Tur ghidat în Primăria orașului Bruxelles

TIPĂREȘTE

Wikipedia spune că Primăria este clădirea în care își are sediul conducerea unei administrații locale. În limba germană se numește Rathaus. În limba engleză, City Hall. În franceză, Hotel de Ville. În limba română, Primărie. Cea mai veche clădire de primărie de pe teritoriul actual al României este/a fost Primăria veche a Sibiului.

Nu am putut rata un tur ghidat în Primăria din Bruxelles, atâta timp cât ne încadram în programul de zbor al Blue Aire la întoarcerea în țară.

Am călătorit la Gand și am avut la dispoziție mai mult de o jumătate de zi în Bruxelles, atât la dus, cât și la întors. Încă de la sosire am văzut că se fac programări pentru vizitarea Primăriei, dar numai în ziua respectivă. În ultima zi a călătoriei am luat trenul din Gand și am sosit în Bruxelles, de unde urma să plecăm cu avionul seara spre București. Am lăsat rucsacul la bagaje și fuguța la punctul de Informații din cadrul Primăriei pentru programare, unde am prins un tur ghidat pentru ora 15.00/5 euro/2 ore/limba franceză.

La ora stabilită ne-am adunat aprox. 15 persoane în curtea interioară a primăriei unde, a venit o tânără și ne-a preluat.

Clădirea aflată în Grand Place (vezi impresii), este o bijuterie în stil gotic târziu, așa numitul gotic de Brabant. Construcția s-a făcut în etape, începând din sec. al XV-lea, când a fost finalizată aripa stângă. Aripa dreaptă, abia după 40 ani a fost gata, când s-a adăugat și turnul înalt de 97 m în vârful căruia tronează statuia aurită a Sfântului Mihail- ocrotitorul orașului. Această statuie a fost adăugată mai târziu, odată cu restaurarea întregii clădiri, când au fost montate și cele peste 200 statui ale ducilor și duceselor de Brabant, care au condus țara peste 1000 ani.

Aici își exercita puterea ”Statele Brabantului”, instituție ce administra ducatele, cel mai important fiind Bruxelles.

După suprimarea acestei formațiuni statale în sec. al XVIII-lea când armatele lui Napoleon invadează și distrug orașul, clădirea refăcută a fost ocupată de serviciul Primăriei care adăpostește și azi birourile întregului personal de administrare.

Vizita se limitează la sălile de la primul etaj, acestea fiind cele mai dotate cu tablouri, sculpturi, tapiserii și alte valori.

Galeria de portrete.

Încăperea evocă diferite personalități care au guvernat țara din sec. al XVII-lea până în sec. al XIX-lea. Vedem pe Regele Leopold II, portrete ale suveranilor din dinastia Habsburgilor, macheta Primăriei și copia Arh. Mihail, patronul orașului.

Sala Consiliului Comunal

Această sală ne spune ghida, a fost amenajată la începutul sec. al XVIII-lea pentru adunările reprezentanților ”Statelor Brabantului”, instituție care, precum un parlament modern, putea accepta sau refuza taxele impuse de suveran. Apăra dreptul de proprietate a ducatelor și reunea reprezentanți a trei ordine suverane; clerul, nobilimea și starea a III -a constituită din delegații celor trei mari orașe ale ducatului; Anvers, Bruxelles și Louvain.

După suprimarea acestei instituții la sf. sec. al XVIII-lea, sala a rămas la dispoziția Consiliului Comunal al orașului Bruxelles. Ce frapează la intrarea în sală este mobilierul de mare valoare, o oglindă cât un perete, un imens șemineu din marmoră, dar mai ales imensele tapiserii.

În fundul sălii, în dreptul oglinzii, era locul Primarului și a consilierior săi. Mesele lungi din mijloc erau ocupate de Consilierii Comunali. Jurnaliștii aveau și ei un locșor, ca de altfel și publicul amator. Între ferestre vedem niște figuri alegorice ce pun în evidență cele trei mari orașe ale Brabantului; Anvers, Bruxelles și Louvain.

Tot ansamblul a fost conceput de arhitectul orașului Victor Janssen în stil baroc timpuriu, cunoscut drept, ”Stilul Ludovic al XIV-lea”. Plafonul, o imensă pictată cu Jupiter ce încoronează o femeie, simbol al Ducatului de Brabant, iar tapiseriile, trei la număr prezintă momente cheie din istoria ducatului. Aceste tapiserii poartă vechea marcă de autentificare, de origine bruxelleză, respectiv o monedă roșie între doi B (Bruxelles și Brabant), ba chiar și atelierul care le-a produs, anume ”Leyniers”. Tapiseriile bruxelleze au avut perioada lor de glorie, între secolele XV-XVIII.

Sala Colegiului

Wow, ce frumusețe, dar suntem permanent cu ochii pe ceas! Mai aveam și timp, dar și multe de văzut. Sala, zice ghida, a fost amenajată pentru Primar și consilierii săi, pentru a discuta proiectele ce vor fi supuse votului Consiliului Comunal, precum și modalitatea de execuție a lor.

Și aici tapiseriile sunt de mare valoare. Ele au fost executate la începutul sec al XVIII-lea în atelierele Vanderborght din Bruxelles, după cartoane desenate de pictori renumiți. Ele au o ordine cronologică și prezentă convertirea la creștinism a regelui francez Clovis.

1. Căsătoria cu prințesa creștină Clothilde,

2. Botezul în catedrala din Reims,

3. Banchetul de nuntă și

4. Ultimele dorințe ale Regelui aflat pe patul de moarte.

Ghida spune că adaptarea acestor mari tapiserii la spațiul sălii a fost foarte dificilă, drept pentru care alte patru tapiserii se află în alte săli, care nu se vizitează.

Lustrele sunt din bronz aurit, ca și robinetele instalației de iluminat cu gaz, ne spune ghida. Cu ochii pe ceas, pășim în

Anticamera Primarului.

Altădată acest birou era ocupat de secretariatul Statelor de Brabant. Astăzi este sala de așteptare pentru cei cu probleme la Primar. Spațiul este larg, fotoliile confortabile, pereții lambrisați cu panouri din stejar, admirăm un ceas superb și biroul secretarului. Pe un perete trei tablouri de artistul Van Maier prezintă imagini din vechiul oraș, cu cartiere traversate de râul Senne înainte ca acesta să fie acoperit. Primarul care a luat această inițiativă a comandat tablourile, tocmai pentru a menține memoria zonelor insalubre după desele inundații ale râului.

Întreg grupul traversăm palierul către care, urcă Scara de Onoare. Tematica picturilor de pe pereții și tavanul palierului, este glorificarea puterii Comunale. Pictorul a folosit aici un stil simbolist. De pildă vedem cum, cetățenii apără orașul de trei figuri feminine, ce simbolizează ciuma, foametea și războiul. Altele simbolizează dezvoltarea orașului în baza comerțului cu textile, apoi o galerie cu busturi ale primarilor de ispravă. Multe explicații, dar noi, cu ochii pe ceas!

Sala Gotică

Datează din sec al XV-lea, este cea mai frumoasă și aste folosită pentru concerte, conferințe și diverse aniversări. A fost incendiată la bombardamentul din 1695, dar aspectul de azi se datorează arhitectului Victor Jamaer, care a restaurat și fațada exterioară a Primăriei.

Iarăși tapiserii. Și ce tapiserii... ale corporațiilor (să le spunem ghilde), ce prezintă personaje îmbrăcate după moda Reinaissance și a meseriilor lor; aurari, țesători, pictori etc. Tapiseriile sunt produse la Malines, deoarece după sec. al XVIII-lea Bruxelles nu mai dispunea de ateliere, gloria acestora dispăruse.

Sala este prevăzută cu vitralii superbe ce dau spre Grand Place.

Sala Căsătoriilor.

Ca și cea precedentă, a fost renovată în sec. al XIX-lea. Pictura prezintă Arhanghelul Mihail în chip de Justițiar, semn că sala a fost cândva ocupată de Tribunalul compus din jurii puterii urbane.

Acum, aici se celebrează căsătoriile civile. Spațiul este foarte încăpător. Între geamuri sunt panouri din lemn și picturi de Van der Weyden. Consolele ce susțin grinzile tavanului sunt ornate cu insemnele familiilor care au deținut monopolul în exercitarea puterii, până în 1421. După această dată corporațiile, ghildele sau breslele de meșteșugari s-au răsculat și au obținut privilegii în gestionarea puterii orașului, astfel că, insemnele lor sunt prezentate în casetele de pe plafon.

Sala de Protocol

De aici timpul nu ne-a mai permis să stăm și ne-am strecurat spre ieșire, nu înainte ca ghida să ne șoptească că Primarul are o surpriză pentru noi. Am cerut scuze și am plecat. Nici azi, habar nu am ce surpriză o fi avut Primarul orașului Bruxelles, pentru noi. ????

---

VIZUALIZĂRI: 1934 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI