puse brățările, de data aceasta, albe. Repartizarea camerelor se face pe loc în oricare din cele două corpuri ale hotelului.

Camera. Capitolul cel mai puțin surprinzător. Intrarea se face încă cu cheia (da, vorbim de un hotel de patru stele, mai nou purtător Grifid). Nelipsitul card este folosit pentru pornirea instalațiilor electrice din cameră. Podeaua era compusă din plăci de gresie maronie, alții au avut mochetă, tot maronie iar unii mai norocoși, mochetă gri. Toate culorile și toate suprafețele, doar aici, la Sentido! În cameră mai puteam găsi: un dulap încăpător pentru îmbrăcăminte, 9 umerașe, un seif contra-cost, o oglindă, un spațiu pentru depozitarea troller-ului sau a pantofilor, tv lcd, pat matrimonial destul de comod dar cu o cuvertură învechită, pat suplimentar pe care nu l-am testat – nu am avut nevoie, un tablou care nu știu ce căuta acolo dar nici nu știu ce voia să exprime, un minibar alimentat zilnic cu apă, două sticle de suc și bere, toate gratuite și locale, incluse în pachetul All Inclusive precum și aer condiționat Daikin cu termostat pe perete, cam îngălbenit de timp. L-am folosit doar de două ori pentru că avea un miros dubios. Pernele aveau un aspecat mai mult gălbui decât alb iar dacă făceai o mișcare bruscă, salteaua devenea un kaiac kanoe.

Baia, un submarin pe stil vechi era alcătuită din cadă – câțiva au avut duș, o perdea albă la capătul căruia timpul și-a făcut simțită prezența, un feon al cărui furtun era mai mult galben decât alb, consumabile specifice, un suport de prosoape pentru corp situat deasupra căzii iar altul fix sub chiuvetă, lângă coșul de gunoi și wc. Incredibilă este modalitatea cu care au conceput acest suport de proasoape de față și de ce fix acolo s-au gândit să-l poziționeze. Pe marginile vasului de toaletă se observau urme evidente de silicon alb, doar doar se mai astupă urmele de mucegai până la renovarea de la anul. Balconul, compus din două scaune și o măsuță de plastic suspectă precum și un mini uscător de rufe, încorporat în perete. Ușa de la balcon era culisantă.

Au fost și vor mai exista întrebări pe tema diferențelor dintre camerele din corpul Star și cel Family. Doar 6 adulți din grupul inițial au fost repartizați în corpul Family și, din câte mi-au spus, cel puțin în camera lor, era o ușă comunicantă cu camera de alături. Alte diferențe nu există, nici la nivelul dimensiunii camerei, nici la facilitățile din aceasta.

Le-aș sugera ca, în renovarea camerelor, să se țină cont, în primul rând de culoarea alb. Să se vopsească peretele din spatele patului într-o culoare mai deschisă, de exemplu un crem foarte palid, patul să fie alb cu o cuvertură gri, draperie gri, parchet sau mochetă maro în aspect de lemn, iar baia în nuanțe de crem cu alb, cu mozaic albastru la mijloc. Sper ca în final, să arate cel puțin ca noul Grifid Metropol, astfel că, va avea o concurență și mai mare în fața celorlalți adversari.

Priveliștea maximizează totul! Face toți banii! Poți asculta valurile mării în miez de noapte sau de ce nu, să vezi răsăritul direct de pe balcon. Dimineața, când soarele răsare blând și firav din valurile mării, te simți perplex, fascinat de momentele respective, simți că timpul devine efemer.

Curățenia s-a efectuat doar în ziua de sâmbătă deoarece am stat doar 2 nopți. Prosoapele nu au fost schimbate, doar s-a luat gunoiul, s-a aspirat meticulos în cameră și pe balcon.

Piscinele exterioare sunt două la număr, una lângă restaurant și aripa Star, destul de mică, unde se află și un Pool Bar iar cealaltă, la capătul corpului antemenționat, unde există și un mini-market “Aldu” precum și snack barul. Șezlonguri sunt în număr mediu, atât cât să împrejmuiască piscina. Apa nu am încercat-o dar arăta foarte limpede. Mai există și o piscină interioară, nefolosită de mai nimeni ba chiar cred că va fi ignorată pe timpul verii.

Restaurantele și barurile. Sentido stă cel mai bine la acest capitol. Există două restaurante: restaurantul principal situat între cele două corpuri de hotel, cu acces din ambele printr-o pasarelă de interior și un restaurant à la carte "Mediterraneo", deschis de la 18:30 la 21:30, unde se pot servi preparate italiene și este amplasat lângă piscina corpului Star.

Restaurantul principal are un număr total de 750 locuri, foarte încăpător de altfel pentru seara banchetului, dar și terasă deasupra piscinei corpului Family. În mod plăcut m-au impresionat ferestrele din podea până în tavan ce ofereau o vedere mirifică și angelică asupra grădinii bine întreținute și a Mării Negre.

Complexul Sentido are în portofoliu 6 baruri. Beach Bar, situat așa cum v-ați dat seama, pe plajă – când am fost eu, nu era încă deschis, Lobby Bar – 2 la număr, unul în corpul Star și celălalt în corpul Family, Blue Bar - situat la etajul 5, în corpul Family, cu canapele alb-albastre și umbreluțe, deschis între 10 și 22, oferind o panoramă dezmierdătoare asupra mării dar și a stațiunii, Sky Bar – situat la etajul 8, ultimul al corpului Family și Pool Bar – desigur, barul de la piscine. Mai există și un club, deschis între 22 – 02, la care am fost vineri seară și arată destul de bine.

Mic dejun. Programul începe la ora 7:30 și durează până la orele 10. O să fiu scurt, relatându-vă puținul din totalul mâncării oferite: mezeluri, cașcaval, parizer, ouă ochiuri, ouă fierte, omletă, sandivișuri prăjite cu ouă și bacon, cereale de toate felurile, lapte, cârnați, măsline negre și verzi, iaurt natural, salată, grapefruit felii, măr verde, pere, portocale, struguri, mandarine, bananae tăiate în două sau trei bucăți, ardei, brânză, lămâie, ceaiuri de diverse sortimente, foietaje, chec, suc la dozator și natural, cafea la automat și la ibric, tot felul de prăjituri cu cremă, glazurate, în culorile Bulgariei, în păhărele mici, amenajate frumos, compot de piersici, ciocolată, salată de morcovi, de sfeclă roșie, castraveți, ceapă, ulei, roșie, chifle kaiser, pâine graham, integrală, cu cereale, pâine toast și neagră.

Prânz. Programul începea la ora 12:30 și se termina la ora 14, fiind cel mai scurt program pe care l-am întâlnit. Un mininum de 2 ore era mai accepabil, mai ales că, în full sezon o să fie mare zarvă. Aici am găsit: ciorbă de văcuță, de pui, de cartofi, crutoane, șnițele, tochitură, cartofi natur și prăjiți, garnituri, porumb, morcov, carne de porc, piure, orez, pește la grill făcut de un bucătar pe loc, carne la grill, diverse sosuri, sucuri, bere, vin și aceleași prăjituri anterior menționate.

Cină. Programul începea la ora 18 și se termina la 21, fiind cel mai lung program de servire a mesei. Preparatele au fost cam aceleași ca la prânz incluzând aripioare de pui în sos, pizza și paste.

Cina festivă a avut loc în același restaurant principal. Mesele au fost așezate pe rânduri drepte și ”curbate” dacă pot să zic așa, în formă de cerc. De data aceasta, meniul a fost stabilit de ei. Au comis o gafă de proporții. Ne-au dat friptură cu legume, deloc gustoasă, cu un gust suspect, înaintea aperitivului. I-am adus la cunoștință ospătarului dar mi-a spus că așa era planificat. Ok, așa a fost planificat. Suspect. Ne-au mai fost aduse o salată cu brânză, roșii și castraveți precum și un platou cu legume la grătar și mozarella. În schimb, la discreție au fost asigurate băuturile. Trebuiau doar cerute unui barman, fără restricții de cantitate. Totul era free până la ora 2, după se plătea tot ce se consuma. Muzica a fost asigurată de către un Dj adus din România iar sonorizarea a fost acceptabilă.

În restaurant era obligatoriu o ținută adecvată - pantaloni lungi, fără slipi, papuci, costum de baie, apă curgând din slip, algă în sutien sau cine știe ce altă costumație de plajă. :D

Menționez că am intrat cu cina și am ieșit cu prânzul.

Concluzia tuturor meselor nu poate fi decât îmbucurătoare, poate chiar cel mai bun atu al hotelului, cu mâncare foarte variată și gustoasă, cu mici scăpări insesizabile pe ici colo.

Mini cluburile pentru copii sunt într-un număr mare, cel mai sesizabil fiind cel de lângă piscina corpului Star, Mini Disco, Mini Club și o discotecă pentru copii. Orice adult se poate strecura pe acolo. :D

Plaja se întinde pe toată lungimea hotelului, oferind, începând cu anul acesta, umbrele noi la plajă, cosmetizate cu numele Grifid, șezlonguri și saltele de plajă albastre GRATUITE (cel puțin noi nu am fost nevoiți să plătim acea taxă de 2 lv care era practicată până anul trecut). Fiecare cameră are asigurată la plajă, două sezlonguri și o umbrelă, suficiente zic eu, pentru toți turiștii hotelului deoarece numărul lor a fost suplimentat față de anul trecut, când am fost doar în trecere. În schimb, un lucru penibil îl pot sesiza la acele saltele de plajă. Ei bine, aveau inscripționate adresa obzorizgrevhotels.com, care nu mai este de mult timp site-ul și denumirea hotelului. La anul sper să fie cosmetizate cu numele Grifid.

Alte facilități pe care cei de la Sentido ni le expun sunt biliardul – lângă restaurant, tenis de masă, magazine în interiorul hotelului, case de schimb valutar – câte una în fiecare corp al complexului, coafor și servicii balneoclimatirice și SPA, ușor de sesizat cu ajutorul panourilor mari de pe peretele hotelului (sunt în patru limbi: bulgară, germană, rusă și engleză).

Personalul este familiar, necunoscător avansat de limba engleză dar perfecționist în vorbirea limbii franceze și germane datorită numărului mare de turiști din aceste țări care ocupă un număr mare din totalitatea hotelului. Barmanii au fost singurii care mi-au zâmbit, în rest, cameristele foarte delăsătoare și indiferente, mai mult se chinuiau să facă treabă.

Trecerea la statutul de Grifd a mărit amețitor prețurile pentru această vară astfel că, prețul pentru un adult/zi, a urcat până la 92€ pentru o cameră dublă cu vedere la mare, tipic pentru lanțul Grifid, nejustificat pentru camera de hotel prezentată.

Prin urmare, noul “copil” al lanțului Grifid oferă multiple facilități pentru petrecerea timpului liber, evidențiate prin numărul mare de baruri dar și prin complexitatea acestuia care mă surpins până și pe mine. Pe parcursul a trei zile petrecute la Sentido, mă declar satisfăcut de serviciile oferite, raportul calitate preț este momentan la un nivel mediu, cu toate că perioada a fost de extra-sezon, este un nou Grifid promițător care sper ca începând cu anul viitor, cu tot cu renovarea ce va fi efectuată, să devină un hotel de patru stele pe care să le merite cu prisosință. Cu toate acestea, Sentido este pe lista de vacanță pentru anul viitor, nu înainte de o ”investigare” a aspectului integral al hotelului după renovare.

Web: youtube :)

Închei printr-o glumă foarte bună auzită de curând: Voiam să-mi duc prietena în concediu într-un loc foarte scump, dar nu pot să mă decid între Mamaia sau o benzinărie. :D (vă las să decideți)

Vacanțe perfecte vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 4835 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI