« Povestiri din padurea vieneza » - panorama de pe muntele Kahlenberg

TIPĂREȘTE

Stim cu totii ca Viena este faimoasa atat prin arhitectura sa deosebita, cat si pentru parcurile si gradinile sale care insumeaza aproape 30% din suprafata acesteia.

In afara de asta, orasul este inconjurat de padurea vieneza ca un veritabil inel de oxigen.

Daca mi-ar fi spus cineva ca voi ajunge sa privesc Viena de sus, as fi spus ca o voi face din Turnul Dunarii... Insa nu a fost sa fie asa!

Ajungand in Viena in jurul orei patru dupa amiaza, obositi si in acelasi timp dornici de a cunoaste orasul, am fost indrumati de catre administratorul apartamentului in care ne-am cazat si despre care am povestit aici click aici, sa luam o gura de aer proaspat prin petrecerea unei seri romantice pe muntele Kahlenberg, de unde putem vedea o superba panorama a fostei capitale imperiale.

Marturisesc ca nu mi-am imaginat ca voi iesi practic din oras strapungand padurea vieneza!

Astfel, am luat autobuzul 11A din statia Friedrich-Engels-Platz pana la Heiligenstadt si de aici am schimbat cu 38A pana la Kahlenberg (cu oprire la Cobenzl Parkplatz pentru o alta panorama). Dupa o jumatate de ora in care am strapuns padurea pe un drum care m-a purtat cu gandul la drumul spre Cota 1400 si dupa ce am vazut placuta de iesire din oras, fapt ce m-a inspaimantat oarecum, neavand intentia sa fac o asemenea excursie dupa un drum obositor dinspre Arad, am ajuns intr-o zona oarecum pustie, intrebandu-ma cine m-a pus sa fac asta!

Vazand insa lumea ca se indrepta spre un anume loc, am mers si noi dupa ea si incet, incet, am inceput sa descoperim ceea ce ni se deschidea in fata ochilor. Cladirile vieneze strapungeau parca cerul, acolo unde in zilele senine se pot vedea chiar si muntii Carpati, de pe varful Kahlenberg care se afla la o altitudine de 425 de metri deasupra nivelului marii si care este plin de copaci si terenuri cultivate cu vita de vie!

La sfarsitul saptamanii vienezii vin aici pentru o zi si o seara romantica petrecuta la una din terasele restaurantelor ce ofera superba panorama asupra capitalei austriece si a Dunarii.

Ulterior am aflat ca in 1683, in timpul asediului turcesc, trupele poloneze aflate sub comanda lui Sobieski au coborat tocmai de pe acest deal, invingand armata turca!

Inainte de a ni se dezvalui captivanta panorama, am trecut si pe langa o biserica frumoasa, in stil baroc (Saint Joseph), ce comemoreaza chiar acest eveniment istoric.

In afara de asta, exista o placuta comemorativa si pentru Franz Schubert, al carui corp a fost depus aici la moartea sa, in 1828.

Am zabovit putin admrand privelistea vieneza, gustand o inghetata la cafeneaua de pe partea stanga, ce are multe sortimente apetisante, dar cam minuscule... si ne-am facut planurile pentru zilele urmatoare.

Daca va este foame, puteti manca la restaurant, insa preturile sunt destul de mari (vezi click aici)

La intoarcere ne-am oprit in zona Grinzing, care a fost o comunitate de cultivatori de vita de vie pe vremuri, neanexata Vienei, si care acum ne imbie cu vinurile din cramele sale. Ne-am oprit si noi la unul dintre multitudinea de restaurante cochete de aici, unde am baut o cana de vin la 4.5 euro in acordurile muzicale vieneze ale unor acordeonisti care stateau la una dintre mese.

Desi ne-am propus sa revenim a doua zi pentru a lua masa in Grinzig, unde au luat masa foarte multe personalitati ale caror poze sunt puse cu mandrie in vitrinele restaurantelor, nu am reusit insa datorita programului incarcat, tinand cont ca sunt ceva statii de autobuz pana aici din zona in care stateam, dar va mai exista si o data viitoare...

---

VIZUALIZĂRI: 7933 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI