Bruxelles - Niciun moment de plictiseala (partea 2)

TIPĂREȘTE

Intrucat am vazut interesul vostru crescut in a scrie continuarea Bruxelles - Niciun moment de plictiseala (partea 1), va voi indeplini dorinta. Sper ca ea sa fie pe gustul si placerea voastra. Asa ca, dragii mei, din nou la drum prin Bruxelles...

Maraton "perpedes" prin oras...

Dupa vizitarea parcului Mini-Europe, la drum cu autocarul in oras la cucerirea lui. Aveam atatea obiective de atins ca zau, acum cand ma gandesc, ma tot intreb si incerc sa-mi amintesc cum timpul asta a tinut cu noi de s-a luuuungiiiit atat de mult, de noi am reusit sa vedem atatea. Ca doar nu am fugit cu viteza luminii... sau pe undeva pe aproape...

In timpul scurtului tur de oras cu autocarul, am putut sa vad ca Bruxelles este un veritabil si inconfundabil amestec de arhitecturi unde vechiul se impleteste perfect cu noul. Arhitectura cladirilor medievale cu stradutele inguste si intortocheate din centrul vechi se diferentiaza usor de celelalte constructii de mai tarziu, cu bulevardele largi, aerisite in stil ce mi-a amintit de fermecatorul Paris. Acestea au fost proiectate pe vremea regelui Leopold al II-lea, in prima jumatate a sec. 19. Dar sunt si multe constructii ultramoderne realizate mai in zilele noastre, marginite de ambasade, sedii de banci si de alte cladiri impunatoare din apropierea noului cartier al Uniunii Europene, care dau o nota distincta orasului. Iar toate acestea ne arata clar si fara nicio umbra de tagada, ca Bruxelles este un oras modern si contemporan, un oras european al sec. 21.

Deci, dupa plimbarea cu autocarul, am oprit in fata basilicii Sacre Coeur, denumire luata de la cea din Paris. Si aceasta este construita tot pe colina orasului, vazandu-se cam de peste tot. Noi am vazut-o foarte bine inca de sus, din Atomium. Mai ales ca are o imensa cupola verde, deci este inconfundabila in peisajul bruxellez.

Bazilica se afla la capatul b-dului Leopold al II-lea. Chiar la baza bazilicii este un parc foarte frumos numit Parcul Elisabeta. Bazilica este “cocotata”pe o colina tocmai ca sa dea, cum sa spun eu, o cat mai mare maretie si grandoare constructiei. Ea este oricum imensa, impresioneaza prin proportiile pe care le are, iesind clar in evidenta din peisajul urban obisnuit. Transeptul masoara 108 m pe lungime. Constructia a inceput in 1905, lucrarile s-au intrerupt in timpul primului razboi mondial, s-a mai incercat intre timp continuarea lucrarilor dupa al 2-lea razboi mondial. Oficial se zice ca s-au terminat in 1970. Dar ghida ne-a zis ca si acum 2 ani se mai lucra inca in interiorul bazilicii. Este toata numai beton si pare greoaie la vedere. Are un stil ciudat iar in lucrarile de specialitate nimeni nu poata sa spuna ca este intr-un stil anume, ca este in stil baroc, ca e gotic sau alt stil. Aceasta este pur si simplu intr-un stil modern. Ghida ne-a tot spus ca ei nu-i place dar eu cand am intrat si am vazut-o pot spune ca mi-a placut tocmai prin aceasta fata noua a unei biserici mai altfel decat restul. Intr-adevar difera foarte mult cu ce ne-am tot obisnuit noi sa vedem intr-o biserica.

Cupola imensa care iese in relief de oriunde te-ai uita in oras, precum am mai spus se datoreaza zic eu si datorita asezarii ei pe acea colina, deci la nivel mai ridicat. Poate si asta ii da un suflu mai agresiv, eclipsand majoritatea cladirilor mult mai frumoase ca arhitectura si stil din tot orasul. Are 90 m si este vopsita in culoare verde. Vitraliile mi-au placut in mod special, sunt moderne, schematice, de zici ca este pictura naiva. Toata constructia asta masiva se sprijina in interior pe niste stalpi ca niste tuburi, uniti mai multi “in snop”cum bine am afirmat acolo si cativa turisti mi-au dat dreptate. Veti vedea si voi din pozele pe care le voi atasa la review. Altarul mi-a placut, mai deosebit, nu prea incarcat, mai simplu dar sugestiv, cu o mare statuie ilustand-o pe Fecioara Maria iar la picioarele sale fiind o cruce de lemn cu Iisus rastignit si cu un aranjament floral atat de frumos si bogat la partea de jos a altarului. Mie mi-a placut aceasta biserica, deci este doar chestie de gust pana la urma.

Manneken Pis din Bruxelles se gaseste la intretaierea a 2 strazi, Rue de l’Etuve si Rue du Chene, doar la cativa pasi de Grand-Place. Este un simbol al orasului, reprezentand o statuie, pe micutul Julien, un baietel erou, sa-i spun asa. Locuitorii de aici vorbesc despre el ca fiind cel mai vechi cetatean din Bruxelles. Povestea spune ca intr-o zi a luat foc casa in care locuia acest baietel. Incendiul parea sa se extinda repede asupra intregului oras si baiatul a facut pipi (scuze, dar asa spune legenda) si a stins focul. Este bineinteles o poveste ca oricare alta… Marile orase cu oameni inteligenti si isteti s-au straduit si si-au dezvoltat astfel de legende incercand sa dezvolte turismul si chiar asa au si reusit. Dovada ca acest baietel este prezent in toate magazinele in fel de fel de ipostaze: de la desfacator de sticle, tirbusoane, statui mici sau mai mari, pe magneti, etc. Statuia in sine este ceva minor, are doar 60cm, deci este extrem de mica, de culoare neagra si a fost realizata de Julien du Tenoir in 1619. Ceea ce noi vedem astazi acolo, este doar o copie deoarece statuia a fost luata de 3 ori de pe piedestal, o data de englezi, o data de francezi si a treia oara a fost sparta bucatele si pt. ca reprezenta o atractie turistica, a fost refacuta si repusa in acelasi loc.

Dar micul Julien este si pe post de manechin, fiind imbracat in straie traditionale la fiecare zi a cate unei tari europene. Chiar luna trecuta, pe 27 august, el a fost imbracat in vesminte basarabene cu ocazia sarbatoririi nationale a Republicii Moldova. Micutul baietel a purtat pana acum 36 de costume anul acesta si anul inca nu s-a incheiat. Deci va dati si voi seama ce top-model este aceasta statuie atat de mica, dar cu o mare semnificatie pentru orasul Bruxelles.

O alta atractie nu numai turistica a orasului Bruxelles o reprezinta Galeriile Royales Saint Hubert, fiind primele galerii comerciale din lume. Se afla pe Grossmarkt, in apropierea centrului vechi al orasului. Au fost construite in anul 1847 si combina de minune un stil unic cultural dar si comercial. Sunt, cred eu, cele mai frumoase galerii acoperite din Europa, semanand cu cele de la Milano (acestea sunt de dimensiuni mai mici...). Inca de la infintarea lor, galeriile au devenit locul preferat de promenada, de relaxare dar si de facut shopping pentru locuitorii orasului, dar este un loc ideal unde se aduna artisti si intelectuali. Acestea sunt situate in imediata apropiere a strazii pietonale, Rue des Bouchers (Strada Macelarilor), intesata de o parte si de cealalta cu multe restaurante care isi etaleaza la vedere scoici, peste si alte preparate marine, sunt si cafenele, braserii, tot felul de boutique-uri dar si ciocolaterii bogate in multe sortimente de ciocolata belgiana (se stie ca este excelenta si de cea mai buna calitate). Am vizitat si noi aceste galerii, impresionante in inaltimea si frumusetea arhitecturii cladirii, impartita in 3 zone, ca niste lungi culoare, unul mai lung si celelalte doua fiind perpendiculare: Galeries de la Reine, Galeries du Roi si Galeries de Princes. Deasupra fiecarei porti de intrare sunt statui de o frumusete si finete deosebite. Aici am vazut mici magazine de bijuterii fie din aur sau argint, multe unicate; dar si un magazin cu tacamuri originale si foarte scumpe; magazine haute-couture, dar si multe altele cu ciocolate, de unde ne-am cumparat si noi cateva cutii... am stat cam mult sa ne hotaram din multitudinea sortimentelor. Uf! Grea sarcina in aceasta vacanta... Seara galeriile sunt iluminate puternic de multe globuri albe asezate in partea superioara, care, cu siguranta dau un farmec cu totul aparte acestui loc, mai ales ca totul este acoperit de o cupola de sticla transparenta.

Dupa periplul nostru prin aceste galerii, am luat masa de pranz la un restaurant din apropiere, de pe strada mai sus mentionata, Rue de Bouchers, cum am mai scris, numit Cipriani, al unui romanas plecat demult de pe plaiurile mioritice. Nu am fost deloc multumite pentru timpul atat de mult pierdut pentru pregatirea si servirea unei pizza (arsa si uscata, probabil uitata in cuptor) si o portie de spaghetti carbonarra. Cam toti turistii au fost nemultumiti, dar, deh, ghida ne-a dus acolo si se stie ca are intotdeauna aranjamentele facute... no comment any more...

Ei... dar mica nemultumire gastronomica a fost data uitarii (cel putin de mine) imediat ce am ajuns intr-adevar in miezul Bruxelles-ului, in Grand Place, din centrul vechi al orasului. Stradutele inguste si pietruite se deschid in Grand Place, imensa piata medievala cu cladiri bogat ornate si cu o atmosfera plina de viata. Acesta este locul cel mai frumos din oras. Piata este una dintre cele mai frumoase si deosebite piete din Europa.

Ajunsa acolo, n-am stiut unde sa ma uit mai repede. Ghida noastra ne tot grabea pentru ca mai aveam obiective de vizitat, dar eu n-am putut sa nu dau o raita cu incetinitorul pe fiecare cladire de acolo; o puzderie de astfel de cladiri vechi caracteristice. Piesa de rezistenta din Grand Place, cea care iese total in relief printr-un turn, belfortul, este primaria construita in stil gotic in sec. 13. Intial a fost numai o parte a acestei cladiri si anume acel turn foarte inalt. Este atat de frumoasa ca aproape iti ia ochii cand o vezi si pierzi din vedere asimetria ei pentru ca la inceput a fost construita partea din stanga cu turnul. Dar constructia practic este o bijuterie arhitecturala, bogata in ornamente de piatra, ca de altfel si casa regelui este alta cladire adevarata comoara cu dantelarie din piatra. In fiecare oras din Tarile de Jos, vorbind de orasele mari, evident, exista un turn. Era cea mai inalta cladire din sec. 13-14, cand s-au amenajat aceste localitati, si in acest turn trebuia sa stea mereu cineva pentru a anunta stiri foarte importante pentru comunitate, ca de ex. revarsarea vreunui rau sau incendii, deci calamitati...

Turnul primariei din Bruxelles are o inaltime de 91 m. iar sus pe acest turn se afla statuia lui Sf. Mihail. Interiorul primariei poate fi vizitat dar numai in anumite ore si adaposteste o colectie de tapiserii si alte lucrari din perioada ducilor de Brabant.

Vis-a-vis de primarie este Casa Regelui, o denumire improprie pentru ca aici nu a locuit niciodata vreun rege; ca si in Amsterdam unde si acolo este un astfel de palat in care n-a locuit niciun rege. In casa regelui din Bruxelles au locuit doar niste principi de Brabant. Dar asa este cunoscut el sub aceasta denumire iar acum este muzeul orasului.

Casele breslelor din Grand Place... alte minunatii arhitecturale. Era o mare mandrie pe vremuri sa faci parte dintr-o astfel de breasla iar membrii acestor corporatii se straduiau sa-si construiasca niste sedii care mai de care mai reprezentative iar pe fiecare astfel de casa sunt insemnele respective. Este si o casa a berarilor in care functioneaza astazi un muzeu al berii si in costul biletului intra si un pahar de bere.

Toata piata este intesata de cafenele, de restaurante si tot felul de alte magazine fie cu suveniruri sau altele, este un imens si perpetuu furnicar uman... este o minunatie. Eu am asemuit aceasta Grand Place cu inima orasului care pulseaza, cred eu, la fiecare ora din zi sau din noapte.

Dupa poze cu toate aceste fermecatoare cladiri din Grand Place, am ajuns relativ repede si la catedrala Sf. Michael si Sf. Gudula. Este o biserica ce seamana foarte mult cu Notre Dame din Paris, mai putin ii lipseste mare rozeta a celei pariziene. Constructia catedralei a inceput in sec 13, cand a fost construita partea principala iar cele laterale au fost construite in sec 14-15. Practic a fost terminata in sec. 17. Undeva pe partea stanga a bisericii se poate vedea cum arata initial biserica. Fatada este foarte dantelata si din acest punct de vedere seamana cu domul din Koln, doar culoarea pietre difera de acesta, fiind alba. Are 2 turnuri falnice iar deasupra portalului sudic se afla statuia Sf. Gudula care este patroana capitalei belgiene si care a trait in sec. 6.

Cand am patruns in interior, am ramas profund impresionata de inaltimea acestui locas sfant. Am vazut ca pe coloanele navei principale se sprijineau statuile de exceptie ale celor 12 apostoli. Sculpturi ce dau o maretie cu totul aparte, iesind practic in fata de oriunde ai sta. Pe partea stanga, deasupra catorva statui am vazut o orga formata din 3 parti; una principala si altele doua mai mici de o parte si de alta. Foarte valoros este amvonul care ii reprezinta pe Adam si Eva alungati din Paradis. O realizare foarte interesanta si ceva mai deosebita fata de ce stim noi consta intr-un grup statuar din lemn ce o reprezinta pe Fecioara Maria care il tine langa ea pe pruncul Iisus si impreuna strapung balaurul cu o sulita, acesta fiind simbolul raului. Minunata si aceasta catedrala.

Dupa ce am facut poze atat in interior dar si in exterior cu acest monument sfant al orasului, am pornit mai departe. Ghida ne-a dat program de voie pana la orele 17 cand autocarul venea sa ne ia din fata Catedralei Sf. Michael si sa ne duca la hotel. Marea majoritate a ales sa “shopping”-asca prin oras. Dar eu cu fiica-mea si cu un grup restrans de numai cativa turisti, ne-am propus sa mergem in cautarea altor obiective interesante dar mai ales, pentru ca un turist mai fusese la Bruxelles si ne-a zis ca ne duce in zona institutiilor europene, simboluri si ele ale orasului Bruxelles.

Foarte bine pentru noi si astfel iata-ne pe strazile orasului marsaluind de zor. Of! Doamne, chiar daca oboseala si moleseala de dupa pranzul intarziat incepusera sa-si scoata coltii... nimic nu ne-a oprit din drumul nostru... Si astfel am trecut pe langa Palatul Regal, construit la initiativa regelui Leopold al II-lea. Este o cladire monumentala, imensa, eleganta, cu o arhitectura ce pe drept cuvant ii da statutul de palat regal, cu toate ca niciodata n-a fost folosita ca resedinta regala. Regele si familia sa locuiesc in Castelul Regal de la Laeken de la periferia Bruxelles-ului. La Palatul Regal se gaseste si muzeul de arta, cu o sectiune ce gazduieste tinutele de top-model ale micului Julien din legenda orasului. Palatul Natiunii cat si Parlamentul federal belgian se afla vis-a-vis de palat, reprezentand cele doua simboluri cheie ale sistemului belgian de guvernare: o monarhie constitutionala si o democratie parlamentara.

Pe cealalta parte a strazii este un imens parc, Parcul Bruxelles, pe care l-am strabatut si ne-a placut foarte mult, fiind un loc plin de verdeata, de spatii largi de relaxare, cu multe banci si un lac unde am vazut si pozat niste minunati nuferi albi ce pluteau linistiti pe suprafata neclintita a apei.

Si iata-ne dupa ce am strabatut un bulevard larg, cu multe cladiri moderne, cred eu, sedii si birouri, in tinutul din Bruxelles unde sunt sediile Uniunii Europene. Si asa, munca noastra de turisti dornici de a vedea si cunoaste cat mai multe, a fost recompensata cand am pasit in taramul institutiilor europene cele mai importante din complexul Espace Leopold: am vazut, bineinteles doar pe dinafara, sediul impunator al Parlamentului European si am citit pe placuta de la intrare, undeva mai jos, si numele Romaniei si m-a apucat iar un fel de mandrie patriotica; apoi am haladuit hai-hui prin toate cotloanele prin care ne batea un vant rece si nemilos (bine ca nu ne-a si plouat, dar frig ne-a cam luat...), am vazut si Consiliul Uniunii Europene. Am facut poze la greu cu cladirile acelea impunatoare, moderne, mai mult din sticla, dintre care unele se ridicau semete pana sus, spre norii acelei zile de vara cam mofturoasa... Ne-am pozat si cu Madame Euroaica, (asa am botezat-o eu, ca nu stiu exact numele statuii), reprezentata de o femeie ce tine in mana, triumfatoare si mandra simbolul Euro din Piata Wiertz. Am vazut si pozat si cladirea lunga, din sticla a Comisiei regionale si Comitetul social si economic european. Apoi am iesit la bulevardul mare, unde se tot construia si era un santier de toata frumusetea. Dar nu ne-a intors din drumul nostru cel cutezator si imediat am ajuns in fata impozantei si specialei cladiri din 3 brate, Berlaymont, care gazduieste Comisia Europeana, in fata avand statuia lui Robert Schumann. Mie aceasta cladire nu prea m-a incantat, iti da impresia vizuala ca este toata imbracata in schelarie... dar de fapt sunt multele ferestrele ce formeaza de fapt fatada. In fine, iar chestie de gusturi... Si cand te gandesti ca aici, in acest imens areal european “muncesc” de zor si alesii nostri europarlamentari... in aceste cladiri super-moderne si elegante, unde chiar nu le lipseste cu adevarat nimic... poate doar dorul de a munci pentru poporul lor de acasa... Ei, c’est la vie... cum ar spune... belgianul (nu doar francezul...)

Si de aici, franti de oboseala si cu picioarele facute bataturi zdravene de atata haihui-reala prin orasul Bruxelles, am luat metroul chiar din statia Schuman, M5, care in mai putin de 20 minute ne-a dus la capatul de linie, Erasmus, unde aveam hotelul nostru. N-au fost decat vreo 19 statii... da, da... dar... Distantele de la o statie la alta sunt scurte, cam la fel cu cele de autobuz sau tramvai ale noastre. Satisfacuti si foarte fericiti ca am reusit sa vedem cat mai multe dintr-un oras superb, plin de frumusete si viata adevarata.

Si v-am povestit si eu toate acestea, pentru ca, precum multi altii, si eu AmFostAcolo!!!

Cu mult drag pentru voi,

Ileana

PS. voi atase multe, multe poze... cat de curant

---

VIZUALIZĂRI: 6634 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI