Paripa Csarda - savoarea mâncării ungureşti

TIPĂREȘTE

Adresa web: în maghiară - paripacsarda.hu/index.php ... mid=493&lang=hu şi în engleză - paripacsarda.hu/index.php?lang=en (pe vremuri era mai completă/complexă);

Adresa poştală: Debrecen, Pac 43;

Coordonatele GPS: N 47.458122 x E 21.690060

Are şi o pagină de FB mai completă, dar nu o pun, pentru că nu ştiu dacă-i regulamentar ( :)) ) şi în plus, îi numai în maghiară, deci...

Această minunată pensiune/restaurant se găseşte la vreo 10 km. de centrul Debrecenului (al doilea oraş din Ungaria, după Budapesta) şi vreo 60 km. de Oradea. Nu este un restaurant la care să mergi zilnic, dar din când în când, la diverse ocazii, este o serioasă opţiune, dacă-ţi place picanta bucătărie ungurească şi vrei s-o mănânci ca la mama ei.

Pusesem ochii pe locaţia asta, intrigat fiind de faptul că deseori am auzit prieteni spunând că au fost la Paripa, lângă Debrecen şi au mâncat excepţional, la preţuri absolut rezonabile.

Mi-a plăcut şi faptul că, din cele auzite, acest restaurant are zile tematice, de exemplu joia (cred) are zi de bucate la cuptor (atunci sunt de găsit costiţele şi ciolanele date la tavă-n cuptor) şi o altă zi, dedicată grătarelor...

Am fost intrigat şi de nume, deoarece dacă Csarda înseamnă (din câtă maghiară ştiu eu), un fel de pensiune, iar Paripa înseamnă Armăsar :) Drept îi că ştiam că au un manej şi câţiva cai, pentru cei ce-şi doresc să călărească, deci poate că numele este cu grijă ales... Pensiunea Armăsarilor :))

Ca să revin, azi am dat o tură prin Debrecen, cu mai mulţi prieteni şi la întoarcere, n-am mai luat-o pe drumul normal Debrecen - Mikepercs - Sarand - Berettoujfalu - Artand - Borş - Oradea, ci la ieşirea din Debrecen, imediat după reprezentanţa Suzuki (pe care am lăsat-o pe dreapta), am virat stânga spre Letavertes, iar de acolo am ajuns în ţară prin P. T. F. Săcueni, Bihor, de unde am continuat spre Oradea.

Dar, imediat cum am luat-o stânga, după Debrecen, înainte de a ajunge în prima localitate, după vreo 3 km. (estimez eu) am găsit pe drum un indicator rutier cu Paripa Csarda (aveţi grijă, zona este una obişnuită de agrement pentru cei din Debrecen - am mai văzut pe drum câteva bălţi de pescuit şi un alt manej - deci să nu fiţi induşi în eroare de alte indicatoare) şi imediat am virat stânga, pe un drum ce se afundă în pădurea de salcâm.

Drumul este bun, asfaltat, odată intrat pe el nu te poţi rătăci este un drum exclusiv pentru Paripa, nu duce nicăieri altundeva. Pe drum, din loc în loc sunt postate benere cu diverse anunţuri ale pensiunii/restaurant, dar la câtă magiară ştiu... nu mă pot pronunţa :)

Şi uite aşa am ajuns în jurul orelor 12.00 (la ei, 13.00 la noi), în parcarea în care erau deja vreo 20 auto (asta cu toate că restaurantul se deschisese doar de-o oră), la plecare - pe la 13.30 ora Ungariei - erau pe puţin vreo 50 maşini parcate în parcare şi de-a lungul drumului, ceea ce arată, mai bine decât orice review, aprecierea de care se bucură acestă locaţie.

Nu trebuie să vă spun că erau deja vreo 3 maşini de Bihor, iar în restaurant am găsit vreo 2 familii de prieteni/cunoştinţe, deci nu-s eu singurul orădean care se aventurează acolo ca să mănânce (ufff... ce uşurare :)):)))

După ce am parcat, am observat un mic loc de joacă pentru cei mici, mai mult decât ok. (un tobogan şi 4 leagăne), pentru cei ce-şi iau şi kinderii la o ieşeală la masă-n pădure (vara sunt convins că-i superb - dar, mai merg eu pe acolo şi vă ţin la curent). Am mai văzut un panou cu o foto ce ilustra pensiunea care a fost complet arsă la 23.11.2005, dar se vede treaba că a renăscut din propria-i cenuşă, ca să ajungem şi nou pe acolo.

Înainte de a intra în restaurant (bun înţeles că dat fiind data la care am fost acolo, terasa nu este încă deschisă), am dat o tură prin zonă, am văzut în spatele clădirii din dreapta locul unde sunt ţinuţi caii (am văzut vreo 4-5, la plecare, unul era echipat cu şa, în manejul din faţă, gata să-l călărească vreun urmaş de husar), am trecut pe lângă manej, terasa de vară şi cuptorul (piesa de rezistenţă vara).

Apoi, am intrat în restaurant şi... m-am pierdut :) În sala de la parter, decorată tare fain şi rustic, cu mese suficiente la care să încapă vreo 100 de meseni şi în care cânta în surdină live, un băiat la orgă, pe mijlocul sălii trona o zonă MAREE de servire în sistem buffet cu de toate cele (aşa ce-am ochit eu la prima vedere)...

M-am uitat după o masă liberă (erau destule) şi vine un ospătar la intercepţie. Eu, către acesta : "Do you speak english?", la care el către mine : "Româneşte?" :)) Sigur că am continuat româneşte, m-a întrebat dacă am rezervare, i-am spus că nu. Mi-a zis că sala de la parter este toată rezervată, dar pot să stau în crama de la subsol, idee ce mi-a surâs şi mi-a arătat pe unde ajung în acea sală.

Pe drum spre cramă, mă gândeam că buffetul de la parter o fi organizat special pentru vreo sindrofie la care s-a cerut acel buffet, iar noi, cei din cramă, putem comanda din meniu, variantă mai mult decât acceptabilă.

Am luat loc la o masă în cramă (după ce am socializat o ţârucă cu orădenii pe care i-am găsit acolo şi pe care îi cunosc bine, care mi-au dezvăluit că şi ei sunt acolo pentru prima dată, urmare a multelor recomandări primite) şi m-am trezit cu un alt chelner, care (de data asta) ştia englezeşte. Când l-am întrebat despre meniu, mi-a spus că azi, nu servesc din meniu ci, pentru 3.300 ft. (forinţi), adică pentru circa 49 lei/persoană, au oferta de "all you can eat", din buffetul de la parter. Doar băuturile nu sunt incluse...

Am comandat pentru mine o cafea espresso şi o apă minerală şi am plecat la... buffet...

Iată ce-am găsit acolo: 2 feluri de supe/ciorbe (una de carne de vită cu gârteni - nişte paste mici de casă şi o ciorbă "Paripa Leves" - adică supă Paripa cu bucăţi de carne de vită, legume tăiate beţişoare, foarte picantă), lângă care erau doi munţi. Unul cu carne de vită fiartă-n supă şi altul cu morcovi şi pătrunjel, pescuite din aceeaşi fiertură. Nu este prima dată când am remarcat la vecinii noştri că ei mănâncă prima dată şi separat carnea şi legumele ca pe un aperitiv şi pe urmă supa de carne...

Urmau mai apoi, în unităţi duale de servire... o friptură de porc cu cartofi prăjiţi (ambele servite dintr-un recipient uriaş de fontă), o tocană de miel (foarte dulce de la ceapă şi scăzută, fără mult sos) şi o friptură din ciolan de porc, o friptură brassoi, cu cartofi ce aduceau cu cartofii ţărăneşti, o tocăniţă din ciuperci sălbatice cu piept de pui la grătar, pulpe de pui dezosate la grătar şi cartofi cu rozmarin, după care în 2 tăvi erau porc şi pui la grătar cu caşcaval pe o parte, dat la cuptor spre-npreunarea gusturilor :)

Am găsit mai apoi o tavă cu un fel de sarmale (cred) şi mai apoi o tavă cu plăcintă Hortobagyi (un fel de clatite cu carne, învelite-n sos.

Şi toate astea pe jumate de buffet.

Pe partea cealaltă erau trei boluri cu salate, câteva boluri cu sosuri (toate hand made) şi 4 tăvi mari de servire din lemn pe care erau legume pane, şniţel de porc şi şniţel de pui, iar pe al 4-lea peşte pane.

În laterala spaţiului de servire erau dulciurile. Se găsea o tavă uriaşă cu somloi galuska, o altă tavă cu ceva asemănător, dar cu pişcoturi în compoziţie (nu tiramisu), câteva feluri de prăjituri de casă, savarine, budincă de vanilie şi boluri cu piure de castane şi minciunele :)

Cam asta a fost oferta de mâncare. No' şi de-acum "all you can eat" :))

Dar, în ciuda dimensiunilor apreciabile pe care le am în ultima vreme... numa' gura-i de mine. Să nu credeţi c-am făcut vreo pagubă... considerabila :) Acum, la 6 ore după acea vizită, aş mai da o raită printre atâtea bunătăţuri... dar... atunci/acolo...

Na', am mâncat o porţie de Paripa Leveş, o ciorbă cu carne de vită, picantă numa cât trebuie. Mai apoi, am luat puţină tocană de miel, o pulpă de pui dezosată la grătar, câteva legume pane (am nimerit ciuperci şi brocoli) şi o potcoavă de crap pane.

La desert, puţină somloi galuska, 2 mini-minciunele, o savarină şi piure de castane.

Dacă ciorba mi-a plăcut tare mult, mielul a fost foarte bun, pulpa de pui normală, crapul pane nu l-am mâncat, deoarece, din ce în ce mai des mi se întâmplă să nu pot mânca crapul de cultură, datorită grăsimii acestuia şi a gustului specific :) Sigur, crapul de Dunăre, de exemplu, îi altceva (nu am să scad totuși restaurantului nimic aici, nu-i vina lor că asta-i gustul crapului de cultură). Din desert, am gustat câte puţin din toate, au fost perfecte!

Să nu uit, pe fiecare masă există un coş cu pâine de casă, extrem de gustoasă...

La sfârşit, apropo de faptul că... "românii orişiunde cresc" - vezi faptul că am găsit cunoştinţe din Oradea, tocmai acolo, ce apă minerală credeţi că am băut? Perla Harghitei, ediţie specială cu sticla inscripţionată în ungureşte, dar cu informaţiile clare pe ea, cât să-şi arate adevărata origine :)

Eu, am plătit pentru acest festin olfactivo-gustativo-vizual (masa "all you can eat" + cafea + apă) un total de 4.000 forinţi (am lăsat 10% ciubuc chelnerului), deci am plătit un total de 4.400 forinţi (aproximativ 65 lei). Preţ corect. Foarte corect!

În concluzie, AmFostAcolo, am să mai merg şi vi-l recomand şi vouă, fără reţinere!

L.E.: Să nu uit. Dacă parterul şi subsolul sunt rezervate servirii mesei, la etaj sunt câteva camere de închiriat. Dacă vrea cineva să stea acolo câteva zile. În fond, de ce nu?

---

VIZUALIZĂRI: 10193 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI