Eleganță și comfort

TIPĂREȘTE

ne-am hotărât cu greu unde să petrecem cele câteva zile libere de 1 mai. în cele din urmă am ajuns la balaton, mai precis la siofok. înainte de plecare am căutat o viluță mică unde să ne putem caza. am si găsit. am vorbit cu proprietara la telefon (d-na vorbea engleză și italiană). ne-am îmbarcat și am tras o fugă așadar la siofok. am găsit viluța și am contactat gazda, o doamnă drăguță, foarte primitoare, care s-a uitat la noi și pe loc ne-a spus că s-a făcut o confuzie și că nu la această vilută avem rezervare ci la cealaltă, puțin mai central. am întrebat-o dacă e mult zgomot, deoarece vroiam să ne odihnim. nu, nici vorbă, ea era sigură că ne vom simți mai bine în cealaltă vilă. ne-am luat după ea și în 2 minute am ajuns la vila jokai.

vila jokai: ce să comentez, femeia știa exact cu cine are de-a face. ne-a citit. vila: super elegantă, parcare interioară, intrare pe senzori, poartă cu siguranță, un mini parc, bicilcete de închiriat, o intrare frumoasă pe scări... și foarte aproape de promenadă.

camera: spaițoasă, cu un pat matrimonial imens și o canapea extensibilă pentru copil (canapea cât patul matrimonial). mobilier neo-baroc, tv lcd, minibar, aer condiționat, parchet lustruit, flori și o baie fengshui. așternuturi de calitate, prosoape la baie pentru toți trei, șampon, săpun, nu lipsea nimic.

mic dejun: pe săturate, cu de toate: produse de patiserie, mezeluri ungurești de calitate, pâine de 5 feluri, esspreso italian (așa cum îi place soțului meu) și latte machiatto cum îmi place mie. masa elegantă, cu fețe de masă și șervețele de pânză asortate cu fața de masă. fetele care ne serveau erau dtăguțe, dar discrete.

gazda ne-a oferit o mulțime de pliante, ne îndrumat încotro s-o luam, ce să vizităm, pe unde să trecem cu bacul... prin urmare cele trei zile petrecute la balaton au fost superbe.

stațiunea: nu e formidabilă, dar e plăcută, curată, cu promenadă și pasaje pietonale. oameni relaxați, multe terase (din păcate cele mai multe cu pizza și kebab, deși cred că lumea ar prefera meniuri ungurești). după lungi căutări am găsit o terasă la care am putut comanda meniu aproape unguresc. a fost plăcut dar a trebuit să rugăm chelnerul să dea muzica mai încet că nu ne auzeam nici gândurile. s-au conformat, pe jumătate... ne auzeam gândurile, dar nu ne auzeam între noi.

excursii: se pot face o mulțime. noi nu am vrut să ne obosim, ci să ne odihnim, așa că am făcut o excursie în jurul lacului cu opriri la castelul fecstetik și la szigliget (o localitate unde este o cetate, dar unde casele sunt acoperite cu stuf și de fapt satul e atracția principală). când am ajuns la tihany ne-am hotărât să luăm bacul pentru a ajunge la siofok mai repede.

prin urmare: dacă doriți o experiență atât ca locație cât și ca hotel recomand cu încredere această „mică viluță”.

---

VIZUALIZĂRI: 4799 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI