Un reper turistic ce nu trebuie ratat în Budapesta: Palatul Parlamentului Ungariei

TIPĂREȘTE

Ce au în comun, sau dimpotrivă, ce diferențiază două clădiri aflate în două capitale cândva comuniste, două clădiri care din punct de vedere utilitar servesc aceluiași scop: sediu lucrativ al Parlamentului, ca instituție reprezentativă a voinței populare? Și pentru că ne aflăm pe un site de promovare turistică, să punem punctul pe ”i”: noi, ca vizitatori, ce criterii putem alege pentru a face comparația și apoi a stabili o ordine de priorități în perspectiva înscrierii în programul nostru de vizitare a unuia sau a ambelor obiective?

Ca una care am avut ocazia și satisfacția de a vizita ambele locații, adică atât Palatul Parlamentului României (în mai 2010), cât și Palatul Parlamentului Ungariei (în august 2009), fără pretenția de a epuiza subiectul și fără orgoliul de a afirma că voi fi cu totul obiectivă, voi încerca în două review-uri succesive să le fac o scurtă prezentare, lăsându-i pe cititori, dar mai ales pe cei interesați de subiect, să-și schițeze prin comparație propriile concluzii, care să le servească drept bune argumente pentru a porni la drum. Aș fi preferat o abordare în paralel în cadrul aceluiași review, dar am constatat că din punct de vedere tehnic această opțiune nu e posibilă, întrucât încadrarea impresiilor publicate se face într-o singură destinație teritorială. Firesc de altfel, atunci când de regulă criteriul de căutare este cel teritorial și nu cel ce privește nominal un obiectiv anume. N-aș fi putut să postez review-ul în zona României și să vorbesc despre Budapesta! Doar străinii mai confundă din când în când cele două capitale...

Voi începe de aceea cu Parlamentul Ungariei, căci din punct de vedere cronologic, vizitarea acestuia a precedat vizitarea Parlamentului României. De asemenea, scheletul celor două review-uri va fi similar, pentru a putea facilita comparația.

Capitala Ungariei, cum bine știți, nu duce lipsă de obiective turistice. Mai vechi sau mai noi, mai mari sau mai mici, mai spectaculoase sau mai banale, reperele turistice budapestane sunt însă întru totul puse în valoare prin organizarea exemplară, publicitatea continuă, informare precisă și de actualitate, ordine și curățenie și nu în ultimul rând politețe și ospitalitate desăvârșită.

Dacă există însă un obiectiv turistic care nu are nevoie de nicio publicitate și promovare, acela este Parlamentul Ungariei (Orszaghaz) . E o clădire impresionantă, pe care niciun trecător n-o poate trece cu vederea, pentru simplul motiv că domină panorama Dunării spre malul Pestei. Arhitectura exterioară pusă în valoare de cupola centrală monumentală, dar și de amplasamentul extrem de pitoresc al construcției, în imediata vecinătate a falezei Dunării, impresionează deopotrivă prin măreție, așa încât este absolut firesc ca trecătorul să-și dorească a o cunoaște și din interior.

Amplasament

Clădirea Parlamentului Ungariei este situată în Piața Kossuth Lajos, pe partea stângă a Dunării. Silueta sa impozantă se oglindește cu grație în apele când molcome, când învolburate ale fluviului, oferind o priveliște des imortalizată de fotografi și prezentă în toate pliantele de promovare turistică. De partea Pestei, fațada palatului este mărginită de Piața Kossuth, de fapt un amplu spațiu asfaltat, tivit înspre palat cu ghivece uriașe de flori, iar în extremități de două ronduri generoase de verdeață ce găzuiesc două grupuri statutare: statuia ecvestră a regelui Francisc Rákóczi al II-lea și memorialul Kossuth, președintele-regent din timpul Revoluției de la 1848. În fața Parlamentului a fost amplasat drapelul memorial al Revoluției ungare din 1956, iar spre sud, lateral clădirii, statuia poetului cu origini românești József Attila contemplă curgerea nestrămutată de veacuri a apelor Dunării.

Împrejurimi

Zona din jurul Parlamentului este o zonă de palate și clădiri monumentale, unele dintre ele devenite muzee (Muzeul de Etnografie-Néprazji Museum se află chiar vis-a-vis de clădirea parlamentului). În imediata vecinătate nordică se află Piața Szabadsag, în care vizitatorul poate admira Monumentul eroilor sovietici căzuți pe câmpiile Panoniei în luptele din cel de-al Doilea Război Mondial. El este amplasat în mijlocul unui minunat parc de formă ovală, închis de jur-împrejur de clădiri monumentale, minunate bijuterii de arhitectură, între care se distinge cea folosită acum de grupul de televiziune MTV pentru Europa de est. Pentru mine, popasul aici a fost absolut întâmplător, dar satisfacția a fost deplină, pentru că locul este plin de frumusețe, de liniște, eleganță și curățenie, iar aerul, discret înmiresmat de parfumul florilor de pe alei. O terasă de vară îi aștepta pe cei bucuroși de a sorbi o ceașcă de cafea sau o bere, savurând în același timp bucuria lecturii acompaniate de o ușoară muzică de promenadă.

Scurt istoric și elemente de construcție

Palatul Parlamentului din Budapesta este cea mai mare clădire din Ungaria și a doua clădire parlamentară din Europa (după cea care găzduiește Parlamentul României). A fost construită în perioada 1885-1904 în stil neo-gotic de inspirație eclectică, într-o structură perfect simetrică de-o parte și de alta a cupolei centrale. Interiorul afișează o îmbinare de elemente baroce cu elemente ale Renașterii târzii, mai ales în zona cupolei și a scării de intrare, unde 40 kg. de aur de 24 karate au fost folosite pentru a da strălucire eternă elementelor decorative. Arhitectul său, Imre Steindl, nu a apucat să-și vadă capodopera finalizată, întrucât a decedat cu doi înainte de încheierea lucrărilor de construcție, dar viziunea sa arhitectornică a supraviețuit în apaluzele tuturor generațiilor postume, oferindu-ne și nouă astăzi prilejul de a o admira și a o prețui la întreaga sa valoare. Dovada acestei prețuiri a venit în 1987, când clădirea Parlamentului ungar a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Accesul turiștilor

Vizitarea Parlamentului Ungariei este posibilă zilnic între orele 8,00-16,00, cu excepția duminicilor, când programul se sfârșește la ora 14,00, precum și în zilele de sărbători naționale sau cu ocazia altor evenimente publice de pe agenda parlamentară anunțate anticipat, când Parlamentul este închis. Accesul se face în grupuri de până la 30 persoane, individual sau în grupuri organizate. Pentru cetățenii Uniunii Europene (dovediți cu acte de identitate) accesul este gratuit, dar numai într-un număr limitat pe zi, număr care variază de la o zi la alta în funcție de orarul activităților Parlamentului. Accesul cetățenilor maghiari sau doar vorbitori de limbă maghiară este liber. Pentru străinii din afara U. E. se plătește pentru intrare un preț rezonabil (la data vizitei noastre era de în jur de 2500 Ft. /persoană, elevii și studenții cam jumătate), dar oricare ar fi ”statutul” la intrare, un lucru este sigur: în afara celor care au avut inspirația să facă din timp o rezervare de bilete (e posibilă chiar și prin email) și a grupurilor organizate, toți ceilalți sunt obligați să aștepte la coadă! Și nu e o coadă oarecare, ci una lungă de douăzeci-treizeci de metri, dacă nu mai mult... În condițiile intrării la intervale regulate de timp, în grupuri de maxim 30 persoane, incluzându-i și pe cei cu rezervări anterioare, ca și evenualele grupuri organizate, aceasta presupune un timp de așteptare chiar și de trei ore. Și n-ar fi nimic, dacă ai fi sigur că vei intra, fie și mai târziu. Dar se întâmplă ca după o îndelungă așteptare, să se anunțe că locurile alocate spre vizitare în acea zi s-au epuizat și că sunteți bineveniți în zilele următoare. Este motivul pentru care noi am renunțat în prima zi să mai așteptăm la coadă. În schimb ne-am înscris într-un grup ghidat ce urma să viziteze palatul a doua zi, începând cu ora 10,00. Afacerea a fost destul de costisitoare (4500 Ft/persoană), dar având în vedere realele avantaje de care ne-am bucurat (așteptare doar până la a se face prezența și a constata că grupul e complet, intrare privilegiată, înaintea celor așezați deja la coadă și explicații competente de la un ghid autorizat, vorbitor de limbă franceză) am considerat că merită!

Este permis fără plată accesul cu aparate foto și camere de luat vederi, interzisă fiind folosirea blitz-ului și a altor aprate de suprailuminare. De asemenea, se pot procura fără plată audioghiduri în principalele limbi de circulație mondială.

La intrare, toți vizitatorii sunt obligați să se supună controlului de autentificare, trecând prin screeningul de securitate. Este recomandabil așadar să faceți un inventar al obiectelor cu posibil profil de periculozitate (cuțite, forfecuțe, pile), sa le depozitați într-o pungă și să o depuneți spre păstrare la oficiul de la intrare. Le veți putea recupera după vizită, la ieșire.

Vizitarea Palatului Parlamentului Ungariei

Indată ce trecem de zona de securitate, lateral, pe partea stângă, zărim vitrina care adăpostește macheta micșorată la scară a palatului. Vizitatorul urcă apoi spre dreapta o scară foarte lată, până la etajul superior, unde spațiul se lărgește, oferind o primă perspectivă a încăperilor bogat ornamentate: un hol vast, fără multe elemente de mobilier, dar vesel și primitor, datorită coloritului viu în care predomină roșul și argintiul. Elementul decorativ care acaparează atenția privitorului este plafonul, minunat pictat.

Din capătul holului, spre dreapta, începe adevărata incursiune prin încăperile parlamentului maghiar:

- Coborâm și apoi urcăm pe o scară monumentală frântă la mijloc, spre imensa sală a cupolei. Până a ajunge acolo însă, facem un scurt popas în capătul de sus al scării, spre a admira arhitectura sălii care o adăpostește și a asculta explicațiile ghidului. Binecunoscutele arcuri gotice ale plafonului se sprijină pe câte opt coloane masive de granit, de-o parte și de alta a scării. În adâncitura V-ului, simetria sălii este dată de prezența a opt sfeșnice aurite (patru mari și patru mici) care asigură iluminația de bază. Alte sfeșnice similare iluminează pe stânga și pe dreapta spațiul galeriei laterale, frumos mărginită de balustrade de granit și ferestre mari cu vitralii viu colorate.

Plafonul, delimitat de perfectele arcuri gotice prezintă în partea centrală trei medalioane alegorice pictate în frescă, înfățisând însemnele heraldice ale fostelor provincii maghiare și portretele câtorva dintre personalitățile istorice ale Ungariei.

Întreaga sală, bogat aurită și traversată de un covor roșu cardinal, dă impresia de grandoare imperială.

- printre coloane aurite imense, pătrundem în sala cupolei, ”rotonda” cum este ea cunoscută, având în vedere suprafața sa circulară. Are 27 m înălțime și 20 m în diametru. Deasupra, arcurile cupolei îmbinate într-o dantelărie gotică de brațe metalice, ferestre și balcoane oferă senzația că o floare imensă și-a răsfirat petalele deasupra celor de jos. Podeaua este la rându-i un mozaic cu diverse motive geometrice și florale, strălucitor sub iluminația de culoarea mierii. De jur împrejur, sus la îmbinarea arcadelor, șaisprezece statui înfățișând personalități istorice ale neamului, inclusiv din Transilvania, străjuiesc imensa rotondă. Deși ghidul ne-a prezentat câteva dintre ele, vorbindu-ne firește și despre viața adevărată a respectivelor personaje, eu una nu am reținut decât statuia primului rege creștin al Ungariei, cunoscutul Sfânt Stefan și cea a Împărătesei Maria Tereza.

Dar ceea ce reține cu adevărat atenția în rotondă, este comoara națională a Ungariei: Sfânta Coroană a Națiunii, confectionată se spune, pentru primul rege crestin al Ungariei, Sfantul Stefan. Alături de alte însemne ale regalității maghiare (globul și sceptrul), coroana este expusă într-o vitrină din mijlocul sălii, străjuită la propriu de doi militari de rang îmbrăcați în uniforma tradițională... Din spusele ghidului, originea coroanei este incertă (Vatican sau Constantinopole?), dar sigur este că e un obiect de preț, nu numai pentru faptul că e confecționată din aur și pietre prețioase cu însemne ale creștinătății în formulă greacă, romană și bizantină, dar mai ales pentru că reprezintă simbolul ființei maghiare, făcând chiar obiectul unei legi speciale, adoptate o dată cu aniversarea a 1000 de ani de la infiintarea regatului maghiar (1896), în virtutea căreia, la înaintarea în grad, ofițerii armatei maghiare jură credință pe acest însemn regal. Ce nu ne-a spus ghidul a fost că adorarea Coroanei a mers atât de departe încât a fost asimilată unui adevărat organism viu care reprezintă ființa Ungariei, din momentul în care, spun legendele, Sfântul Stefan a închinat-o Fecioarei Maria, consacrând astfel tot teritoriul carpatic aparținând la acea vreme Ungariei (Ungaria, Transilvania, Croația, Dalmația si Slovenia), direct divinității. Este motivul pentru care urmașii Sfântului Ștefan au formulat și o doctrină a Sfintei Coroane, doctrină care a fost însușită mai ales de membrii organizației de extremă dreaptă Garda Maghiară.

Mai trebuie spus că în ciuda atribuirii proprietății ei Sfîntului Ștefan, inscripția de pe Sfânta Coroană “Lui Geza I, credinciosul rege al turcilor”, pare să certifice că acest urmaș al primului rege creștin ungar a fost adevăratul prim beneficiar al însemnului regal.

Rotonda găzduiește recepții, baluri și alte evenimente de anvergură din capitala ungară.

- din rotondă, luând ca punct de reper scara principală dinspre care am venit, drept înainte se poate ajunge la restaurantul parlamentarilor și pe unul din multele balcoane cu vedere spre faleza Dunării. Ca simpli vizitatori, noi nu am avut acces acolo. Spre stânga (sudul) și spre dreapta (nordul) rotondei se pătrunde în zonele celor două camere reprezentative (Camera comunelor, respectiv Senatul) ale fostului Parlament ungar, fiecare dintre acestea dispunând de un număr similar de birouri și de câte o sală de ședințe. Astăzi, parlamentul este unicameral, puterea supremă în stat deținând-o Adunarea Națională a Ungariei, care alege și președintele republicii. Ca urmare, în zona sudică își desfășoară activitatea Președinția Republicii și cea a Adunării Naționale, precum și Consiliul de Miniștri ai Guvernului. Tot acolo se află sala plenului Adunării Naționale și biblioteca Parlamentului. Accesul vizitatorilor în această zonă nu este admis, drept pentru care ne-am îndreptat, călăuziți de ghid, spre intrarea în zona de nord a palatului.

-traseul ne conduce mai întâi într-un foaier lung, bogat decorat cu motive gotice (arcade ascuțite, vitralii colorate, statui metalice suspendate la îmbinarea arcadelor), dar înveselite de coloritul imensului covor albastru desenat cu ghirlande de flori și de canapelele circulare, tapițate în pluș roșu aprins și plasate pe mijlocul încăperii. Dacă aici cordoanele barieră îți tăiau pofta să te odihnești pe vreo canapea, pentru călcarea covorului în lung și lat nu era nicio restricție, pentru că după spusele ghidului, acesta avea o proprietate rară: aceea de a se mula perfect pe pardoseală îndată ce pașii trecătorilor se îndepărtau.

- facem apoi un scurt popas pe coridorul lateral de acces în marea sală de ședințe a fostului Senat. Ca pe un memento de mare impresie, ghidul ne arată niște jgheaburi metalice miniaturiale, așezate de-a lungul pervazurilor. Toate sunt numerotate și ni se explică cum că fiecare senator avea alocată o astfel de scrumieră, potrivit numărului tras la sorți. Astfel, în timpul sesiunilor de votare, care de regulă durau mai mult, parlamentarii puteau să-și mai ”îndulcească” așteptarea savurând trabucul preferat….

-într-un sfârșit, pătrundem în sala de ședințe! Are formă de potcoavă, doar în spațiul afectat prezidiului desenul peretelui este drept. Sub cele trei ferestre fără vitralii, fundalul afișează în planul balconului de la primul etaj nouă arcade gotice mai mari, iar sub ele alte șapte mai mici, încadrate de două tablouri murale care ocupă cea mai mare parte a peretelui.

Iluminația pune în valoare culoarea aurie ce predomină în planul superior al sălii. La nivelul parterului, mobilierul este simplu, din lemn de stejar maro închis, iar tapițeria din piele.

În afara vizitării, sala fostului senat este azi destinată unor adunări paraparlamentare sau extraparamentare. Doar ocazional, când situația o impune, Adunarea Națională își desfășoară aici lucrările.

- părăsim sala de ședințe din aripa de nord a palatului și ne îndreptăm spre ieșire. Ne bucurăm în trecere de întâlnirea altor câteva coridoare și scări somptuoase, apoi, dintr-o dată ne aflăm iarăși în Piața Kossuth. Vizita a durat în jur de 35-40 minute.

Ne regăsim cu fotografii și frumoase impresii în parcul lateral palatului, deasupra falezei Dunării. Facem schimb de opinii, ne arătăm încântarea pentru cele văzute și plănuim deja o vizită similară la Parlamentul nostru: păi, n-ar fi rușinos să nu ne cunoaștem și propriile repere de istorie? ! În plus, parcă ne-am dori să aflăm și care din cele două e mai frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 14084 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI