Salzburg, un oras turistic aparte

TIPĂREȘTE

Cand am decis sa vizitez orasul Praga (vezi impresii), am hotarat sa fac un "mic ocol" (cam 350 km) si sa cuprind o parte din Germania (Bavaria, Passau), apoi orasele,Salzburg si Linz.

Am gasit o pensiune putin cam departe de centrul orasului și la un pret cam mare fata de conditii (58 euro/noapte). Daca mai adaug si raceala cu care am fost tratati de către personalul unității, pot sa spun ca prima impresie nu a fost cea mai buna.

Salzburg, oras poreclit "Roma Nordului", datorita bisericilor sale, este al patrulea oras ca marime din Austria si al doilea din punct de vedere al turismului. Aflat sub patrimoniul Unesco, este totodata si un important centru cultural si ducational. Este locul unde s-a nascut si a trait Wolfgang Amadeus Mozart. Tot aici s-au nascut si au trait scriitorul Stefan Zweig, pilotul de formula 1, Roland Ratzenberger sau Cristian Doppler (cel care a descoperit efectul Doppler si cu ajutorul caruia se fac, printre altele,examenele coronariene)

Primul obiectiv care ne-a iesit in cale a fost Palatul si Gradinile Mirabel. Este cel mai fotografiat si filmat obiectiv din Salzburg si trebuie sa recunosc ca o poza cu flori din aceasta gradina a stat mult timp in prim plan pe display-ul telefonului meu.

Palatul ,construit in anul 1606 de catre printul Arhiescop Wolf Dietrich von Raitenau, se afla in stanga gradinii si s-a numit la inceput Altenau, un cadou facut de print amantei, Salome Alt.

Alt print, Markus Sittikus, il reface din temelii, iar intre anii 1721-1727 ii schimba denumirea in Mirabell si palatul este remodelat in stil baroc. Dupa marele incendiu din 1818 palatul este restaurat in stilul Neo-Clasic, dupa proiectul lui Peter Nobile.

Astazi palatul adaposteste birourile municipalitatii orasului.

Gradinile Mirabel se afla in partea sudica a palatului si se poate accesa venind dinspre Makarplatz. Initial au fost concepute de Wolf Dietrich, dar in timp au avut loc multe multe modificari. In 1689 au fost remodelate de printul Arhiescop Johann Ernst Thun, in 1730 din nou remodelate (in stil baroc de data aceasta) iar in secolul IX, au capatat forma in care se regasesc astazi.

Mergand spre podul Staatsbrucke, intrand in Makarplatz am gasit alt obiectiv, casa in care a locuit Mozart (Geburtshaus).

In aceasta casa la nr. 8, s-a mutat Mozart in 1773, deorece locuind cu parintii si sora casa din Getreidegasse nu mai oferea spatiul necesar.

Casa se mai numea si "Tanzmeisterhaus", aici proprietarul infiintand o scoala de dans. Cele mai multe compozitii ale lui Mozart si cele mai multe scrisori au fost compuse aici (s-au pastrat cca 200 de scrisori). Dupa decesul mamei (Constantze) sora se muta si ea, Wolfgang pleaca la Viena, moare si tatal (Leopold Mozart), dupa care locatia este vanduta de mai multe ori, a suferit ca urmare a bombardamentului din cel de al II-lea Razboi Mondial, refacuta si cumparata in 1955 de Fundatia Internationala Mozart si folosita ca muzeu.

De la Geburtshaus am traversat podul Staatsbrucke in statia centrala de autobuze. ne-am notat niste grafice de circulatie autobuze . dupa care am cautat strada Getreidegasse.

Este cea mai aglomerata strada din oras si cea mai scumpa in raport cu ce se gaseste in rest. De la dulciuri si parfumuri, la obiecte din piele, haine, bijuterii, antichitati, aici gasesti cam tot ce te intereseaza ca turist (cu conditia sa te tina si buzunarele).

Strazile sunt inguste, casele par si ele la fel, insa ele sunt extinse in spate.

In urma cu cateva secole in spate erau gradini, apoi ca urmare a dezvoltarii orasului, au inceput sa se construiasca ateliere, grajduri sau depozite.

Strada este celebra si datorita faptului ca la nr. 9 se afla casa in care s-a nascut Wolfgang Amadeus Mozart (Wohnhaus).

La etajul trei se afla camerele in care a stat Mozart si transformate din anul 1880 in muzeu. Aici se gasesc piese de mare importanta istorica,vioara din copilarie, claveciunul, vioara de la concerte, tablouri si manuscrise.

De pe strada Getredegasse, pe niste stradute intortocheate, am ajuns in Domplatz unde se gaseste celebrul Dom din Salzburg.

In aceasta catedrala a fost botezat Mozart si tot aici sunt inmormantati printii Arhiescopi ai Salzburgului (mai putin Wolf Dietrich, caruia din nu stim ce motive printul mostenitor Sittikus i-a refuzat inhumarea).

Istoria Domului dateaza din perioada celtica si romana si se pare ca aici era un loc pentru ritualuri si sacrificii. Prima atestare documentara o gasim in 1774 ,cand sub supravegherea Sf. Virgil al Salzburgului s-a construit prima catedrala numita Domul Virgil. Au urmat o serie de renovari, reamenajari si adaugiri facute de catre printii Arhiescopi.

Intre 785 si 821 a fost renovata de Printul Arno, in 842 a ars de la un trasnet, printul Hartwig construieste un cor, turnurile de vest sunt construite intre 1106-1147 de catre printul Konrad I.

Domul are 7 clopote, din care unul are 14256 Kg (al doilea din Austria)

Un aport deosebit in construire Domului l-a avut printul Arhiescop Wolf Dietrich, care fiind adept al culturii baroce italiene a cerut arhitectului Vicenzo Scamozzi sa faca planul unei cladiri noi in stil baroc, lucrare inceputa in 1614. Italianul Santino Solari (care a construit si castelul Hellbrunn) modifica planurile lui Scamozzi si in 1628 s-a terminat lucrarea in forma in care se afla azi.

Din Domplatz am luat-o prin dreapta, pe strada Kapitelplatz, undeva in stanga ,am dat de niste trepte, apoi pe un drum abrupt si ingust, am urcat la fortareata Hohensalzburg.

Nu am putut intra pe aici (era inchis sau poate nu am gasit noi intrarea), asa ca am coborat pe langa fortareata, pe un drum asemanator, si am iesit in Festungsgasse, chiar la baza de plecare a funicularului.

Fortareata Hohensalzburg sau Festun este situata intr-o zona inalta, in care se vede Salzburgul, raul Salzach si imprejurimile .Este una din cele mai mari castele medievale din Europa. Primele datari istorice sunt din perioada imperiului roman, dar adevarata cetate a fost construita in anul 1077 de catre printul Arhiescop Gebhard von Helfenstein. Unul din cei care si-au adus contributia in mod deosebit la constructia fortaretei,a fost printul Arhiescop ,Leonhard von Keutschach, al carui blazon se gaseste peste tot unde el a facut adaugiri sau modificari. In timpul razboaielor Napoleoneene s-a predat fara lupta, in 1861 a fost abandonat, in secolul XX a fost folosit ca inchisoare, apoi a fost renovată, dotata cu un funicular si transformat in atractie turistica.

De la castel am luat masina si am mers la pensiune aceasta fiind prima zi de vizita.

A doua zi am luat autobuzul, am coborat in statia Makartplatz si am mers la biserica si cimitirul Sf. Stefan. Biserica, in stil baroc, s-a construit in 1512 ca o alternativa a Catedralei si ca urmare a aglomerarii din centru. Daca la inceput aici erau inmormantati oameni saraci, leprosi si ciumati, mai tarziu, ca urmare a dezvoltarii bisericii, locul a devenit comun pentru toata lumea. Aici sunt inmormantati Paracelsius, Leopold Mozart, Constanze Mozart, parintii lui Wolgang, dar si Wolf Dietrich, printul care nu a avut loc la catedrala din cauza deciziei printului Markus Sittikus.

De aici am hotarat sa mai cercetam un pic centrul vechi inainte de merge la Palatul Hellbrunn. Cand am trecut dincolo de pod am vazut mai la toate colturile de strada grupuri de doua, trei, patru persoane, imbracate in costume populare cu fel de fel de palarii si costume in zeci de modele si culori. Mi-am zis: "hai ca ni se pregateste ceva si trebuie sa-i urmarim" Ce a urmat a fost un spectacol extraordinar de frumos; grupuri de cate 8-10 persoane imbracate diferit, unii in vanatori, altii in pescari, altii ofiteri etc., In sunet de fanfara se indrepatau spre Catedrala (am un filmulet, dar nu stiu cum sa-l pun pe youtube). In fata tutoror grupurilor 2 femei cu un cos mare, acoperit, au oprit in fata Catedralei ,au asteptat sa vina grupurile, dupa care au intrat in biserica (cati au avut loc, cred)

Dupa acest spectacol am luat-o prin stanga bisericii și pe langa Palatul Residenz (pe care l-am vizitat din exterior), fosta resedinta a printilor Episcopi, si am intrat in Mozartplatz unde troneaza statuia marelui compozitor.

Statuia a fost facuta de catre Ludwig Schwanthaler in 1842. O contributie importanta a avut-o si regele Bavariei, care ca fan al orasului Salzburg si al lui Mozart a donat o importanta suma de bani.

Mergand in fata pe chei am gasit statia si am urcat in autobuzul care ne-a dus la Palatul Hellbrrun. Fiind foarte cald si neavand apa la noi (greseala de incepator pentru un turist) ne era foarte sete, asa ca ne-am repezit in terasa de la intrare la palat si am golit repede 2 sticle de 1/2 litru apa, la un pret cat 2 baxuri la noi. Am luat-o prin stanga, pe un culoar larg, flancat de cladiri lipite una de alta (foste grajduri, depozite sau locuinte ale servitorilor?) si am intrat in parc. Cand am intrat in parc am dat de o toaleta si o cismea cu apa din belsug ( gratis). Sa nu mori de ciuda? Am intrat in parcul plin de verdeata .cu brazi,flori pe alei unde turisti si localnici se tolaneau la umbra.

Cu nu mult timp in urma, ma intrebam de ce unele zone au o iarba asa verde și frumoasa iar altele nu. Gasisem explicatia (ploi, roua, umiditate), cand un cioban mi-a spus ca nu este chiar asa. Sigur ca apa are un rol decisiv, dar mai este ceva: cositul la timp. Daca nu cosesti la timp, planta se maturizeaza, isi schimba culoarea si in timp se pierde prospetimea si campul imbatraneste.

Am pierdut mult timp in acest parc, apoi am urcat pe un deal la gradina zoologica (gradina lupilor), dupa care am coborat in gradina si la castel. Despre palatul Hellbrrun construit. la cererea printului jucaus (dar orgolios si razbunator pe deasupra) Markus Sittikus,intre anii 1613-1615 nu am sa spun prea multe (s-a scris destul pe AFA).

Vreau doar sa aduc aminte de faptul ca un poet, Domenico Gilbert, a spus despre Palatul Hellbrunn ca este un simbol al Venetiei, iar arhitectura o mica schita a Romei.

De la palat se poate merge in oras cu 2 autobuze diferite. Unul pleaca chiar din fata palatului (dar vine mai rar) si altul are statia la 200 metri in strada principala (stanga)

Am ajuns in oras si de la statia principala am luat autobuzul spre Palatul Leopold (Schloss Leopoldskron). Si acest palat a avut o istorie zbuciumata.

A fost construit de printul Leopold von Antim Elefterie Firmian in anul 1736 pe malul unui iaz. Documentele spun ca dupa ce a expulzat peste 20000 de protestanti din Salzburg, le-a luat averile si a construit palatul.

Aici este inmormantata inima printului, iar corpul la Catedrala, alaturi de ceilalti printi ai Salzburgului. Dupa moartea printului (1774), palatul a schimbat mai multi proprietari pana in 1918, cand a incaput pe mana celebrului regizor de teatru si cofondator al Festivalului de la Salzburg, evreul Max Reinhardt. In timpul razboiului Max pleaca la Holywood iar palatul este confiscat si folosit de Goring.

Dupa moartea lui Max Reinhart palatul revine vaduvei regizorului, iar in final este cumparat de un institut american educational, Global Seminar.

Cam atat am vizitat in aproape 2 zile in Salzburg. Au mai fost obiective de vizitat. Pe unele nu le-am stiut, pe altele nu le-am gasit, insa per total am fost pe deplin satisfacuti de tot ce ne-a oferi acest oras. Nu ratati Salzburgul daca sunteti pe aproape (si nu numai) pentru ca merita vazut. Va doresc calatorie placuta!

---

VIZUALIZĂRI: 5687 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI