Taj Mahal - 'O lacrima pe obrazul timpului'

TIPĂREȘTE

A fost odata ca niciodata, in vremea povestilor din “o mie si una de nopti”, o familie domnitoare peste un tinut bogat si frumos… si un baietel pe nume Shah Jahan, baietel care urma sa preia, cand ajungea sa se faca mare, greutatea conducerii Imperiului Mogul. In vremea cand sotiile se numarau cu sutele, unele alese de familie, altele de curteni, unele din ratiuni politice, altele pur si simplu pentru a aduce pe lume copii, copii multi si sanatosi, Shah Jahan se pregateste sa urmeze aceeasi soarta… Intamplarea face insa sa se indragosteasca la prima vedere de fiica unei prietene de-a mamei sale, o frumoasa printesa persana musulmana, care nu-i fusese harazita si nimeni si nimic nu l-a putut impiedica sa se casatoreasca cu ea si sa faca o nunta ca-n basme.

Mumtaz Mahal (Cea Aleasa a Palatului), caci acesta era numele fetei de o frumusete care taia respiratia, conform cronicarilor vremii, era si desteapta, diplomata si culta. La fel de indragostita de sotul ei pe cat el de ea, nu i-a fost doar sotie, daruindu-i 13 copii, ci si confident, sfatuitor, strateg stralucit in vremuri de razboaie si lupte pt suprematie si cuceriri de noi teritorii. Dragostea lor parea fara umbra si timp de multi ani asa a si fost…Legenda spune ca din haremul de cam o mie de sotii, Shah Jahan nu s-a atins decat de una singura, iubita lui Mumtaz Mahal si, macar de dragul povestii, imi place sa cred asta :)

Si pentru ca prea era frumos ca sa fie adevarat, viata nu i-a lasat pe cei doi indragostiti sa moara de batranete tinandu-se de mana…In timp ce era plecat intr-o campanie militara si imparateasa se pregatea sa dea nastere celui de-al 14-lea copil, ceva nu merge bine…nu prea se stie ce, cert este ca Mumtaz Mahal cade la pat si afland asta, Shah Jahan isi lasa balta armata si alearga la capataiul iubitei, destul sa o prinda in viata si sa-i promita acesteia trei lucruri pe care ea le ceruse cu limba de moarte: sa se recasatoreasca, sa aiba grija de copii si sa-i construiasca un mormant.

Zdrobit de durere, albeste pe loc si de acum inainte isi dedica toata energia incercand sa-si duca la indeplinire promisiunile (ei bine, nu stiu nimic de partea cu insuratoarea…). Astfel, el promite sa construiasca un mausoleu fara egal in lumea larga…. Si “gurile rele” spun ca a reusit...

Moarta de curioasa, nerabdatoare sa dau ochii cu una din cele 7 minuni ale lumii moderne, dar si usor nostalgica cu gandul la frumoasa, dar trista poveste de dragoste nemuritoare, plec din Jaipur spre Agra impreuna cu tovarasii de drum. Tot cu gandul la cei doi si la povestea lor rara, atat de rara incat in timpurile de azi pare aproape desueta, nu ma pot abtine sa fac o poza celor doua pasarele care se dezmiarda atat de frumos (vezi prima poza) in timpul unei scurte opriri pe drum.

Ei, dar sa nu anticipam, pentru ca pana sa ajungem in Agra, oprim sa vizitam Fatehpur Sikri, un adevarat oras-fantoma, aflat la 35 km de Agra. Construit in secolul 16 de Akbar, un important imparat mogul, locul a fost ales pentru a fi capitala culturala si comerciala a imperiului datorita unui seic-sfant care ii prezisese lui Akbar, nefericit ca nu avea urmasi, ca in curand va avea trei baieti. Cum profetia s-a adeverit, in memoria sfantului, Akbar a hotarat sa mute capitala de la Agra, acolo urmand sa ramana doar armata si tezaurul, in locul de obarsie a acestuia. Din pacate, orasul nu a avut o viata prea lunga, dupa 12 ani fiind abandonat datorita lipsei surselor de apa (sau ratiuni strategice, dupa alti cronicari).

Fascinant prin amploare, diversitatea stilurilor si nu in ultimul rand prin cat de bine s-a conservat, iti da in unele momente senzatia ca acum-acum apare puhoiul si se umple de viata. Am vizitat sala tronului, palatele femeilor din harem, bazarurile, atelierul regal sau credem ca asta am vazut, pentru ca planurile originale s-au pierdut in timp, iar acum se presupune ca astea erau destinatiile cladirilor din complex. Nu pot sa nu pomenesc si de multimea de disperati vanzatori ambulanti, multi si insistenti si copiii care realmente se bateau pentru cateva bomboane, desi am fost avertizati sa nu dam nimic, ca daca dam unuia o bomboana, din pamant vor rasari 20. N-am crezut, dar asa a fost!!...

Cu doua mici pauze pe drum, din care una pentru masa de pranz, iata-ne ajunsi in Agra, hotel Trident. Hotel dragut, intins mai mult pe orizontala, pe doar doua niveluri, cu un personal extrem de atent si serviabil, o bucatarie extraordinara, si cu o frumoasa curte interioara si nelipsita piscina, de care de data asta am profitat cu mare placere. Un sandwich, o salata si doua cocktailuri pe marginea piscinei la barfa cu fetele… Veverite mancand cot la cot cu noi... Iar uit de saracia din jur si ma gandesc “life is beautiful”…

Ne trezim a doua zi frematand de emotia marii intalniri: Taj Mahal, here we come!

Spre deosebire de alte monumente, Taj Mahal-ului se gandesc sa-i poarte de grija: in apropiere se ajunge numai cu niste masinute electrice, controlul la poarta este extrem de riguros, dar pana si fabricile si turnatoriile poluante din jur s-au inchis pentru a nu modifica culoarea originala a marmurei mai mult decat s-a intamplat deja.

Dincolo de poveste, cateva (scurte) date: cronicile spun ca, incepand cu anul 1631,20000 de oameni, cei mai mari mesteri din Asia, au muncit timp de 20 de ani pt a ridica ceea ce a devenit cel mai frumos mausoleu, un monument dedicat iubirii, “o lacrima pe obrazul timpului” (Rabindranath Tagore). Shah Jahan a chemat un celebru arhitect persan al vremii, a angajat un atent “manager de proiect”, ca sa radem un pic si sa ne exprimam in termeni contemporani, a adus 1000 de elefanti cu ajutorul carora se carau materiale rare si scumpe (marmura, pietre pretioase, sidef etc) din toata Asia. Tot acest efort financiar a dezechilibrat grav tezaurul imperiului, astfel incat afland ca Shah Jahan planuieste sa construiasca un monument identic, dar in marmura neagra, pe malul celalalt al raului Yamuna, pentru ca dorea ca el si sotia lui sa se priveasca si dupa moarte, fiul lui, Awrangzeb, de altfel ultimul din cei sase mari imparati moguli, unelteste sa-l detroneze si il inchide in Fortul Agra pana la sfarsitul vietii acestuia. Povestea spune ca in ultimele zile? saptamani? de viata, nemaiputand sa se ridice din pat, i se asezase deasupra patului un mare diamant negru (exista si acum in zona niste mine de diamant negru), in care se reflecta imaginea de peste rau a TajMahal-ului, astfel incat el a putut privi locul unde ii era inmormantata iubita pana si-a dat ultima suflare.

Vizita a fost un pic speciala pt noi, dupa cum va spuneam, pentru conservarea monumentului se iau de ceva vreme incoace masuri deosebite. Autocarul ne-a lasat destul de departe, de acolo ne-am inghesuit rau de tot in niste masinute elecrice, iar la intrare am fost controlati mai rau decat in aeroport. Am avut parte si de un moment usor tensionat, cei care ne perchezitioneaza sunt garzile militare, care nu glumesc, si desi fusesem avertizati sa nu avem deasupra noastra pixuri sau obiecte ascutite, de asemenea mancare, li s-a pus pata pe trepiedul meu de la camera foto si n-a fost chip sa ma lase sa trec pana nu l-am lasat acolo. Alte emotii la iesire, ca nu mi-l gaseau, pana la urma l-au scos de pe undeva, sa mor de inima, nu alta.

De asemenea ne-au dat niste papucei rosii (vezi poza), f haiosi, pentru a-i purta pe marmura din Taj Mahal-ul propriu-zis, adica nu in gradina and so.

De la punctul de control pana la poarta de intrare in complex, este o alee destul de lunga, parca a-ti prelungi asteptarea, pe care nu ai cum, strabatand-o, sa nu simti ca parca iti bate inima ceva mai repede…Poarta simbolizeaza intrarea in paradis, de altfel toaa constructia se bazeaza pe reprezentarea in Coran a paradisului, gradini luxuriante, fantani arteziene, ordine, pace, liniste, simetrie.

Trec de poarta principala si brusc imi apare in fata ochilor. Da. El. Taj Mahal.

Desi l-am vazut in poze, desi l-am vazut in atatea documentare, desi am citit atatea despre el, mi-e greu sa descriu ce am simtit in momentul in care mi s-a infatisat in fata ochilor. O gradina impartita in 4 sectiuni egale, despartite de canale cu apa, la capatul carora se vede maiestuos mausoleul. Construit din marmura alba, pe o platforma (tot de marmura), in forma octogonala, are in colturi 4 minarete usor inclinate, special construite astfel, incat sa nu se darame peste monument in caz de cutremur.

In stanga- o moschee, iar in dreapta, cladire construita doar pentru a respecta simetria atat de mult dorita, este casa de oaspeti. In fata platformei, este semnalizat locul unde a fost ingropata Mumtaz Mahal pana s-a terminat constructia.

Pe dinafara, bogatia modelelor si meticulozitatea cu care au fost realizate sunt absolut impresionante. Stiut fiind ca religia musulmana nu permite figuri antropomorfe in lacasurile de cult, arta araba si persana a dezvoltat minunate modalitati de a atrage admiratia, in fata carora pleci capul. Sculpturile in marmura, intarsiile din pietre pretioase aduse de peste mari si tari (coral, turcoaze, lapislazuli etc) sunt realizate cu mare minutiozitate. Pietrele erau slefuite, integrate intr-un model, model care trebuia aprobat de cel care se ocupa de toata constructia, pentru a pastra caracterul unitar, apoi se scobea cu daltita in marmura locsorul pt fiecare piatra, care era apoi potrivita, fixata si lustruita. Datorita acestor pietre pretioase, TajMahal isi schimba, ca o femeie, culoarea si starea de spirit in functie de ora si lumina zilei: dimineata bate in roz, iar la amiaza in alb-galbui.

In interior, dincolo de poarta care simbolizeaza valul pe care il poarta miresele, se afla, in spatele unor gardulete savant lucrate, mormantul imparatesei si, alaturi, singurul element asimetric din tot complexul, mormantul imparatului. Incaperea este f mica si trebuie vizitata in mare graba, pentru ca tot timpul vin turisti in spatele tau. Nu ma pot abtine sa nu povestesc ce ne-au boscorodit cei care aveau cica grija de morminte pentru ca la sfarsit nu le-am lasat nici un banut. Doamne, ce era la gura lor!! Acuma, ca sa fiu sincera, se pare ca cea am vazut noi nu sunt chiar mormntele, ei aflandu-se de fapt la subsolul cladirii, dar asta nu strica farmecul locului.

In gradina cu totii am facut poze pe bancuta pe care Lady Di a facut-o celebra in niste fotografii din cursul unei vizite oficiale la inceputul casniciei ei, incercand toate sa-i copiem pozitia, cu fotografii dupa noi, care mai de care interesati sa ne vanda pozele la sfarsit (au si reusit, de altfel). Iarasi nu ma pot abtine sa nu povestesc cum veneau familii indiene si ne rugau (mai ales copiii) sa faca poze alaturi de noi, ne vedeau albe, blonde (la propriu!), eram o aparitie pentru ei, cam cum ne ducem noi sa facem poza cu maimuta :). Asta la Taj Mahal, monument extrem de vizitat, ei imaginati-va la tara cum a fost mai incolo! Ne priveau ca pe extraterestri!

Dupa cateva minute de plimbare prin gradina, dupa ce am incercat sa ma fofilez de grup (imi doream tare mult sa merg pe malul de vis-à-vis si sa fac poze la apus), lucru evident imposibil, iata-ne plecati… Unii nostalgici, unii cu sufletul plin, unii cu bucuria unor fotografii frumoase, altii doar cu bucuria ca au mai bifat ceva pe agenda turistica… Fiecare cu bucuria si trairea lui personala, dar toti fericiti in felul nostru…

La iesire, mai are rost sa povestesc de multele tarabe cu artizanat, magneti, carti, vederi etc, etc? Marea majoritate a suvenirurilor se bazau pe marmura cu intarsii, de altfel exista in Agra mii de mestesugari care duc mai departe aceasta traditie a lucrului in piatra in sute de ateliere de familie.

Pe unul dintre aceste ateliere l-am vizitat dupa plecarea din Taj Mahal, de fapt o adevarata fabricuta, unde ne-au aratat cum se fabrica toate obiectele de acest tip (pietra dura), de la f mici, magneti, scrumiere, elefantei samd, pana la masute, jocuri de sah, vaze enorme, preturile fiind destul de mari, pe masura muncii depuse.

Ultima vizita a zilei a fost la Fortul Agra, numit si fortul rosu, construit in secolul 16 si inconjurat de peste 2 km de ziduri si santuri de aparare, locul in care a fost tinut in arest Shah Jahan pana la moarte. Pun cateva poze si de acolo, nu pot descrie f multe, dupa ce vezi Taj Mahal, greu te mai impresioneaza ceva in aceeasi zi!...

A fost o zi frumoasa. Frumoasa cu adevarat Si la propriu, si la figurat. Si daca mai punem la socoteala ca a fost si, intamplator sau nu, si 8 martie, incercati sa ne impartasiti bucuria…

---

VIZUALIZĂRI: 4598 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI