Vacanta in Ungaria - Tulip Inn Milenium Hotel, Budapesta

TIPĂREȘTE

Cum din planuita mea vacanta de 2 saptamani in Austria (vara lui 2014) a mai ramas disponibila doar o saptamana, am modificat si destinatia si a ramas doar Ungaria, astfel incat am ales 4 nopti cazare in Budapesta cu vizitele de rigoare si 2 nopti cazare la Mako. Destinul (resursele) a facut ca alegerea hotelului sa fie Tulip Inn Budapest Millennium care acum am inteles ca se numeste Hunguest Hotel Millenium. Am cautat pareri despre acest hotel si unele erau ok altele spuneau sa-l ocolim cat de mult putem (m-a amuzat cel mai recent articol scris de @Michi in care povesteste cum a patit la fel in alegerea hotelului) si am avut parca un déjà vu avand in vedere ca mergeam si cu verii sotului iar eu decideam cazarea pentru toti, ca poate fi luat in calcul doar ca un hotel in tranzit fiind asezat mai la periferia orasului. Si cand am aflat ca este si in apropierea stadionului nou nu stiam daca sa regret ca am facut rezervarea sau nu. In fine ce sa spun, fata de o cazare la un camin cred ca nu putea fi atat de rau.

Astfel ca intr-o frumoasa si calduroasa zi de august am purces la drum, ne-am suit toti 5 in masina, inghesuiti ca nu suntem nici silfizi si masina desi un Opel Astra nu ofera insa spatiul potrivit gabaritului nostru depasit, cu copilul “cel mic” (14 ani si 1.90 m) in spate la mijloc facut sandvis de mine si de mama, iata-ne in drum spre autostrada. La volan baiatul cel mare (19 ani) cu taticu alaturi pentru sfaturi de drum. Incet, incet am ajuns la Craiova, un prim popas la niste prieteni pentru o cafea, schimb de soferi si iar la drum, am depasit de data asta Taverna Sarbului despre care am spus aici vezi impresii ca ne este loc de popas de obicei in drum spre Timisoara si ne-am oprit la un loc de popas cu un foisor cu masuta unde am mancat ceva din traista (niste supersnitele). Alaturi era si un izvor de unde veneau multi localnici (chiar si cu masinile) sa ia apa asa incat am zis sa arunc apa noastra care deja nu mai era rece si sa iau apa rece de izvor. Am primit o divina inspiratie care mi-a soptit sa gust intai apa si apoi sa o arunc pe cea veche. Bine am facut, apa de izvor era intr-adevar rece, insa un gust puternic de metal de la teava, asa incat am preferat in continuare apa noastra din izoarele cu robinet ale Bucurestiului.

Am ajuns si la Timisoara unde ne asteptau rudele cu care aveam sa ne continuam periplul spre Ungaria. Am innoptat la ei (stau intr-un cartier retras la curte si este minunat sa fie si ceva mai racoare in plina vara fara aportul aerului conditionat). Ma gandeam oare ce vor zice ei ca dupa aceasta casa minunata cu racoarea ei eu ii duc spre locuri “obscure”.

A doua zi avand in vedere ca de la Timisoara la Budapesta se ajunge repede nu ne-am grabit sa plecam astfel incat spre ora 13.00 eram la Budapesta si pana sa ne dezmeticim unde este hotelul ne-am si pomenit ca trecem de el.

Este foarte aproape odata ce ai intrat in Budapesta (se poate spune ca este la perifiria orasului). Citisem si despre locurile de parcare cu sau fara plata, nu stiam cat este de sigur sa las masina in stada avand in vedere vecinatatea stadionului (imi si imaginam cum arata locurile dupa un meci gen Steaua – Rapid) si masinile noastre cu numar strain, am zis insa sa riscam (dimineata insa la sculare ne uitam intai pe geam la masina).

Am mers la receptie unde am facut cazarea, destul de rapid si politicos insa unde am avut prima problema. Rezervarea/ plata erau facutu pe numele baiatului cel mare si cum ei sunt tineri si mai greu la ei cu pozitia ghiocelului (las-o bre ca merge asa) cum suntem obisnuiti noi cei din alta generatie, nu i-a convenit camera de 3 persoane care avea in loc de 3 paturi 2 paturi si un pat mic pliant (pentru copilul cel mic :)), astfel incat a coborat la receptie, si-a cerut dreptul frumos si s-a rezolvat problema, au primit un fel de apartament cu 2 camere prevazut cu 2 paturi de cate 1 persoana si o canapea extensibila. Deci se poate.

Am inceput apoi sa inspectam fiecare camera celuilat. Mi s-au parut ok, stiam la ce ma duc si nu aveam alte asteptari. Camera noastra (o sa o vedeti in poze) destul de mare si luminoasa, pozitionata pe colt astfel incat aveam destule geamuri, spatioasa, cu o masuta rotunda, minibar (in care am adus provizii de la Timisoara- bunataturi banatene), baia cu tot ce trebuie, nu am ce sa comentez, noi plecam dimineata si veneam seara, asa ca prin camera nu prea stateam. Ce-i drept ca prima impresie te duce putin inapoi in timp, de te gandesti de unde vine numele de Millenium, de cand vine hotelul sau unde vrea sa ajunga el, dar iti trece, sa nu fim chiar carcotasi. Din notele de pe internet: Booking, Tripadvisor etc e notat undeva la +7, se incadreaza pe la jumatatea topului hotelurilor din Budapesta, deci asta am si primit.

Ca si pont (aflat ulterior) camerele de pe colt sunt mai mari. E bine de stiut, de altfel o sa si vedeti in poze ca este chiar mare.

Acum stateam si ma gandeam la faptul ca noi nu prea stim cum este cu stelele hotelurilor, citisem la un moment dat ca tine mult de servicii, insa am vazut atat de multe diferente pentru acelasi numar de stele incat la un moment dat e si o chestiune de noroc. Ca o mica paranteza, in 2005 am fost la Dublin pentru un curs si am fost cazata la Drury Court Hotel, un cochet hotel de 3* in care m-am simtit chiar bine. Cursul se tinea la Hotel Hilton, si am fost la una dintre colegele de curs in camera. Nu mi s-a parut ca era mai deosebita decat unde eram eu cazata si ca o carcoteala, cada era crapata destul de bine (va dati seama nu-ti vine sa schimbi o cada cu una cu doua), asa ca daca nu exista probleme majore cam stim de obicei unde ne ducem la ce ne asteptam.

Am lasat camerele asa si am plecat la plimbare in jurul casei (pardon, hotelului), nu ai ce sa vezi cine stie ce, insa lumea era deja obosita, caldura deja se instalase, am zis ca putin prin zona nu strica. Asa ca un mic parculet cu niste echipamente sportive in care s-au prostit copiii, am inspectat locurile de luat transportul in comun, hotelul este asezat intre 2 statii de metrou, asa ca ne era aproape egal la care statie mergem. Sa nu credeti ca la ei distanta intre statiile de metrou este la fel de mare ca in Bucuresti, de ai timp sa inghiti un covrig, acolo sunt foarte dese astfel incat metroul reprezinta un mijloc de locomotie perfect. Ne interesasem despre achizitionarea unui Budapest Pass si vroiam sa-l achizitionam de la receptie (avea inclus abonament pe transportul in comun pentru 3 zile), insa receptionerul a fost foarte dragut si ne-a spus ca mai bine ne luam abonament pentru transportul in comun doar (pentru trei zile) ca iesim mai ieftin si daca luam (ii spusesem de aceasta intentie) bilet la Hop on, hop off avem acolo niste reduceri, si asa era. Am inspectat si posibilitatile de a cumpara ceva din zona (apa, bere, sucuri) asa ca ne-am facut si aceasta inspectie/ achizitie – apa, bere, suc, ca doar nu era sa stam seara la o sueta pe sec.

Despre transportul public ce sa spun noi am folosit in marea majoritate metroul. Am folosit transportul de suprafata doar cand am fost la Tropicarium (despre el o sa va povestesc separat)

Accesul la metrou este destul de lejer, insa sunt persoane puse special care verifica valabilitatea biletelor sau abonamentelor (de obicei la capatul scarilor rulante se pozitioneaza, ii poti ghici usor deoarece poarta banderole sau spre deruta le si pot ascunde) iar amenda nu poate decat s ava strice concediul. Din cate stiu amenda era mai mare decat abonamentul pe 72 ore (sunt valabile pe toate liniile de transport in comun). Biletele trebuie validate la intrare (sunt niste aparate speciale colorate in portocaliu) si trebuie sa le pastrati deoarece pe ele este inscriptionata data si ora, sau alte informatii.

Nu ai cum sa te ratacesti, informatia este usor descifrabila, statiile sunt marcate in statii, pe peretii tunelelor, pe toti peretii posibili, in metrou deasupra usilor de acces.

Despre statiile de metrou pot spune ca unele erau adevarate spatii comerciale si spre norocul nostru era una chiar in statia in care coboram (Nagyvarad) si de unde luam o pizza (sau 2 functie de foame) foarte mare si care era foarte gustoasa, asa ca pana se duceau ceilalti acasa si pregateau masa (farfurii, pahare, bere) noi luam pizza, astfel incat totul decurgea perfect.

Noi luam metroul din statia Nepliget sau Nagyvarad si coboram de obicei in statia Deak Ferenc Ter (cam 6 statii) acesta fiind un nod important de unde ajungeai in multe directii. Astfel incat in aproximativ 10-15 minute erai in centrul orasului. Deak Ferenc Ter este de altfel si singura statie (sau cel putin asa era) nod de intersectie a liniilor de metrou. Programul metroului era mai mult decat convenabil (4.30 – 11.00), cred ca transportul de suprafata era ceva mai lung ca si program/

Micul dejun – restaurantul era la parterul hotelului, treceai pe langa receptie si ajungeai la restaurant (asezat cumva cam pe doua camere lungi si inguste). Binenteles ca la intrare erai marcat (se bifa camera) ca intrat si exista o persoana care superviza locul. Ce mi s-a parut mai “aparte” era faptul ca atentiona persoanele sa nu isi ia si la pachet mancare sau bautura. Acum ce sa spun, sa zic ca a facut discriminare si a apostrofat-o pe o conationala ca-si umplea sticla de apa Bucovina cu cafea, cat mai vizibil posibil si lent, de parca o facea intentionat iar pe alti “straini” ii lasa sa o faca, da, dar au facut-o discret, rapid, pana sa se prinda careva. Ce sa spun, micul dejun era mai mult decat indestulator, aveai o multime de optiuni incat puteai sa pleci de la masa prin rostogolire daca mancai din tot ce era acolo. Recunosc cinstit ca pana la pranz nu ne mai trebuia nimic (in afara de apa). Despre masa de pranz am povestit aici vezi impresii, toate cel 3 mese de pranz din Budapesta le-am luat aici. Puteti sa o considerati la lipsa de inspiratie, dar meniul era foarte variat, puteai petrece intr-un cadru placut 2 ore, pretul de aproximativ 13 euro merita din plin. Mai multe nu mai spun am spus acolo destul si acum daca as mai mereg din nou la Budapesta tot acolo as manca. Si am putut sa schimbam si masa daca nu ne-a convenit ca era prea aproape de gratar fara sa se supere nimeni. Ca o gluma, nu este ora pranzului inca iar eu sunt la al 2-lea articol in care vorbesc despre mancare, am sa ma abtin la urmatorul (nu spun promit, spun doar sper)

Inca un lucru util poate. De obicei la receptie gasiti tot felul de reclame care includ reduceri diverse (la restaurante, magazine, muzee, etc), luati-va din ele de obicei cati sunteti ca nu se stie cand le veti folosi (binenteles ca daca stiti ca nu veti merge la un club de noapte nu o sa luati asa ceva cu voi). Noi am folosit la Tropicarium.

Cum prima zi a fost una de tatonare a locului ea a reprezentat de fapt o prospectiune astfel incat a doua zi am pornit deja ca si turisti in marea descoperire a Budapestei. Dar despre Budapesta pe care am vazut-o noi in episodul urmator.

Daca as mai sta la Budapesta as alege tot acel hotel (daca nu as gasi altul mai ieftin si mai in centru), locatia a fost ok si nu au fost nemultumiri care sa ma marcheze.

---

VIZUALIZĂRI: 2176 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI