Sub cerul din Taj Mahal

TIPĂREȘTE

Mica tornadă și-a consumat furia doar în câteva minute și iată-mă pe străzile din Agra, de unde zăresc Fortul Roșu și imaginea de un alb-roz a domului ce plutește între cer și pământ, pe deasupra mormintelor lui Muntaz Mahal și cel al lui Shah Janah, al cincilea împărat mogul... chiar dacă te aștepți ca Agra, populată de aproape două milioane de oameni, în majoritate hinduși, să aibă ceva din măreția vechiului Imperiu Mogul, străzile nu depășesc aspectul picaresc și sărăcăcios al așezărilor din India. Te-ai aștepta ca murmurul vizitatorilor, cât pe-aci să depășească zece milioane pe an, și miliardele de rupii lăsate în urmă, să pună câte ceva și în buzunarele omului de rând...

Pe măsură ce te apropii de porțile de intrare în complexul ce acoperă vreo șaptezeci și patru de hectare, aici, la un pas de mărețul Taj Mahal, te simți agresat de sute de cerșetori și vânzători ambulanți, ceea ce-ți creează instantaneu senzația preamăririi și decadenței ființei umane... cozile întinse de la poarta principală îți oferă o veritabilă paradă a modei indiene, asiatice dar și europene... după expresia feței, toată lumea arde de nerăbdare, parcă atrasă de un magnet irezistibil ce-o va duce într-un loc sacru, unde vor putea să se dezlănțuie într-o conversație cu cerul, cu pământul, sau cu propria inimă... mai întâi vor plăti echivalentul a 25 de Euro în rupii, după care se vor controla cu mare strictețe poșetele și gențile, urmând, ca apoi, să pătrundă doar cu obiecte mici în ținutul dragostei eterne...

Cât îl privește pe ghidul meu, recomandat de șofer, am avut grijă să evit fatalul „Îmi dați cât vreți” și am negociat la sânge un onorariu rezonabil pentru cele trei ore de emoții și adrenalină... căutând mereu umbra salvatoare, ca pe o Fata Morgana, ghidul mă așază ba pe lângă peretele ce păzesc monumentul sacru, ba sub umbrela largă a unei turiste olandeze pistruiată, cu zâmbet frumos și părul în răzmeriță, ce-mi spune că trăiește la aceeași intensitate clipele de așteptare... ajungem, după multe minute ce par secole din cauza arşiţei, în una dintre grădinile ale căror alei te duc spre o primă moschee construită în piatră roșie, cu multe mozaicuri multicolore și jocuri de lumini, cu inscripții caligrafice ce conțin citate din coranul islamic... de sub prima arcadă zăresc patru canale simetrice cu apă limpede ce oglindește cerul, canale ce ajung într-un bazin de acumulare și sunt păzite de arbori verzi, aliniați, ce-mi duc privirea spre poarta de intrare în marele Taj Mahal... o configurație ce aduce cu intrarea în rai descrisă și în coran...

De la cei patru-cinci sute de metri, Taj Mahal, un strigăt disperat spre cer al celui care și-a pierdut femeia iubită-o flacără care mai arde ca o torță vie în sufletul său, pare un diamant fermecat pe care, cu siguranţă, nu vei avea cum să nu-l porți în inimă pentru tot restul vieții...

Imaginați-vă cum, într-o zi de toamnă, din 1661, un împărat mogul adună cei mai iscusiți arhitecți, zidari, peisagiști, designeri și muncitori din Persia, India, Tibet, Afganistan, Italia, Turcia, până la urmă un corpus de douăzeci și două de mii de oameni adunați pe malul râului Yumana, la care mai adăugați și douăzeci de mii de elefanți pentru muncile cele mai grele... cei douăzeci de ani, în care oamenii trebuiau hrăniți, timp în care bogățiile imperiului scădeau vertiginos, provocând și o foamete cu mii de victime, visul lui Shah Jadah căpăta zi de zi contur... tot ce vezi plătește tribut unei geometrii perfecte, atribuită până atunci doar zeilor... de fapt, așa cum observă experții, întregul complex este construit după un concept arhitectural de neconceput până în secolul al șaptesprezecelea în India-cel al centralității, o sursă imensă de mândrie națională a fiecărui indian...

Înainte de a mă apropia de una din minunile moderne ale lumii, sau, poate pentru a-mi calibra puțin emoția, imortalizez câteva secvențe veritabile de teatru al lumii, în aer liber, încercând să deslușesc gesturile sutelor de grupulețe de indieni, americani, africani, europeni sau asiatici ce stau locului parcă fără să creadă că au ajuns acolo, unde visau de mulți ani...

Indienii, recunoscuți ușor după turbane, costume, sau sari-uri, țin palmele deschise, ridicându-le spre cer, ca apoi, să-și plimbe privirea aprinsă spre domul și cele patru minarete ce păzesc marele monument funebru, scoțând sunete lungi de mirare și exaltare națională; africanii mi se par împietriți și neputincioși în fața priveliștii; japonezii, cu umbreluțe sau bonete de soare și adidași cu șosete trei sferturi albe, stau mult mai aproape unul de altul, privind uluiți și folosindu-și, din când în când, arătătorul, ca apoi să privească în gol; americanii comentează zgomotos efectele de lumini și tehnicile de construcție folosite pe vremea când nici măcar nu se vorbea despre America; dintre toți europenii, francezii și englezii discută, cu aere de connesseur, despre calitatea și originea marmurei albe, uitând, cu siguranță, că Imperiul Britanic transformase toate spațiile verzi din jurul Taj Mahalului în surf englezesc, în timp ce doamnele privesc visător spre cerul albastru, împânzit de câțiva nori albi imaculați; chinezii parcă par a fi surprinși de faptul că nimic din Taj Mahal nu seamănă defel cu palatele din Orașul Interzis sau cu Marele Zid... unei fetițe nu mai mare de trei-patru anișori, desprinsă de grupul chinezilor și cu degețelul arătător în gură, i se oglindește în ochi silueta Taj Mahalului, ca o jucărie magică în care prinții își iubesc zânele cu flori albe în păr, coborând pe raze de soare...

Cât mă privește pe mine, singurul român pe care-l pot identifica în mulțime, îmi aud bătăile inimii și mă aștept să apară din ape un Meșter Manole... apoi, îmi amintesc că pe când în Verona, turiștii de toate semințiile lumii veniți lângă statuia Julietei, exaltă la bucuria atingerii unui mit al dragostei neîmplinite, postura oamenilor veniți aici, la Taj Mahal, este mult mai gravă, mult mai filozofală...

Ca și când iubirea adevărată poate dura mai mult de o viață de om...

---

VIZUALIZĂRI: 1729 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI