Mori de vant, cascaval, saboti, diamante si alte plimbari lungi...

TIPĂREȘTE

Nota webmaster: vezi descriere circuit aici

Cea de a doua zi in Amsterdam a venit extrem de repede, dupa o scurta dar buna odihna la hotelul Hem, despre care am scris in review-ul anterior.

Asadar, dis-de-dimineata am pornit iarasi la “atacul” asupra orasului. Nici nu banuiam ce zi vom avea...

Inainte de a ajunge in centrul Amsterdamului (vezi review aici), pentru a vizita si alte obiective interesante si frumoase pe care orasul de pe Amstel le pune la dispozitie turistilor sai, ne-am abatut din drum, pentru a face o alta excursie optionala. Unde? poate ca unii dintre voi va intrebati. Ei bine, ghida noastra ne-a dus la o ferma autentica din apropierea Amsterdamului, ce apartine unui roman plecat de copil din tara noastra si stabilit aici, in Olanda, in vecinatatea orasului.

Pe drumul superb de la hotel spre ferma, am putut admira iarasi din autocar o parte a orasului dar si peisajul de poveste pe care Olanda il dezveleste la tot pasul.

Si astfel am ajuns mai intai la o moara de vant, care, la fel ca si laleaua, este un simbol al tarii, unde am si facut un scurt popas pentru a o admira de aproape si pentru a face cateva poze. Voi atasa si eu una, pentru a o vedea si voi macar de aici, de pe site. Am constatat ca moara aceasta, ca de altfel si altele pe care le-am mai intalnit in periplul nostru prin Olanda, este locuita. Si ce frumoasa era si aceasta!!! Asezata pe o peluza perfecta, cu iarba verde-verde, iesea in evidenta, fiind stapana pe acea zona. Chiar la acea ora matinala mai erau si alti turisti care faceau poze sau pur si simplu o priveau cum semeata, parca il astepta pe Don Qujote sa apara pentru a se lupta cu ea. Dar monseniorul era plecat in tara lui... Aici era deplina liniste si pace... Pasnica, cu paletele nemiscate, statea si parca ne zambea stiind ca in acea parte a Olandei, ea este admirata si privita de multi ochi.

Dupa aceasta “incalzire” turistica de inviorare, am plecat mai departe. Si nu dupa mult timp, am luat-o pe un drum lateral si am intrat pe o carare de tara ce ne-a dus direct la acea ferma. Autocarul a oprit intr-o parcare pietruita. De fapt era curtea mare, in mijlocul careia tronau mareti doi falnici copaci, frumosi, cu coroane mari, bogate, Mi-au placut tare mult.

Ei, dar iata-ne in lumea unei ferme tipice olandeze; o cladire destul de mare, din caramida rosie care, impreuna cu alte cateva anexe, formau aceasta ferma olandeza. Imediat am vazut aproape de usa cladirii principale, un maaare sabot din lemn de culoare galbena. Fiica-mea repede si-a si bagat piciorul in el si eu hop si o poza. Dupa noi au venit repede-repede si alti turisti.

Am fost imediat intampinati de o fata zambitoare, un barbat tinerel, care, pe romaneste, ne-a urat un “Bine ati venit” si s-a prezentat. Eu cu fiica mea am zambit larg... de ce oare? !... Ne-a invitat in interior; mai intai am fost oaspetii zonei in care se prepara cascavalul de Olanda, cunoscut si arhicunoscut drept branza de Olanda. Aici, gazda noastra foarte amabila, si-a inceput povestea de prelucrare a cascavalului. Ne-a aratat toata masinaria, cu borcanele in care se tine cheagul cu care se incepe practic procesul tehnologic. Intre timp, ne-a servit pe fiecare cu bucatele mici de cascaval, de mai multe feluri; cu piper, cu usturoi, simplu, mai dulce sau mai sarat, bune toate, ca daca ar fi fost sa aleg, mi-ar fi venit tare greu. Dar si cand am aflat spre final cat costa 1 kg (11 euro) mi-am zis... pas, ne-am infruptat destul... Nu de alta, dar cred ca pana in Romania l-am fi terminat noi de papat pana sa ajungem cu el acasa. Unii turisti au cumparat. Sunt tare curioasa daca le-a mai ramas vreo bucatica...

Dupa ce ne-am delectat cu gustarea si metoda de realizare a cascavalului, a venit randul “facerii”sabotilor. Si astfel am trecut in alta zona a fermei. Si aici am vazut o sumedenie de saboti de diferite marimi, vopsiti in tot felul de culori si modele, tare frumosi. Ionut, gazda noastra, ne-a facut o demonstratie chiar cu o bucata de lemn brut; a pornit masinaria si repede a dat forma bruta a unui sabot si apoi l-a pus pe un strung si i-a dat gaura si forma aproape finala. Dupa mine, nu mi s-a parut cine stie ce mare lucru complicat. Cred ca la pictat o fi mai greu... nu stiu. Oricum, o pereche de saboti de adult costa 25 euro. Voi atasa poze, poate va alegeti si voi vreun model, ca marimi erau pentru toti...

Iesind in curte, m-am dus cu fiica mea la grajduri si am vazut vacutele vopsite “natur” in alb si negru ce dragalase si cuminti stateau ele in staulul lor... Cu siguranta ca erau foarte bine hranite si intretinute pentru a da laptele necesar fabricarii acelui cascaval bun de Olanda.

Interesanta si placuta nu s-a parut vizita aceasta la acea ferma olandeza. Am pornit mai departe spre Amsterdam. Urmatoarea oprire a fost la Coster Diamond, fabrica si muzeul de diamante din Amsterdam. Si aici am avut ca gazda tot o romanca tanara si frumoasa care ne-a dus intr-o camera de la etajul 1 al fabricii, dupa care a inchis usa. Am aflat ca asa se practica, din motive bine intelese de securitate. Am fost invitati sa luam loc pe cateva bancute si si-a inceput si aceasta relatarile sale. Nu stau sa detaliez cele 4 faze ale prelucrarii diamantelor. Ceea ce ne-a placut aici a fost ca am reusit sa vedem si chiar sa probam obiecte cu diamante ce aveau valori imense, de pana la 10.000 euro. Luate cu o penseta foarte fina, ghida de la fabrica ne-a aratat diamante, incepand de la cele cu nr. mai mic de fete taiate pana la cel mai valoros diamant dar nu mai mare de o bobita de piper, care valora exact 10.800 euro.

Dupa aceasta prezentare a fazelor prin care trec pietrele pana in faza de diamante extrem de pretioase, ni s-au pus in fata tot felul de modele, fie inele sau bratari care purtau diamente de toate felurile, modelele si marimile. Sa te tii pe femei, ce au inceput toate probe peste probe. Si fiica mea si-a probat, bineinteles cateva inele, dar mai toti am ramas doar cu probele si cu cateva poze pe care am reusit cativa dintre noi sa le facem. Ei, dragii mei, cu toate acestea, au fost cred, 2 doamne care si-au cumparat ceva, nu stiu exact pentru ca nu m-a interesat. Dar a trebuit sa le asteptam pana au finalizat actele, pentru a se putea deschide usa ca sa plecam cu totii verificati si tot in grup complet.

Vizita la Coster Diamond a fost foarte interesanta. La parter am putut admira o copie fidela a coroanei reginei Marii Britanii, ca si o expozitie de exceptie cu tot felul de alte diamante, o minunatie.

Cand sa iesim, afara ploua in draci si chiar daca am avut umbrela cu mine, am avut noroc pentru ca ne-am cumparat de aici, din muzeu, cu doar 1 euro, pelerine, ce-i drept, foarte subtiri, fara pretentii. Dar nici nu stiti cat de utile ne-au fost si in acea zi in Amsterdam, cat si in zilele urmatoare, cand am tot fost plouati de Mama-Natura. Si le-am mai facut si o vanzare en gross celor de la muzeu...

De aici, am avut program liber vreo 2 ore, dupa care aveam programata o plimbare pe canalele Amsterdamului, pe care o asteptam cu nerabdare. Deja visam frumos si-mi aminteam de croaziera superba si romantica de pe canalele Brugge-ului...

Dar la Amsterdam ploua si ce sa facem noi??? Unii au preferat sa stea la o coada imensa pentru a vizita Muzeul National Rijksmuseum. Am fi dorit si noi, dar multi turisti ne-am facut socoteala ca decat sa stam la o coada extrem de lunga si de stufoasa, si abia sa mai avem timp de vizitat practic muzeul, am preferat mai multi sa ne plimbam pe ploaie prin oras. Caci cele 2 ore aferente treceau oricum foarte repede.

Am vizitat doar pe dinafara acest muzeu national. Este intr-adevar un obiectiv turistic important al Amsterdamului si este gazduit intr-o cladire istorica monumentala, pot spune. Are o arhitectura de mare clasa si este cel mai mare muzeu din Olanda. Aici se reunesc numeroase colectii de arta dar am inteles ca muzeul beneficiaza si de foarte multi restauratori de mare valoare.

Am reusit sa iau programul muzeului: in fiecare zi de la 9.00-18.00, iar pretul de intrare este de 12 euro/pers iar pt. grup este 10 euro/pers. Tinerii pana in 18 ani au gratuitate.

Intre timp a stat si ploaia si bucuroase impreuna cu alti cativa turisti am plecat la o plimbare prin orasul plouat si umed. Am dat nas de o alta coada imensa si imediat ne-am dat seama ca suntem aproape de alt muzeu si anume, Muzeul Van Gogh. Ei, aici chiar as fi dorit sa intru dar cand am vazut ca aici coada era mult mai mare decat la Muzeul National, m-am “plouat” eu de asta data. Ceilalti din grup nu au dorit sa intre la niciun muzeu si pentru ca intr-adevar mai mult timp ne-am fi pierdut la cozi si poate nici nu ne-ar mai fi ramas de vizitat. Asa cel putin, aveam la dispozitie ceva vreme de plimbat si asta era sigur. Cu siguranta ca aceste muzee merita cu prisosinta vizitarea lor, mi-am luat pliante de undeva din afara si este cert acest fapt. Dar ideal este o sedere de mai multe zile in Amsterdam pentru a le cuprinde pe toate; plimbari lungi prin oras, vizite la muzee, croaziera pe canalele orasului si multe alte distractii... Noi ne-am limitat la ce ne-a putut permite scurtul timp alocat acestui oras "extra" care este Amsterdam, astfel sa nu pierdem nicio secunda degeaba...

Deci am pornit la drum si din una intr-alta am dat de o mare de oameni si am aflat repede ca am ajuns intr-o piata importanta a orasului, Piata AlbertCuyp, de care ne-a povestit ghida noastra in autocar. Piata este situata pe strada cu acelasi nume, acesta fiind un pictor din sec. 17. Am observat ca Piata Albert Cuyp era inchisa circulatiei masinilor, cred eu, era si normal la lumea ce misuna la acea ora spre pranz si cu toata ploaia. Dar bine, amsterdamezii sunt invatati cu asemenea vreme, deci cred eu, ca nimic nu-i tine in casa pe acesti oameni. Si mie si fiica-mii ne-a placut nebuneala aceea, forfota acestui loc. Aici am vazut multe magazine, deci un loc ideal de facut shopping dar si de vizitat. Piata avea si vanzatori stradali foarte multi, cu legume si fructe dar si cu multe flori, o alta splendoare coloristica, ce da Amsterdamului acel aer si parfum unic, inconfundabil. Dar si oamenii orasului sunt extrem de vii si zambitori. Din cat am reusit sa-i “miros” si eu, sunt convinsa ca olandezii sunt un popor de “ gasca”, saritori la nevoie, distractivi dar si seriosi, oameni dintr-o bucata.

Deci Piata Albert Cuyp este cred eu, un interesant si pictorial obiectiv turistic, pe langa locul de unde se pot face diverse cumparaturi si la preturi destul de bune, din ce am reusit sa surprind din mers.

Ne-am intors in graba mare la locul de intalnire cu tot grupul, in parcul Vondel, cel mai mare parc din Amsterdam si unul dintre cele mai cunoscute parcuri din Olanda. Este situat aproape de Rijksmuseum si de Muzeul Van Gogh. Am aflat imediat de la cativa turisti din grupul nostru care au reusit sa iasa din muzeu ceva mai devreme ca majoritatea dintre cei care intrasera impreuna cu ghida, vor mai intarzia destul de mult si in consecinta se va decala si plimbarea cu vaporasul. Deci noi, norocosii am avut timp sa si ciugulim cate ceva chiar de la o terasa din parcul acesta minunat. Aerul curat dupa ploaie parca m-a inviorat, dandu-mi mie, cel putin, o mare pofta de mancare. Dar nici fii-mea nu s-a lasat mai prejos. Am reusit astfel sa ne relaxam, stand la o masa si privind frumusetea acestui superb parc, si ne-am asezat cu fata la lacul mare situat in mijlocul lui. Cu toata ploaia si cu baltoacele ce se formasera, parcul era plin de lume. Undeva, spre o margine, la intrarea principala este scris in culorile rosu si alb I am-sterdam. Am facut si aici poze. Mi-au placut in mod special copacii cei mari si bogati in verdeata ce ar fi facut o umbra excelenta daca soarele si-ar fi trimis si el putin cateva raze calde si jucause pe pamantul reavan si racoros al orasului. Dar pesemne ca in acea zi, soarele si-a cam luat liber, avand totusi cateva incercari, care s-au dovedit mai tarziu tare, tare esuate...

S-a facut si ora de plecare spre locul de imbarcare pentru croaziera pe canalele de pe Amstel. Regrupati am pornit asadar spre o alta aventura ce Amsterdam o daruieste cu o generozitate excesiva turistilor sai. Precum poate ati reusit sa vedeti in pozele din prima parte scrisa de mine despre vizita la Amsterdam, sunt foarte multe barci, ambarcatiuni mai mari sau mai mici care misuna pe canalele multe ale orasului. Ei, acum ne-a venit si noua randul de a pleca intr-o astfel de calatorie pe ape.

Ne-am imbarcat cu totii si inca multi alti turisti intr-un vaporas acoperit ca mai toate de aici. Normal, cu vremea stiuta ca la Amsterdam mai mereu ploua cam toate ambarcatiunile sunt acoperite. Frumos, minunat, superb, fermecator orasul vazut si de pe ape, cladirile asezate ca soldateii in rand, in arhitecturi diferite si culori pastelate, canale mai largi sau mai inguste, multe poduri cu lume multa pe biciclete cei mai multi, totul intr-un peisaj multicolor si viu. Am revazut unele dintre casele pe ape, facute din diferite ambarcatiuni si am vazut altele noi, cu flori la usa si la ferestre. Minunat! Am reusit sa fac poze multe dar pana ce doamna Ploaie si-a facut din nou aparitia. Si uite asa, a trebuit sa inchidem fereastra pentru ca altfel ne intrau siroaiele de apa ce s-au format imediat pe acoperisul de sticla al vaporasului. Am mai facut ceva poze chiar asa, cu ferestrele inchise. Ne-am si distrat, incercand sa stam cu geamul deschis pentru a-i face cat mai multe poze Amsterdamului cel ploios, care nu si-a dezmintit renumele de Marea Venetie (dar ploioasa) a Nordului.

Croaziera noastra a fost cu multa distractie, in pofida ploii care s-a transformat intr-o torentiala autentica. Voi atasa poze multe, pentru a va delecta si voi.

Dar cum se stie ca tot ce este frumos se termina si repede, plimbarea noastra pe apele Amstel-ului a luat sfarsit. Noi ne-am indreptat repede spre locul de parcare din port, unde ne astepta autocarul pentru a ne duce la o alta cazare super, de data aceasta undeva in Germania. Gata, ne-am luat ramas bun de la Olanda, tara morilor de vant, a lalelelor, a sabotilor si a branzei de Olanda, a diamantelor... a canalelor romantice ale Amstelului, a canabisului si a “interzis minorilor”... Dar nu numai aceasta este Olanda, ci mult... mult mai mult. Aici, in aceste randuri, am incercat si eu asa cum m-am priceput, sa va arat doar o mica parte din aceasta tara minunata, cu totul speciala, cu niste oameni si locuri de exceptie. (vedeti, daca va intereseaza si va face placere, ce mai reprezinta Olanda vazuta prin ochii si inima mea din impresiile anterioare...).

Si v-am mai povestit aici si eu cate ceva despre Amsterdam, doar pentru ca precum multi altii, si eu AmFostAcolo!!! Va multumesc pentru ca m-ati citit.

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 5781 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI